Xi Jinping a învățat lecțiile prăbușirii URSS. Cum se pregătește China pentru un nou Război Rece

În timp ce administrația Trump a tratat confruntarea cu China ca pe o ofensivă economică punctuală, liderul chinez Xi Jinping a abordat-o ca pe un conflict sistemic, de durată – un nou tip de Război Rece, pentru care Beijingul s-a pregătit în tăcere de decenii, scrie The Wall Street Journal.

China s-a pregătit din timp pentru un război rece cu SUA/FOTO:Arhiva

În viziunea lui Xi, confruntarea cu Statele Unite nu se reduce la taxe vamale, sancțiuni sau competiție tehnologică. Este vorba despre o rivalitate istorică între două modele de guvernare, iar supraviețuirea Partidului Comunist Chinez, în fruntea unui stat autoritar, depinde de capacitatea sa de a învăța din greșelile Uniunii Sovietice.

Din umbra URSS, o strategie de răbdare

Încă de la începutul mandatului său, Xi a evocat repetat cauzele dezmembrării URSS: dezangajarea ideologică, liberalizarea prea rapidă și slăbirea controlului partidului asupra societății. Într-un discurs intern din 2013, el avertiza: „De ce s-a destrămat Uniunea Sovietică? De ce s-a prăbușit Partidul Comunist Sovietic? O cauză fundamentală a fost slăbirea autorității ideologice.”

Pentru Xi, lecția este clară: consolidarea autorității politice interne este precondiția oricărei confruntări externe. În fața unei Americi percepute ca instabilă și agresivă, Beijingul nu caută o victorie rapidă, ci o „stare de echilibru strategic” – un termen preluat din limbajul maoist, care desemnează o situație de blocaj relativ, favorabil consolidării.

„Pentru China, echilibrul strategic este scenariul cel mai realist și dezirabil în viitorul previzibil”, explică Minxin Pei, profesor la Claremont McKenna College. Aceasta implică răbdare, gestionarea atentă a resurselor și o politică externă flexibilă, dar vigilentă.

Trei piloni: economie, geopolitică și control intern

Strategia lui Xi se construiește pe câțiva piloni esențiali. În primul rând, diversificarea economică și reziliența. Spre deosebire de URSS, care s-a bazat pe industria grea și exporturi energetice, China încearcă să producă tot – de la bunuri de consum la semiconductori – pentru a reduce vulnerabilitățile în fața restricțiilor impuse de SUA.

Al doilea pilon este evitarea izolării internaționale. În loc să recreeze blocul estic, Beijingul promovează o politică de „multi-aliniere”: o lume multipolară în care fiecare stat se poate raporta la mai multe centre de putere. În același timp, China încearcă să erodeze alianțele tradiționale ale SUA, în special în Asia și Africa.

Al treilea pilon, poate cel mai important, este consolidarea controlului intern al Partidului Comunist. Nicio liberalizare, niciun spațiu pentru contestare – acestea sunt lecțiile pe care Xi le-a învățat din traiectoria lui Gorbaciov. Prăbușirea URSS este, pentru el, o tragedie care nu trebuie repetată.

Virajul anului 2018: momentul Trump

Până în 2018, China a evitat să-și definească deschis confruntarea cu SUA în termeni de Război Rece. Dar războiul comercial inițiat de administrația Trump a schimbat radical percepțiile la Beijing. Retorica Make America Great Again, aplicarea în cascadă a sancțiunilor, limitarea accesului la tehnologie – toate au fost interpretate ca dovezi ale voinței Americii de a bloca ascensiunea Chinei.

În acel moment, China a început să se pregătească pentru o confruntare de lungă durată. Sub conceptul vag de „dublă circulație”, Beijingul a lansat o politică de substituire a importurilor, dezvoltare a tehnologiilor interne și păstrare a deschiderii selective către piețele externe.

După declanșarea pandemiei și deteriorarea relațiilor bilaterale, această linie a devenit doctrină oficială. Iar în 2022, cu puțin timp înainte de invadarea Ucrainei, Xi și Putin au anunțat public că relația lor „nu are limite” – un mesaj simbolic cu implicații globale.

Un Război Rece fără cortină de fier

Totuși, Xi nu intenționează să reproducă sistemul bipolar clasic. China nu dorește să rupă legăturile cu economiile occidentale, ci să le reorienteze, în special spre Sudul Global. Proiectul Belt and Road, deși revizuit sub presiunea criticilor internaționale, rămâne un instrument-cheie pentru extinderea influenței chineze în Asia, Africa și America Latină.

În același timp, China practică o ofensivă de soft power, deseori în contraste puternice cu retragerea strategică a SUA. În timp ce Washingtonul reduce sprijinul pentru agențiile de ajutor extern sau interzice vizele pentru studenți chinezi, Beijingul sponsorizează vizite ale influencerilor occidentali, promovând o imagine modernă și tehnologică a Chinei. Un exemplu recent: vizita influencerului american IShowSpeed, ale cărui videoclipuri despre trenurile de mare viteză și mașinile electrice chineze au devenit virale.

Provocări interne și oboseala adversarului

Totuși, strategia lui Xi nu este lipsită de riscuri. Creșterea autoritarismului și intervenția masivă în economie au dus la o descurajare a sectorului privat și, pe termen scurt, la semne de deflație. Ambiția de a produce tot intern riscă să reducă competitivitatea și să închidă economia în propriile limite.

Dar Xi pariază pe răbdare și uzură. În logica lui, Statele Unite vor deveni tot mai fragmentate, iar schimbările de administrație vor slăbi coerența strategică americană. China, în schimb, va avansa încet, dar sigur, către o poziție de paritate sau chiar de superioritate tehnologică.

„Scopul lui Xi este de a atinge o poziție de preeminență tehnologică și de a juca un rol influent în remodelarea ordinii globale”, afirmă Robert Hormats, fost consilier economic al lui Henry Kissinger.

Un joc pe termen lung

Conflictul sino-american nu este doar despre comerț, tehnologie sau influență regională. Este o bătălie ideologică și de sistem, între două forme de organizare politică: una liberal-democratică, cealaltă autoritar-centralizată. Și deși Xi nu anunță deschis o confruntare totală, întreaga sa strategie, construită cu meticulozitate, indică un angajament ferm pentru un nou tip de Război Rece – unul fără bătălii directe, dar cu mize existențiale.

Rămâne de văzut dacă răbdarea chineză va reuși să epuizeze impredictibilitatea americană. Dar un lucru este sigur: Xi nu a intrat în acest joc nepregătit. Se pregătea de ani, CONCHIDE wsj.