SUA au dominat cândva oceanele lumii. Xi Jinping schimbă echilibrul de putere în favoarea Chinei

China, devenită o superputere în industria construcțiilor navale, desfășoară una dintre cele mai ample extinderi ale flotei militare din istoria modernă pe timp de pace.

China are cea mai mare flotă militară din lume Foto: AFP

În 1998, o companie de divertisment discretă, cu sediul în Macao, centrul industriei jocurilor de noroc, a făcut o achiziție neobișnuită: un portavion. Nava, numită Variag, fusese comandată inițial pentru Uniunea Sovietică, dar construcția sa fusese abandonată, iar corpul neterminat ruginise într-un șantier naval din Ucraina. Cumpărătorii chinezi au susținut că intenționează să transforme nava, achiziționată cu 20 de milioane de dolari, într-un cazinou plutitor.

În realitate, aceasta era doar o acoperire. China, a cărei marină militară nu avea experiență în construirea sau operarea portavioanelor, a decis să folosească Variag ca proiect experimental. Au fost necesari 15 ani pentru a transforma epava dezmembrată și deteriorată într-o navă funcțională și pentru a învăța cum să opereze avioane de pe puntea sa. La vremea respectivă, unii analiști militari au privit cu scepticism acest efort.

Astăzi, China are trei portavioane și construiește un al patrulea, despre care experții occidentali cred că va fi propulsat nuclear. Aceste nave fac parte din cea mai mare flotă militară din lume. Potrivit datelor oficiale americane consultate de The Wall Street Journal, marina chineză numără în prezent peste 400 de nave de luptă și submarine. Ca număr total de corpuri de navă, flota Chinei este cu aproximativ 35% mai mare decât cea americană.

Este una dintre cele mai ample extinderi ale unei flote militare din istoria modernă pe timp de pace.

Șantierele navale chineze produc anual peste jumătate din navele comerciale ale planetei

În orice zi, până la 100 de nave ale marinei chineze pot fi desfășurate pe unele dintre cele mai aglomerate rute comerciale și de transport din Asia. Acestea exercită presiuni asupra rivalilor regionali și participă la exerciții menite să pregătească armata pentru un posibil conflict cu Statele Unite. Navele mai mari și mai sofisticate ale flotei chineze ajung tot mai frecvent în zone maritime dominate timp îndelungat de forțele americane.

Ascensiunea marinei chineze a fost susținută de transformarea țării într-un gigant al construcțiilor navale și în cea mai mare putere comercială maritimă a lumii. Șantierele navale chineze produc anual peste jumătate din navele comerciale ale planetei și folosesc această capacitate industrială uriașă pentru a construi nave militare într-un ritm accelerat.

În paralel, Beijingul a finanțat dezvoltarea unei vaste rețele de porturi în străinătate, din Sri Lanka până în Israel și Peru. China are, de asemenea, cele mai mari flote de pază de coastă și de pescuit din lume. Navele sale de cercetare cartografiază metodic oceanele, de la Groapa Marianelor până la Oceanul Arctic.

Timp de secole, China a fost o putere continentală. Transformarea sa rapidă într-una dintre principalele puteri maritime ale lumii reprezintă o provocare pentru Statele Unite la o scară fără precedent de la Al Doilea Război Mondial.

Această schimbare este determinată, în parte, de convingerea liderului chinez Xi Jinping că ascensiunea și declinul națiunilor sunt legate în mod direct de controlul mărilor. Actuali și foști oficiali americani spun că Beijingul construiește o putere maritimă complexă, de tipul celei promovate în urmă cu peste un secol de Alfred Thayer Mahan, unul dintre cei mai influenți strategi navali americani.

Ambiția lui Xi

„Xi Jinping este mai apropiat de concepția lui Mahan decât orice lider american, probabil, de la Theodore Roosevelt încoace”, a declarat Michael Studeman, care a servit 35 de ani în marina SUA și s-a retras în 2023 din funcția de director al Biroului de Informații Navale.

„El crede pe deplin, în calitate de om care a studiat istoria, că orice mare putere devine, în cele din urmă, o putere maritimă globală”, a adăugat Studeman.

