Azerbaidjanul acuză Rusia că înarmează Armenia

Azerbaidjanul a acuzat vineri Rusia că furnizează arme Armeniei, adversarul său într-unul dintre cele mai dificile conflicte apărute după dezmembrarea Uniunii Sovietice, acela din Nagorno-Karabah, relatează Reuters, preluat de NewsIn.

Adjunctul ministrului de externe azer Araz Azimov a negat că modernizarea militară a ţării sale, finanţată cu bani din petrol, înseamnă că Azerbaidjanul intenţionează să recupereze Nagorno-Karabah de la armeni şi a adăugat că nu există nicio perspectivă "miraculoasă" pentru rezolvarea conflictului.

"Armenia este aprovizionată cu arme de către aliatul său militar, Rusia", a spus Azimov, responsabil de probleme de securitate în Ministerul de Externe, într-un interviu cu Reuters. Potrivit lui, Moscova înarmează Armenia, cel mai apropiat aliat al său din Caucaz, sub pretextul că înlocuieşte armamentul de la o bază militară rusă din oraşul armean Gyumri. "Ştim că din când în când, Rusia îşi reafirmă prezenţa la Gyumri. Când se aduc echipamente noi, ce se întâmplă cu cele vechi? Intră echipamente noi, dar nu iese nimic", a spus el.

Atât Moscova, cât şi Erevanul au negat vehement că Rusia furnizează armament Armeniei. Rusia afirmă că şi-a mutat un număr de soldaţi şi echipamente la Gyumri, în baza unui acord de control al armelor, după ce le-a retras din bazele georgiene.

Unii analişti au sugerat că războiul de anul trecut dintre Rusia şi Georgia, tot din cauza unui conflict etnic şi teritorial nerezolvat, ar putea revitaliza eforturile pentru soluţionarea celui din Nagorno-Karabah. Însă diplomaţii spun că, dincolo de retorică, progresele sunt nesemnificative.

Separatiştii etnici armeni, susţinuţi de Erevan, au luptat în anii '90 pentru a înlătura controlul azer asupra regiuniunii muntoase Nagorno-Karabah. Circa 30.000 de persoane ar fi fost ucise, potrivit estimărilor. Nu s-a semnat un acord de pace, iar armistiţiul este adesea încălcat cu schimburi de focuri de-a lungul liniei de demarcaţie. Armenia susţine revendicările de independenţă ale Nagorno-Karabah, variantă exclusă de Azerbaidjan.

Dar echilibrul de forţe din regiune s-a schimbat dramatic de la destrămarea Uniunii Sovietice. Creşterea economică şi dezvoltarea militară a Azerbaidjanului, bazată pe exporturile de petrol către Occident, au lăsat Armenia în urmă. Pe de altă parte, Azerbaidjanul, ţară majoritar musulmană condusă de Ilham Aliev din 2003, refuză să excludă recuperarea Nagorno-Karabah cu forţa. Săptămâna viitoare, populaţia se pronunţă prin referendum dacă Aliev, care i-a succedat tatălui său, va putea candida pentru a treia oară în 2013.

Numărul doi din Ministerul de Externe a spus că Azerbaidjanul, prin economia sa în expansiune, armata bine pregătită şi imaginea de partener stabil pentru Occident, încearcă să convingă Armenia de nevoia de compromis. El a negat că ţara sa ar vrea un război, spunând: "Este bine să ai o armată puternică, dar este şi mai bine să nu o foloseşti".

"Nu am spus niciodată şi nu vom spune niciodată că vrem un război cu Armenia", a spus el. Dar dacă Armenia insistă pentru independenţa Nagorno-Karabah, a subliniat el, Azerbaidjanul "îşi va restaura integritatea teritorială în orice circumstanţe şi cu orice mijloace".

Azimov a mai spus că speră ca actuala criză economică să forţeze Armenia să renunţe la revendicările de independenţă pentru regiunea disputată, adăugând: "A venit momentul ca ei să gândească realist".

Armenia a fost grav afectată de criză. Decizia Turciei de a-şi închide graniţa cu Armenia în 1993, din solidaritate cu Azerbaidjanul, a contribuit la această situaţie, excluzând Armenia din tranzitul energetic cu Georgia.