Semnele care indică traume mentale și emoționale la copii, ce pot duce chiar la sinucideri. Sfaturile unui psihoterapeut
0Dacă părinții și cadrele didactice nu recunosc aceste semne și nu acționează imediat, consecințele asupra dezvoltării psihoemoționale a copiilor pot fi extrem de grave, iar aceștia pot ajunge să se automutileze, să intre în depresie, să rănească alți copii sau chiar să se sinucidă.
Copiii, fie că merg la grădiniță, școală sau liceu, transmit în mod repetat semnale că ceva nu este în regulă cu ei. De pildă, înainte să plece la școală pot avea dureri abdominale sau de cap, transpiră abundent și au chiar și atacuri de panică.
Dacă in spatele acestor manifestări nu există cauze medicale, atunci acestea sunt indicii clare că școala reprezintă un factor de stres major pentru ei din diverse motive, pornind de la bullying până la inadaptare și capacitate scăzută de învățare.
Dacă nu sunt identificate la timp aceste semne și nu se iau măsuri, acești copii pot rămâne cu traume care se vor repercuta asupra vieții lor de adult, dar există și riscul de a le face altor elevi ceea ce au pățit și ei. Asta înseamnă tracasare constantă, umilire publică și chiar violență.
Olivia Sîntoma (45 de ani), psiholog, a vorbit pentru „Adevărul” despre semnele pe care elevii le transmit, de multe ori inconștient, când nu se simt confortabil să meargă la școală, când au probleme la nivel mental și emoțional, dar și despre modalitățile concrete prin care părinții și cadrele didactice pot acționa ca să le rezolve înainte ca dificultățile copiilor să se agraveze și să se transforme în traume.
Olivia Sîntoma are o experiență de 17 ani ca psiholog, timp în care a lucrat pentru mai multe ONG-uri, a fost psiholog școlar, iar în prezent este psihoterapeut de cuplu și familie. Psihologul școlar are un rol foarte important, acela de a crea legătura dintre elevi, părinți și profesori.
„Dacă această analiză a mediului educațional este făcută suficient de bine, în sensul că nu se completează niște formulare doar de formă, iar cadrele didactice chiar își cunosc elevii și sunt interesate să îi ajute pe elevii cu probleme, atunci lucrurile sunt destul de bune”, explică Olivia Sîntoma.
Psihoterapeuții pot face atât consiliere școlară, dar lucrează și cu elevii care au diverse patologii, cum ar fi depresia. Important de amintit este că în cazul copiilor de grădiniță este bine să se lucreze și cu părinții, pentru ca aceștia să învețe să gestioneze comportamentele neadecvate ale micuților.
Părinții sunt învățați cum să utilizeze sistemele de recompense, dar și cum să aplice consecințele pozitive și pe cele negative ce decurg din comportamentele inadecvate ale copiilor . De asemenea, uneori părinții au nevoie să învețe cum să își gestioneze ei înșiși emoțiile astfe încât să îi poată coordona mai bine pe copii.
„Dacă aceste lecții sunt înțelese și învățate la timp, sunt șanse mari ca pe viitor, atât părinții, cât și copiii să învețe mai ușor următoarele lecții. Există însă părinți care nu observă sau nu acceptă faptul că propriul copil poate avea niște probleme și nu fac nimic pentru a-l ajuta să depășească dificultățile de la grădiniță.
În astfel de situații, odată cu intrarea la școală, copilul poate avea probleme din ce in ce mai mari. El se poate închide în sine, are dificultăți de socializare ori poate fi marginalizat de colegi”, punctează psihologul.
Victime și agresori
Cu timpul, acești copii pot fi expuși bullyingului, iar odată cu asta, ei vor fi afectați de depresie, retragere socială, timiditate, atacuri de panică și probleme de natură psihosomatică. Elevii vor experimenta dureri de burtă și vărsături de fiecare dată când trebuie să plece la școală. O altă categorie este cea a copiilor care devin agresori, uneori verbal, dar și fizic.