În opinia sa, Statele Unite suferă de „orbire maritimă”. Țara rămâne o putere navală, dar nu mai este o putere maritimă în sensul larg al termenului.

În prezent, foarte puține mărfuri sunt transportate pe nave sub pavilion american. Din cauza slăbirii bazei industriale, Statele Unite produc puține nave comerciale capabile să navigheze pe oceane și au întâmpinat dificultăți în extinderea flotei militare, care numără aproximativ 290 de nave. Programele de construire a fregatelor, de prelungire a duratei de viață a crucișătoarelor învechite și de operare a unei flote numeroase de nave de luptă pentru zona litorală au întâmpinat probleme.

Un raport recent al Departamentului Marinei SUA arată că, deși bugetul alocat construcțiilor navale s-a dublat în ultimele două decenii, numărul navelor militare americane nu este mai mare decât în 2003. În schimb, adversarii Statelor Unite „au construit flote într-un ritm nemaiîntâlnit de generații”, se arată în document.

„Extinderea rapidă a marinei chineze ridică îngrijorări serioase cu privire la ambițiile militare ale Beijingului”, a declarat un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, într-un răspuns transmis prin e-mail. Acesta a afirmat că Beijingul își folosește capacitățile maritime pentru a proiecta putere militară, pentru a-și susține revendicările teritoriale extinse și pentru a-și intimida vecinii, ceea ce reprezintă o provocare pentru interesele americane.

Purtătorul de cuvânt a adăugat că Statele Unite vor continua să susțină libertatea de navigație și să își sprijine aliații și partenerii.

Casa Albă a transmis că administrația Trump încearcă să refacă industria americană de construcții navale, să reformeze pregătirea forței de muncă și să elimine reglementările considerate excesiv de restrictive.

„Președintele Trump a acordat refacerii dominației maritime americane o prioritate pe care niciunul dintre predecesorii săi nu a acordat-o”, a declarat purtătoarea de cuvânt Anna Kelly.

Ministerul chinez al Apărării nu a răspuns solicitării de comentarii.

Mai mari, mai rapide, mai puternice

Marina chineză își extinde misiunile într-un ritm fără precedent și desfășoară exerciții militare tot mai frecvente.

La începutul anului trecut, nava militară chineză Zunyi a înconjurat în mod vizibil Australia și a organizat exerciții cu muniție reală la aproximativ 5.000 de mile de coasta Chinei, obligând avioanele comerciale să își modifice rutele. Câteva luni mai târziu, nava, care cântărește 13.000 de tone, a participat la exerciții de luptă în cadrul unui grup naval condus de un portavion.

După ce a petrecut 200 de zile pe mare și a parcurs 50.000 de mile marine, Zunyi a pornit în ianuarie într-o nouă misiune, de această dată pentru exerciții de detectare și vânătoare a submarinelor.

Navele de luptă de suprafață precum Zunyi se numără printre cele mai sofisticate din lume și reflectă ambiția Beijingului de a construi o flotă capabilă să proiecteze putere la mare distanță de coastele Chinei și să protejeze interesele sale externe.

China clasifică aceste nave drept distrugătoare. Dimensiunile și puterea lor de foc sunt însă atât de mari, încât Marina SUA le încadrează în categoria crucișătoarelor purtătoare de rachete ghidate.

Prima navă de acest tip a intrat în serviciu în 2020, iar alte nouă au urmat într-un ritm rapid. În decembrie, una dintre ele a navigat în Pacificul de Vest, în cadrul unei formațiuni de patru nave. Grupul includea și o navă de asalt amfibiu de 35.000 de tone, suficient de mare pentru a transporta 30 de elicoptere. Oficialii australieni, îngrijorați de această desfășurare, au trimis un avion de patrulare pentru a monitoriza navele.

„Nu construiesc o mulțime de corvete mici. Construiesc o marină militară de talie mondială”, a declarat Thomas Shugart, fost submarinist al Marinei SUA și cercetător asociat la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană.

