23 decembrie: Cargoul „București” încheie prima călătorie în jurul Pământului realizată de un echipaj românesc
0Pe 23 decembrie 1963, Cargoul „București” încheie prima călătorie în jurul Pământului realizată de un echipaj românesc. Tot pe 23 decembrie, în 1884, se naște afaceristul și inginerul Nicolae Malaxa, un nume important în perioada interbelică.
1823: S-a născut compozitorul român Alexandru Flechtenmacher
Născut pe 23 decembrie 1823, în Iași, Alexandru Adolf Flechtenmacher a fost un compozitor, violonist, dirijor și pedagog din Regatul României. A fost și autorul muzicii pentru Hora Unirii.
Potrivit site-ului Case de Muzicieni, Flechtenmacher pleacă în Austria, la 14 ani, unde studiază la Conservatorul de Muzică din Viena.
Violonist în orchestra Trupei lirice franceze din Iaşi din 1834, prim violonist al trupei „Maria Therese Frisch” între 1842 şi 1843, Alexandru Flechtenmacher a susţinut, de asemenea, concerte în calitate de solist, atât în România, cât şi în străinătate.
În 1860, devine profesor de vioară şi violoncel la Aşezământul Horal din Bucureşti, înfiinţat şi condus de arhimandritul rus Visarion, apoi din 1864 profesor de vioară şi primul director al nou înfiinţatului Conservator de Muzică şi Declamaţiune din Bucureşti, actuala Universitate Naţională de Muzică.
Alexandru Flechtenmacher este autorul primei operete româneşti, „Baba Hârca”, terminată în 1848 şi prezentată la Iaşi în finalul aceluiaşi an. Este, de asemenea, creatorul vodevilului românesc, un gen muzical foarte iubit în epocă.
A compus și opera „Fata de la Cozia”, muzică de cameră, corale și vocale, având un aport prețios prin încorporarea tradiției naționale în formele clasice. O lucrare simfonică reprezentativă este Uvertura națională moldavă, compusă în 1846, cu puțin timp înainte ca Flechtenmacher să devină un membru activ al Revoluției de la 1848.
Alexandru Flechtenmacher încetează din viaţă la 75 de ani, în 28 ianuarie 1889, la Bucureşti.
1884: S-a născut întreprinzătorul român Nicolae Malaxa
Născut pe 23 decembrie 1884, în orașul Huși, Vaslui, Nicolae Malaxa a fost un inginer și întreprinzător român, unul din cei mai importanți industriași ai României interbelice.
Malaxa a urmat școala primară și liceul la Colegiul Gheorghe Roșca Codreanu din Bârlad. Ulterior, cu sprijinul familiei, a plecat în Germania, unde a studiat la Universitatea Politehnică din Karlsruhe (astăzi Karlsruher Institut für Technologie).
La 37 de ani, Malaxa era un inginer cu experiență, cu imaginație și un abil om de afaceri.
Pe un teren situat la periferia Bucureștiului, Malaxa a înființat la 3 august 1921 un atelier de fabricare de material rulant. În acel atelier se reparau locomotive și vagoane de cale ferată, Malaxa extinzându-și afacerile în mod continuu.
Construiește din temelii între anii 1923-1927 o uzină lângă Halta Titan. Patru ani mai târziu, industriașul român beneficiază de prevederile unei legi (publicată în Monitorul Oficial nr. 57/13.03.1927) prin care se încuraja dezvoltarea industriei naționale. Astfel, el încheie în același an un contract cu societatea Căile Ferate Române, pentru fabricarea unor locomotive de concepție proprie românească, asumându-și riscuri suficient de mari.
A fondat și a deținut în anii interbelici câteva dintre marile uzine ale României: Fabrica de locomotive Malaxa din București, Uzina de tuburi și oțelării Malaxa din București, Fabrica de armament și muniții din Tohanul Vechi (Zărnești, Brașov), care numărau împreună peste 12.000 de angajați la sfârșitul anilor ‘30.
În anii care au precedat Al Doilea Război Mondial, Malaxa patrona, alături de alți industriași, ca Max Auschnitt (devenit apoi rivalul său în afaceri), Uzinele și de fier și domeniile Reșița, la acea vreme cel mai mare complex metalurgic din România, unde se produceau locomotive, vagoane, material rulant.
