Alegeri legislative în Germania

Aproximativ 62,2 milioane de germani sunt aşteptaţi duminică, 27 septembrie, la urne pentru a alege cel de-al 17-lea Bundestag (camera inferioară a parlamentului german) din istoria postbelică, potrivit Agerpres.

Potrivit autorităţilor, la alegerile legislative de duminică au drept de vot aproximativ 5,6 milioane de persoane provenite din rândul imigranţilor, respectiv 9% din cei înscrişi pe liste. În clasamentul pe ţări, România ocupă locul al cincilea, cu 313.000 de persoane cu cetăţenie germană originare din România (români, saşi, şvabi, etc.), situându-se după Polonia (762.000), Federaţia Rusă (705.000), Kazahstan (442.000) şi Turcia (327.000).

În confruntare electorală de duminică, principalul rival al cancelarului Angela Merkel este Frank-Walter Steinmeier, actualul ministru de externe al Germaniei. Steinmeier s-a format pe lângă fostul cancelar de stânga Gerhard Schröder. Cu mai puţină experienţă decât actualul cancelar, Steinmeier a reuşit în 2005 să obţină funcţia de ministru de externe în guvernul condus de Angela Merkel, fiind primul social-democrat învestit în această funcţie de la sfârşitul anilor '60 încoace.

În campania electorală, cei doi candidaţi s-au întrecut în promisiuni. Dacă actualul cancelar a pus un accent deosebit pe reducerea de taxe, Steinmeier a susţinut reformele sociale, menite să micşoreze decalajul dintre bogaţii şi săracii germani. Merkel a promis reduceri de 15 miliarde de euro şi micşorarea impozitului minim pe venit. Spre deosebire de adversara sa, Steinmeier doreşte impunerea unui salariu minim pe economie şi crearea a patru milioane de noi locuri de muncă până în 2020, în domenii, precum energia obţinută din surse regenerabile sau sănătate.

În dezbaterile din campanie, Steinmeier a reuşit să se distanţeze de adversara sa, criticându-i politicile, însă acest lucru nu a fost de ajuns. Analiştii pariază în continuare pe Merkel (55 de ani) şi susţin că ea va obţine un nou mandat în fruntea guvernului german.

Angela Merkel a devenit cancelar al Germaniei (primul cancelar provenit din fosta Germanie comunistă) în 2005. Numită Margaret Thatcher a Germaniei, Angela Merkel a fost încoronată de patru ori consecutiv, din 2006 până în prezent, cea mai puternică femeie a anului de către Forbes Magazine.

A devenit membră a Uniunii Creştin-Democrate (UCD) în 1990, iar în 2005 a fost aleasă la conducerea coaliţiei formate de UCD cu Partidul Social-Democrat. Încă de la începutul crizei financiare, Merkel a optat pentru o reglementare mai strictă a sistemului financiar, fiind adepta intervenţiei cât mai reduse a statului în salvarea instituţiilor financiare cu probleme.

Uniunea Creştin-Democrată (CDU) a cancelarului Angela Merkel beneficiază de un sprijin electoral suficient pentru a putea forma viitorul guvern împreună cu Partidul Liber-Democrat (FDP), indică sondajele de opinie. Formaţiunea Angelei Merkel ar urma să fie votată de 36% din electorat. Pentru liberal-democraţi ar vota 13% dintre germani, iar împreună CDU-CSU şi FDP ar putea obţine 49%, un scor mai bun faţă de procentele cumulate ale celorlalte trei formaţiuni politice principale: social-democraţii (parteneri ai conservatorilor în 'marea coaliţie' de la Berlin), Verzii şi Partidul Stângii (Die Linke). În ultima săptămână, SDP a coborât două procente, ajungând la 25% în intenţiile de vot, Verzii sunt cotaţi cu 10%, iar Stânga (Die Linke) cu 11%, potrivit unui sondaj de opinie realizat de Grupul de cercetări electorale (FGW). Social-democraţii sunt susţinuţi de Verzi, care în prezent au 51 de mandate (8,3%) în Bundestag.