Marina americană păstrează avantajul în ceea ce privește tonajul total

Marina americană păstrează avantajul în ceea ce privește tonajul total, ceea ce înseamnă că navele sale sunt, în medie, mai mari. În ultimii ani însă, China a început producția în serie a unor nave tot mai mari și mai performante, comandate în număr ridicat și construite într-un ritm accelerat.

Datele oficiale americane consultate de The Wall Street Journal arată că, din 2020, China a adăugat 71 de nave militare majore și submarine flotei sale. Dintre acestea, 19 au fost livrate numai anul trecut.

Pe insula Changxing, situată în apropiere de Shanghai, două șantiere navale învecinate construiesc nave comerciale pentru numeroși clienți internaționali, de la transportoare de gaz natural până la nave portcontainer de mari dimensiuni. Aceleași șantiere produc și o gamă largă de nave militare avansate pentru marina chineză.

O analiză a imaginilor din satelit realizate în luna mai arată că, pe insulă, se aflau simultan în construcție sau în reparații două nave de asalt amfibiu, două crucișătoare, trei distrugătoare, două fregate și alte nave militare mai mici, cu corpuri vopsite în gri.

China a transformat rapid insula într-un centru industrial major pentru construcții navale și într-un activ strategic.

În urmă cu doar cinci ani, în locurile în care se ridică acum unele dintre aceste nave existau terenuri neamenajate. Construcția unui nou șantier naval abia fusese finalizată când, în 2023, muncitorii au început să lucreze la una dintre cele mai mari nave de asalt amfibiu din lume: Sichuan, de 40.000 de tone, supranumită „portavionul dronelor”.

Apariția sa i-a surprins pe analiștii militari, deoarece nava era mai mare și mai sofisticată decât celelalte nave amfibii pe care marina chineză începuse să le primească cu numai doi ani înainte.

În iunie anul acesta, la unul dintre cele două șantiere de pe insula Changxing a apărut un proiect și mai neașteptat: o nouă clasă de submarine, despre care se crede că va avea propulsie nucleară.

„Am fost cu toții complet uimiți”, a spus Shugart.

Șantierul naval Jiangnan, unde a fost observat noul submarin, nu era cunoscut pentru producția de nave cu propulsie nucleară. Cu toate acestea, pare să fi primit în mod discret această misiune.

Conducerea Marinei SUA afirmă că extinderea șantierelor navale urmărită de serviciile americane a mărit „în mod semnificativ” capacitatea Chinei de a produce submarine. Beijingul trece treptat de la submarinele diesel-electrice la cele cu propulsie nucleară.

Oficialii americani estimează că, până în 2040, submarinele chineze vor opera în mod regulat în Oceanul Indian, în apropierea rutelor de acces către Oceanul Arctic și, posibil, în Atlantic.

Washingtonul consideră că China se pregătește și pentru o extindere masivă a flotei de portavioane. Un raport al Pentagonului publicat anul trecut, bazat pe informații clasificate, estima că Beijingul ar putea avea nouă portavioane până în 2035. Astfel, China s-ar apropia de paritatea cu flota americană, care are 11 portavioane și al cărei număr total nu este așteptat să se schimbe în aceeași perioadă.

Ar fi o extindere spectaculoasă pentru o țară care, în urmă cu mai puțin de două decenii, nu opera niciun portavion.

În anii 2000, Statele Unite organizau vizite la bordul portavioanelor americane pentru delegații chineze. Între șase și zece ofițeri militari chinezi se răspândeau pe navă și puneau întrebări despre modul în care funcționa fiecare sistem, își amintește Studeman, fost oficial al serviciilor de informații navale americane.

„Abordarea de atunci era că, dacă le arătăm cât de capabili suntem, vor fi intimidați și nu vor crede niciodată că ne-ar putea provoca”, a spus el. Studeman afirmă că s-a opus acestor schimburi, deoarece „tot ce făceau era să învețe cum operăm portavioanele, pentru a putea să le opereze și ei”.

Statele Unite rămân reperul mondial în ceea ce privește operarea portavioanelor

Desfășurările navale ale Chinei se extind însă constant, potrivit datelor despre deplasarea navelor urmărite de Japonia și consultate de The Wall Street Journal.