Uzinele, confiscate de mai multe ori
Uzinele Malaxa au trecut prin două confiscări majore: inițial de către germani și apoi de către sovietici și regimul comunist.
În ianuarie 1941, după instaurarea regimului Antonescu, Malaxa a fost arestat, scopul real fiind, conform unor documente CIA, cedarea forțată a fabricilor către germani. Ulterior, uzinele au fost preluate de guvernul antonescian și transferate companiei româno-germane Rogifer, controlată efectiv de conglomeratul Hermann Goering Werke, Malaxa fiind eliberat după finalizarea formalităților în octombrie 1941.
După alungarea germanilor în 1945, Malaxa a fost repus pentru scurt timp în drepturi, dar regimul comunist, controlat de sovietici, a confiscat din nou uzinele.
Acestea au fost naționalizate de regimul comunist și redenumite Uzinele metalurgice „23 August”, rămânând cele mai mari din Capitală.
A emigrat în SUA în 1946, unde a dobândit cetățenia, în timp ce în România a fost condamnat la moarte în lipsă de regimul comunist sub acuzația că a fabricat armament pentru „dușmanii Uniunii Sovietice”.
Nicolae Malaxa a murit în 1965, în statul american New Jersey.
1888: Pictorul Vincent van Gogh își taie o parte din urechea stângă
Vincent Willem van Gogh s-a născut pe 30 martie 1853, în Zundert, Țările de Jos. A fost un pictor post-impresionist ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea. A a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și 1.100 de desene și schițe.
A copilărit la Haga, după care a plecat în Anglia, dorindu-și să devină pastor, la fel ca tatăl său. A lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia. Acolo a început să cocheteze cu arta, realizând schițe cu oameni din comunitatea locală, iar, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, „Mâncătorii de cartofi”.
Un an mai târziu s-a mutat la Paris, apoi s-a mutat în orașul Arles, sudul Franței, unde a colaborat cu pictorul Paul Gaugguin. Din cauza nebuniei van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar van Gogh și-a tăiat în acces urechea.
El a învelit urechea într-o bucată de hârtie și i-a oferit-o unei prostituate dintr-un bordel local. A doua zi dimineață, poliția l-a găsit pe Vincent acasă și l-a dus la spital, scrie Van Gogh Museum.
La 27 iulie 1890, van Gogh ieșise din cameră să picteze pe câmp. Acolo s-a împușcat în umăr cu un pistol și a murit peste 2 zile.
1909: S-a născut principesa Ileana, fiica regelui Ferdinand și a reginei Maria
Principesa Ileana s-a născut pe 5 ianuarie 1909, în București, eveniment celebrat, după cum cerea tradiția, cu 21 de salve de tun. Despre momentul nașterii sale, Regina Maria avea să-și aducă aminte următoarele:
„Dacă Mignon era copilul zbuciumului meu, Ileana era, fără îndoială, acela al întregirii mele. […] Nașterea Ileanei a fost o mare fericire pentru mine și mă bucurai că aveam încă o fetiță. Mi-aduc aminte cum stam întinsă pe spate după ce se terminase lupta, strângând la piept noua mică pribeagă a vieții și ascultând salvele de tun: douăzeci și unu de tunuri. Poate că unii vor fi dezamăgiți că nu era băiat, dar eu nicidecum, și pentru mine acele tunuri erau glasul poporului meu bucurându-se de nașterea celui de-al cincilea copil al nostru.”
Principesa Ileana s-a căsătorit cu arhiducele Anton de Habsburg, pe care l-a cunoscut în Spania și l-a reîntâlnit apoi în primăvara anului 1931, nu întâmplător, ci în urma unei intervenții a Regelui Carol al II-lea.
După instaurarea regimului comunist, plecarea în exil a fost pentru principesa Ileana o lovitură extrem de dură. După ce a părăsit România, Ileana a plecat cu familia în Elveția, unde s-a reîntâlnit, după câteva săptămâni, cu Regele Mihai.
Din Elveția, principesa a plecat cu familia în Argentina, unde a înființat un cămin destinat refugiaților români. Apoi, în 1950, s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, la Boston.
În 1967, a revenit în Statele Unite cu gândul îndeplinirii visului de a fonda o mănăstire ortodoxă de maici, la Ellwood City, Pennsylvania.