„Sunt manipulatori. Agresorii vor încerca să întoarcă cadrele didactice împotriva copilului care este victimă. Unii dintre ei sunt foarte pricepuți la asta, vorbesc inclusiv de cazuri pe care le-am avut la cabinet. Toți spun o minciună și atunci cadrul didactic începe să creadă că problema este la copilul mai retras”, detaliază Olivia Sîntoma schemele elaborate prin care elevii-agresori încearcă să scape de consecințele faptelor lor.
De multe ori, copiii-victimă recurg la agresivitate pentru că nu găsesc atunci o altă cale de a ieși din această situație.
Când ajung la pubertate, trăirile emoționale sunt mult mai intense. Neavând cu cine să comunice și având de multe ori impresia că nu pot fi înțeleși de către adulți, copiii nu vorbesc despre sentimentul de singurătate pe care îl simt la școală, despre faptul că nu mai găsesc motive pentru care să mai învețe sau chiar să se mai trezească dimineața.
Nu sunt înțeleși de către părinți și cadrele didactice, care de multe ori consideră că ceea ce le transmit copiii sunt copilării care vor trece.
„Minimalizând trăirile pre-adolescentului, acesta se poate simți neînțeles, se poate retrage. Sunt câteva situații care pe mine mă îngrijorează destul de tare și pe care le consider urgențe în cabinetul de psihoterapie.
Una dintre urgențe este comportamentul de automutilare. Unii adolescenți, când se simt foarte triști, copleșiți de suferința lor emoțională, se rănesc pentru a-și muta atenția de la durerea interioară de nesuportat către o durere fizică ce poate părea mai ușor de dus”, punctează psihologul.
Temele, sursă de conflict între părinți și copii
Mulți părinți nu au suficientă răbdare pentru a face lecțiile cu propriii copii, iar unii nu înțeleg că nu toți se nasc genii și că dezvoltarea lor fizică, emoțională și mentală nu este similară. De aici apar destul de des conflicte între părinți și copii.
„Este important să înțeleg că asta este limita copilului meu. Are un ritm mai lent de memorare. Dacă vreau să îl ajut, îi aloc timpul necesar, fără să îl forțez. Poate am nevoie de ajutorul unui specialist care să mă învețe cum să îl ghidez și să îi organizez timpul de învățare”, ține să precizeze Olivia Sîntoma.
Problemele apar când copilul remarcă diferențe în ritmul și capacitatea sa de învățare comparativ cu cea a colegilor de clasă, iar când și părintele începe să facă remarci în acest sens, încrederea lui în sine va fi serios zdruncinată.
Unii părinți își ceartă copiii, iar unii recurg la corecții fizice, care nu fac altceva decât să accentueze problema. Pe acest fond, se accentuează dificultățile de citire, scriere și calcul, iar soluția este să se apeleze la un specialist, care să vină cu un plan personalizat de lucru pentru copil.
La clasele primare, elevii pot dezvolta stări depresive, crize de furie și comportamente opozabile, dar și simptome psihosomatice care apar sub forma durerilor de burtă, senzațiilor de greață și a vărsăturilor, transpirației și atacurilor de panică.
Aceste manifestări pot indica faptul ca la școală se întâmplă ceva neplăcut pentru copil dacă frecvența apariției lor este corelată cu perioadele în care copilul se află la școală sau atunci când else gândește că trebuie să meargă la cursuri.
„Dacă aș muri, aș scăpa de toate”
Extrem de îngrijorătoare sunt gândurile legate de sinucidere. „Dacă aș muri, aș scăpa de toate”, este „soluția” la care se gândesc unii elevi ca să scape de suferința emoțională căreia nu îi fac față. Pasul următor este să caute diverse modalități de a încheia socotelile cu viața. Uneori vorbesc cu părinții sau profesorii despre durerea care îi macină, alteori, nu.
Părinții care realizează gravitatea problemelor propriilor copii cer ajutor, chiar și în ultimul moment, înainte ca aceștia să recurgă la un gest necugetat, dar sunt și cazuri în care aceștia reușesc să își ducă la capăt planul.