Parlamentul de la Berlin reprezintă voinţa democratică a unei Germanii puternice şi unite. Într-o structură bicamerală, care respectă caracterul federal al ţării, parlamentul combină voinţa politică a naţiunii germane în întregul ei (concentrată în Bundestag sau camera inferioară) cu voinţa şi interesele celor 16 landuri (exprimate în Bundesrat sau camera inferioară).

Noul Parlament federal va avea cel puţin 598 de deputaţi. Alegerile au loc pe baza unui sistem mixt şi combină, în fapt, alegerea a jumătate din numărul deputaţilor prin vot uninominal într-un singur tur (metoda pluralităţii), cu alegerea celeilalte jumătăţi prin scrutin proporţional pe listă. Experţii vorbesc despre un 'drept de vot proporţional personalizat'. Alegătorii decid cu primul vot în privinţa deputaţilor din 299 de circumscripţii, Germania fiind împărţită într-un număr de circumscripţii electorale egal cu jumătate din numărul total al deputaţilor. Persoana cu cele mai multe voturi în circumscripţia respectivă este aleasă deputat. Cu al doilea vot alegătorul poate opta pentru lista de land ('Landliste') a unui partid.

După principiul votului majoritar, acest vot decide asupra repartizării mandatelor la partidele din Bundestag şi, implicit, asupra mărimii grupurilor parlamentare. Fiecare alegător german poate exercita astfel două voturi, nefiind obligatoriu ca cele două voturi să aibă aceeaşi culoare politică.

Teoretic, prin acest sistem electoral mixt, este posibil ca partidele mai mici, care trec pragul electoral de 5%, să nu aibă nici un câştigător de circumscripţie, dar să obţină toate locurile de deputaţi pe liste. Acest sistem, valabil din 1953, dă alegătorilor posibilitatea de a alege cu primul vot un candidat şi cu al doilea vot lista unui alt partid. Astfel se poate favoriza o coaliţie din două partide, dacă primul vot se dă candidatului unui partid mare şi al doilea vot unui partid mic fără şanse pentru un mandat direct într-o circumscripţie.

La alegerile legislative din 2005, în urma victoriei creştin-democraţilor germani (CDU), Angela Merkel a devenit prima femeie cancelar din istoria Germaniei.

De la primele alegeri pentru Bundestag, în 1949, şapte bărbaţi au hotărât soarta republicii de la Bonn şi, din 1990, a Germaniei: Konrad Adenauer (CDU): 16 sept. 1949 - 15 oct. 1963; Ludwig Erhard (CDU): 16 oct. 1963 - 30 nov. 1966; Kurt Georg Kiesinger (CDU): 01 dec. 1966 - 20 oct. 1969; Willy Brandt (SPD): 21 oct. 1969 - 06 mai 1974; Helmut Schmidt (SPD): 16 mai 1974 - 01 oct. 1982; Helmut Kohl (CDU): 01 oct. 1982 - 26 oct. 1998; Gerhard Schröder (SPD): 27 oct. 1998 - 22 nov. 2005.

CDU a avut patru cancelari federali, care au guvernat ţara, în perioada 1949-1969, şi din 1982 până în 1998, încheind coaliţii cu diferite partide: FDP, DP şi SPD. SPD a guvernat între 1969 şi 1982, cu ajutorul FDP, şi din anul 1998 cu Verzii.

Helmut Kohl din partea CDU a guvernat 16 ani. În perioada mandatului său (1982-1998) s-a realizat reunificarea Germaniei, la 3 octombrie 1990. Cancelarii Konrad Adenauer şi Ludwig Erhard din partea CDU, precum şi Willy Brandt din partea SPD au demisionat în timpul mandatului. Cancelarul Kurt Georg Kiesinger (CDU) şi-a pierdut baza puterii, deoarece SPD, partenerul său la guvernare, a încheiat o nouă alianţă cu FDP. Cancelarul Helmut Schmidt (SPD) a fost înlăturat de la putere printr-un vot de neîncredere.

Cancelarul Gerhard Schröder (SPD) a fost primul cancelar care, fiind în opoziţie, a câştigat alegerile.