În ianuarie 1991, cu o zi înainte de aniversarea sa, Maica Alexandra a suferit o fractură de bazin, iar complicațiile survenite în urma accidentului vor duce la moartea sa. Astfel, Principesa Ileana, ultimul copil în viață al Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, a murit pe 21 ianuarie 1991.
1963: Cargoul „București”, prima navă românească care realizează o călătorie în jurul Pământului
Cargoul „București” este prima navă românească care a făcut o călătorie în jurul Pământului. La 11 august 1963, a plecat din portul Constanța, cu un echipaj de 37 de marinari sub comanda căpitanului Liviu Neguț și s-a întors în același loc pe 23 decembrie 1963.
Cargoul „Bucureşti“ era, la acea vreme, una dintre navele cel mai bine echipate, cu aparatură modernă, din marina noastră comercială. Navele „Dobrogea“ şi „Bucureşti“ au fost construite în Iugoslavia, în 1962. Ulterior, au intrat în proprietatea României în urma unor schimburi comerciale.
Echipajul a vizitat Santiago de Cuba; Boquerón, golful Guantanamo; Playa Girón (Plaja Porcilor); Canalul Panama și China unde au descărcat 10.000 de tone de zahăr din Cuba lui Fidel Castro.
În septembrie 1990 a ajuns la fier vechi la Aliağa, Turcia.
1979: Armata sovietică ocupă capitala Afganistanului
Invazia Afganistanului de către trupele Uniunii Sovietice a început la sfârșitul lunii decembrie 1979. Sovieticii au intervenit pentru a susține guvernul comunist afgan în conflictul acestuia cu gherilele musulmane anticomuniste (Războiul Afgan, 1978–92) și au rămas în țară până la jumătatea lunii februarie 1989, scrie Britanica.
În noaptea de 23 spre 24 decembrie, trupele sovietice au ocupat capitala țării, Kabul. Aproximativ 30.000 de soldați au fost trimiși pentru a-l înlătura pe Hafizullah Amin și a instala un nou guvern clientelar, condus de Babrak Karmal.
Tentativa sovietică de a stabiliza regimul clientelar din Afganistan a eșuat, deoarece mujahedinii au crescut în putere, susținuți de Statele Unite și de alte țări, în timp ce armata afgană a fost afectată de dezertări masive.
Războiul a intrat într-un impas: peste 100.000 de soldați sovietici controlau doar orașele, în timp ce mujahedinii se mișcau liber la sate. Tactica sovietică de a zdrobi insurecția, inclusiv prin bombardarea și depopularea zonelor rurale, a provocat un exod masiv (4,3 milioane de refugiați în Pakistan și Iran până în 1982).
Mujahedinii au reușit să neutralizeze superioritatea aeriană sovietică folosind rachete antiaeriene portabile furnizate de Statele Unite. Calitatea armamentului lor s-a îmbunătățit constant datorită sprijinului extern.
Războiul a devenit un coșmar pentru Uniunea Sovietică (15.000 de morți și mulți răniți), contribuind la dezintegrarea sa. Nereușind să impună un regim stabil, Uniunea Sovietică a semnat un acord în 1988 și și-a finalizat retragerea trupelor pe 15 februarie 1989, Afganistanul revenind la statutul de nealiniat.
1986: Moare actrița Eugenia Popovici
Născută pe 13 august 1914, în București, Eugenia Popovici a fost o actriță de film, radio, teatru și voce română și profesoară de artă dramatică.
A absolvit Conservatorul de muzică și artă dramatică din București, iar, în 1936 Facultatea de Litere și Filozofie. După absolvirea Conservatorului, Eugenia Popovici a fost angajată ca actriță la Teatrul Național din București, unde a jucat până la sfârșitul vieții.
În perioada 1962-1976 a fost profesoară de actorie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, printre studenții ei numărându-se Tora Vasilescu, Eugen Cristea, Andrei Finți. A îndeplinit în anii 1972-1976 și funcția de rector al institutului.
Eugenia Popovici a jucat în puține filme, colaborând îndeosebi cu regizorul Ion Popescu-Gopo.
A murit pe 23 decembrie 1986, la București.
Se încarcă comentariile...