În iunie 2025, un portavion chinez, însoțit de alte nave militare, a navigat în apele de dincolo de Japonia și a participat la exerciții de simulare a confruntării cu un al doilea grup naval chinez condus de un portavion. A fost pentru prima dată când China a trimis simultan două portavioane în zona extinsă a Pacificului de Vest.

Un avion de vânătoare J-15 de pe unul dintre portavioane a urmărit timp de 40 de minute o navă japoneză de patrulare. La un moment dat, cele două aeronave s-au aflat la o distanță laterală de numai 150 de picioare.

Tot anul trecut, un portavion chinez a navigat pentru prima dată dincolo de lanțul de insule din Pacific care include Guam, un important centru militar american. Avioanele de vânătoare exersează sute de decolări și aterizări de pe punțile portavioanelor. Imaginile publicate amintesc de filmul „Top Gun”: membri ai echipajelor, îmbrăcați în veste colorate, transmit semnale cu mâinile înainte de lansarea avioanelor.

În noiembrie, după intrarea în serviciu a celui mai nou portavion chinez, Fujian, presa de stat a celebrat „era celor trei portavioane”, prezentând-o drept un simbol al prestigiului global al Chinei.

Fujian este echipat cu catapulte electromagnetice pentru lansarea avioanelor, un sistem care, până atunci, era folosit pe portavioane doar de Statele Unite. Între timp, președintele Donald Trump a cerut Marinei americane ca viitoarele portavioane să nu mai folosească acest sistem și să revină la catapultele cu abur, o schimbare contestată de mult timp de oficialii marinei americane.

Un lider cu viziune maritimă

Orientarea Chinei către mare este o componentă centrală a viziunii lui Xi Jinping privind ascensiunea țării. La scurt timp după ce a devenit președinte, în 2013, Xi le-a spus liderilor de rang înalt ai Partidului Comunist că a venit momentul ca China să devină o „mare putere maritimă”.

El a amintit cum călătoriile pe mare le-au permis statelor occidentale să deschidă noi rute comerciale, să își extindă coloniile de peste mări, să controleze comerțul și să devină puteri mondiale.

În istoria Chinei, Xi a invocat expedițiile amiralului Zheng He din secolul al XV-lea. Flota sa de comori transporta ceramică până la Strâmtoarea Ormuz și se întorcea cu girafe de pe coasta estică a Africii. Ulterior, China s-a îndepărtat de oceane și a intrat într-o perioadă de izolaționism.

Xi a amintit și războaiele opiului din secolul al XIX-lea, care au accelerat prăbușirea ultimei dinastii imperiale chineze. Atunci, a spus el, atacatorii occidentali au venit pe mare.

Liderul chinez a unit astfel interesele comerciale maritime ale țării cu ambițiile sale militare.

Xi a alocat, de asemenea, resurse importante unor proiecte militare riscante. În jurul anului 2014, China a început să transforme recife îndepărtate din Marea Chinei de Sud în insule artificiale și, ulterior, în baze militare, modificând echilibrul de putere din regiune.

Câțiva ani mai târziu, Beijingul a inaugurat prima sa bază militară de peste mări, în Djibouti, pe coasta estică a Africii, și a încheiat un acord secret pentru acces la o bază navală din Cambodgia.

În același timp, China a extins bazele navale de-a lungul propriei coaste, construind noi cheiuri, docuri, șantiere pentru reparații, depozite de armament și alte facilități.

Înainte de venirea lui Xi la putere, analizele militare chineze se concentrau adesea asupra slăbiciunilor marinei, privind Marina SUA „ca și cum ar avea zece picioare înălțime”, a declarat Ryan D. Martinson, profesor asociat la Colegiul de Război Naval al SUA.

Xi a încurajat marina chineză să își stabilească obiective ambițioase și să devină o forță militară foarte capabilă.

„Și asta a devenit, într-un interval de timp remarcabil de scurt”, a spus Martinson.

