Analiză Alegeri în Germania. Ascensiunea AfD și riscul strategiei lui Merz. Analist: „Nu mai bine aleg originalul?"

După succesul important înregistrat în Saxonia-Anhalt, partidul german de extremă dreapta AfD este așteptat să își continue ascensiunea pe 20 septembrie, potrivit sondajelor. Alegătorii germani sunt chemați duminică la urne, în Berlin și în regiunea Mecklenburg-Pomerania de Vest. Analistul politic Cătălin Buciumeanu a examinat consecințele pe care rezultatele le vor avea în scena politică.

Alegerile regionale de duminică pot decide viitorul politic al cancelarului Germaniei Foto: AFP

Ascensiunea AfD reflectă o nemulțumire mai profundă decât un simplu vot de protest, consideră analistul Cătălin Buciumeanu. Într-o analiză pentru Adevărul, acesta explică de ce partidul atrage alegători dincolo de nucleul său tradițional și avertizează că preluarea temelor sale de către conservatorii cancelarului Friedrich Merz riscă să îi întărească poziția. Analistul compară această strategie cu apropierea PSD de discursul AUR.

Alegerile regionale din Berlin și Mecklenburg-Pomerania de Vest pun presiune pe coaliția federală condusă de Merz. Deși rezultatele nu pot duce direct la demiterea cancelarului, ele pot slăbi promisiunea politică pe care acesta și-a construit strategia: readucerea alegătorilor conservatori la CDU.

Scrutinele vin după rezultatul AfD din Saxonia-Anhalt, unde formațiunea s-a apropiat de majoritatea absolută. Pentru Buciumeanu, componența electoratului mobilizat de partid explică de ce rezultatul nu poate fi redus la o reacție de moment împotriva guvernării.

"Cred că ceea ce se întâmplă este mai mult decât un vot de protest, pentru că AfD și-a extins baza electorală la mai mulți cetățeni decât cei nemulțumiți de actuala clasă politică din Germania", spune analistul.

Potrivit cifrelor pe care le invocă, AfD a mobilizat aproximativ 170.000 de persoane care, în mod obișnuit, nu participau la vot și a atras 82.000 de voturi de la CDU. Sprijinul pentru partid ar fi ajuns la aproximativ 61% în rândul muncitorilor și la 52% în categoria de vârstă 35–59 de ani.

Buciumeanu explică faptul că un vot de protest este, de regulă, volatil, alimentat de o nemulțumire sau de o emoție de moment. Câștigarea unor alegători tradiționali ai altor partide și pătrunderea în categorii sociale cu interese bine conturate indică însă posibilitatea unei schimbări mai durabile:

"Dar când o formațiune politică de acest tip începe să câștige exact din rândul clasei muncitoare, al clasei de mijloc și al celor care până acum stăteau deoparte și nu participau la vot, apare o constatare majoră, și anume că fenomenul are o profunzime de care, în acest moment, nu suntem încă pe deplin conștienți."

"Oamenii sunt supărați de felul în care merg lucrurile în Germania"

În interpretarea sa, dificultățile economice se suprapun peste frustrări acumulate în estul Germaniei după reunificare. Adaptarea la sistemul occidental nu a stins aceste nemulțumiri, iar votul pentru AfD exprimă o dezamăgire care depășește activitatea actualului cancelar.

"Oamenii nu sunt neapărat supărați pe Merz, ci sunt supărați de felul în care merg lucrurile în Germania, în general, iar est-germanii sunt cei mai frustrați dintre cele două grupuri", afirmă Buciumeanu.

Berlinul oferă, în opinia analistului, un exemplu al modului în care problemele concrete pot eroda treptat sprijinul pentru partidele tradiționale. El invocă declinul electoral al SPD, de la aproximativ 30% în 2006 la circa 18% la scrutinul repetat din 2023 și la aproximativ 12% în sondajul citat pentru septembrie 2026.

"SPD nu s-a prăbușit peste noapte în Berlin", subliniază acesta, argumentând că social-democrații nu au răspuns suficient nemulțumirilor acumulate în ultimele decenii.

Una dintre ele privește accesul la locuințe. Potrivit datelor prezentate de Buciumeanu, Berlinul ar avea nevoie de 211.000 de locuințe până în 2040, în timp ce promisiunea coaliției CDU-SPD de a asigura 20.000 de locuințe noi anual nu a fost îndeplinită. Analistul leagă această situație de nivelul ridicat al nemulțumirii față de administrația regională, pe care îl plasează la 77% în sondajul invocat.

AfD și Die Linke au câștigat teren folosind această nemulțumire, deși propun răspunsuri politice diferite. Buciumeanu consideră că participarea la o eventuală coaliție le-ar obliga să își negocieze programele.

"Chiar dacă AfD sau Die Linke ar ieși pe primul loc la aceste alegeri, de exemplu cu 20%, acest procent nu le-ar permite să conducă singure Berlinul. Vor avea nevoie de aliați", explică el.

Pentru Merz, miza este însă și eficiența apropierii de temele AfD, în special în privința imigrației. Buciumeanu amintește votul din 2025, când o rezoluție a conservatorilor privind imigrația a fost susținută și de AfD, episod pe care îl interpretează drept încălcarea unui tabu al cooperării parlamentare cu această formațiune.

În opinia sa, preluarea discursului adversarului poate produce efectul opus celui urmărit: îi validează argumentele fără să ofere alegătorilor un motiv suficient pentru a reveni la partidele tradiționale.

"Dacă CDU preia tema adversarului, nu riscă să confirme diagnosticul acestuia fără a convinge alegătorul să schimbe furnizorul?", se întreabă analistul. "Prin faptul că a căzut de acord cu ei, sperând că le va prelua din electorat, nu le-au arătat alegătorilor, mai degrabă, că AfD-ul a avut mereu dreptate?"

Buciumeanu vede un mecanism asemănător în politica românească. "Cam acesta este lucrul pe care îl face PSD la noi în relația cu AUR", afirmă el.

Riscul pentru conservatorii germani este ca alegătorul să prefere partidul care a impus tema în dezbaterea publică. "Nu mai bine aleg originalul, care în cazul Germaniei este AFD? Merz a jucat aici pe muche de cuțit, îmi este greu să înțeleg ce a avut în minte", spune Buciumeanu.

Analistul consideră că strategia poate porni de la presupunerea că un electorat puternic mobilizat emoțional nu mai este receptiv la alte argumente. Adoptarea temelor sale nu rezolvă însă cauzele nemulțumirii.

Pentru guverne, lecția alegerilor germane ține de asumarea răspunderii și de capacitatea de a răspunde problemelor economice. Invocarea globalizării sau a conflictelor externe nu este suficientă, susține Buciumeanu, dacă autoritățile nu iau măsuri pentru a limita efectele asupra populației.

"Dacă acestea există, iar tu nu faci nimic, o parte din vină revine și guvernului", afirmă el.

În evaluarea sa, instabilitatea internațională și politica tranzacțională a lui Donald Trump sporesc presiunea asupra economiilor, însă statele resimt diferit aceste șocuri, în funcție de pregătirea și vulnerabilitățile lor. România, consideră analistul, a intrat în această perioadă cu datorii ridicate și cu o credibilitate redusă pe piața împrumuturilor.

Nemulțumirea socială rămâne astfel o problemă pe care guvernele trebuie să o trateze prin politici și rezultate concrete. "Frustrarea socială este o chestiune reală", avertizează Buciumeanu, iar consecințele ei electorale pot aduce la putere forțe ale căror răspunsuri nu corespund așteptărilor pe termen lung ale alegătorilor.