Într-un studiu publicat la începutul acestui an, intitulat „Marina președintelui Xi”, Martinson a scris că liderul chinez ar putea fi considerat unul dintre cei mai importanți oameni de stat cu viziune maritimă din istoria modernă.

Mări apropiate și îndepărtate

Prioritatea militară principală a Chinei este în prezent arcul maritim din apropierea coastelor sale, care se întinde de la Marea Galbenă până la Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud.

Beijingul încearcă să domine aceste ape, să aducă Taiwanul sub controlul său și să împiedice intervenția forțelor americane în cazul unui conflict.

Aceasta ar putea deveni cea mai periculoasă zonă maritimă din lume.

Statele Unite încearcă să împiedice instaurarea hegemoniei chineze în această regiune. Prin apele respective trec rute comerciale vitale, care leagă marile centre industriale din Asia de restul lumii.

Zona este mărginită de trei aliați și parteneri ai SUA - Japonia, Taiwan și Filipine - care fac parte din ceea ce strategii militari numesc „primul lanț de insule”. Apărarea acestei linii reprezintă prioritatea centrală a strategiei Pentagonului în raport cu China.

Dacă Statele Unite și China ar ajunge la o confruntare militară directă, cel mai probabil aceasta s-ar desfășura în această regiune. Perspectiva unui asemenea conflict a influențat extinderea militară a Beijingului pe timp de pace, un efort care are puține precedente în istoria modernă și care include dezvoltarea unei puternice Forțe de Rachete.

„Chinezii au capacitatea nu doar de a provoca, ci și de a învinge potențial părți importante ale forței navale tradiționale americane, în special în interiorul primului lanț de insule și chiar dincolo de acesta”, a declarat Studeman.

China a acționat metodic pentru a-și consolida controlul asupra mărilor strategice din jurul primului lanț de insule. Forțele sale mențin o prezență permanentă, densă și organizată pe mai multe niveluri, fără echivalent în cazul altor state.

Potrivit oficialilor din domeniul securității care urmăresc deplasările navelor, aproximativ șase nave ale marinei chineze operează permanent în jurul Taiwanului și își intensifică rapid activitatea în timpul exercițiilor periodice.

Marina militară este doar o componentă a unei rețele mult mai vaste de forțe maritime

În Marea Chinei de Sud, numărul navelor chineze este de aproximativ trei ori mai mare. Prezența lor are rolul de a exercita presiuni asupra Filipinelor și Vietnamului, state cu care Beijingul se află în dispute teritoriale.

Flota chineză desfășoară exerciții militare la scară tot mai mare în această zonă, unde ar putea primi, într-o zi, ordinul de a impune o blocadă sau de a participa la un război.

Marina militară este doar o componentă a unei rețele mult mai vaste de forțe maritime, ale căror operațiuni imprevizibile le-au creat dificultăți adversarilor Beijingului.

Paza de coastă chineză, puternic înarmată, susține revendicările teritoriale ale țării, uneori folosind tunuri cu apă împotriva navelor rivale sau intrând intenționat în coliziune cu acestea.

Mii de nave de pescuit, instruite să acționeze la nevoie ca o miliție discretă, pot apărea în număr mare și fără avertisment în zonele disputate. În același timp, navele oficiale de cercetare și cartografiere traversează apele contestate pentru a testa reacția guvernelor rivale.

Împreună, aceste forțe au schimbat fundamental dinamica securității regionale și au sporit considerabil presiunea asupra Statelor Unite și a aliaților săi, care trebuie să urmărească permanent mișcările Chinei și să fie pregătiți să răspundă.

Pentru a-și extinde raza de acțiune, marina chineză încearcă să mențină o prezență regulată și dincolo de primul lanț de insule. În paralel, se pregătește să împiedice forțele americane să se apropie prea mult de teritoriul continental al Chinei în cazul unui război.

Cu alte cuvinte, Beijingul își extinde „profunzimea strategică”, a explicat Martinson, de la Colegiul de Război Naval al SUA pentru WSJ.

Obiectivul, spune el, este „desfășurarea unor operațiuni navale de mare intensitate împotriva unei alte mari puteri, Statele Unite, cât mai departe spre est posibil”.