„Dacă la grădiniță și în clasele primare copiii nu găsesc soluții, nu găsesc ajutor, nu vorbesc cu părinții sau cu profesorii lor despre necazurile lor, pe măsură ce timpul trece, problemele se agravează. Dacă nu îi înțelegem, nu îi ascultăm, nu le dăm sugestii și nu le arătăm că emoțiile lor sunt importante, toate aceste lucruri nespuse pot reprezenta adevărate tragedii pentru ei”, spune Olivia Sîntoma.
Atunci când copilul simte că părinții sunt alături de el, îl susțin și îl ajută să treacă prin situațiile delicate, riscul ca acesta să se gândească la sinucidere scade. În schimb, dacă acesta se simte abandonat sau trăirile lui sunt luate în derâdere, în adolescență se poate ajunge la probleme foarte grave, de exemplu un debut de schizofrenie.
În adolescență, anturajul devine mai important decât părinții
Sunt câteva semne evidente când acest lucru se întâmplă, iar părinții și profesorii trebuie să fie foarte atenți la ele. În primul rând, apare o modificare de dispoziție. Copilul este trist, retras și nu mai comunică la fel ca înainte.
Olivia Sîntoma recomandă părinților să meargă la un specialist, care va putea face diferența dintre o criză a vârstei și o situație delicată, ce poate necesita terapie și chiar schimbarea mediului școlar.
„Se merge de multe ori pe considerentul că vor crește și le va trece. Nu, nu va trece. Vor crește și rănile care vor deveni mai adânci, mai puternice. Își vor pune în aplicare planurile suicidare sau vor dezvolta probleme de natură psihiatrică”, avertizează psihoterapeutul.
La gimnaziu și liceu, pe lângă toate problemele de care am vorbit anterior, adolescenții pot fi atrași către obiceiuri nocive, cum este fumatul, consumul de alcool și de droguri. Când ajung la această vârstă, anturajul devine mai important pentru ei decât părinții.
„Vor fi tentați să se orienteze către tinerii care pare că le pot rezolva anumite probleme și nu neaparat către cei care se aseamănă cu ei. De pildă, dacă sunt timizi, vor să facă parte din grupul popularilor, iar dacă popularii fumează, speră că dacă se apucă și ei de fumat, poate vor fi acceptați în grupul lor”, exemplifică Olivia Sîntoma.
Dependența emoțională
Dacă părinții adoptă un stil educațional extrem de sever, plin de sancțiuni, față de propriii copii, aceștia vor fi menținuți în poziția de victimă, pe care o vor adopta în multe relații de-a lungul vieții. Grav este că tinerii vor avea tendința să imite comportamentul părintelui care pentru ei părea că are cele mai multe avantaje.
Poate deveni agresor, dacă așa simte că își poate rezolva mai bine problemele, sau poate continua ca victimă, dacă simte că așa poate trece neobservat.
„Cel care este agresor îl va găsi imediat pe cel care a adoptat postura de victimă. Se ajunge astfel la situațiile de bullying de la școală”, explică psihologul.
Chiar dacă unii părinți ar conștientiza la un moment dat că le fac rău propriilor copii prin acest gen de comportament, este posibil să le fie greu să se schimbe, pentru că și ei, la rândul lor, sunt în dependență emoțională față de proprii părinți.
„Când un cadru didactic atrage atenția asupra comportamentului unui elev, ideal ar fi să se caute un specialist, care să facă o evaluare a copilului. Este retras, nu mai comunică sau este agresiv cu ceilalți copii. Este posibil să fie o problemă chiar cu unul dintre părinți, iar copilul somatizează, inclusiv la grădiniță. Tocmai de aceea este important să se lucreze și cu părintele”, spune Olivia Sîntoma.
Părinții, la terapie cu copiii
Un alt lucru important de menționat este ca părinții să nu catalogheze cadrele didactice ca dușmani dacă le semnalează o problemă legată de propriii copii. Psihologul este posibil să le sugereze să vină la terapie alături de copil sau fără el, în funcție de problemele pe care specialistul le identifică, și este indicat ca părinții să colaboreze.
Și părinții pot apela la un psihoterapeut dacă observă o schimbare de comportament la propriul copil. Mediul în care copilul trăiește este foarte important. Dacă părinții se respectă, își vorbesc frumos și caută soluții împreună când apar conflicte, dezvoltarea copilului va fi armonioasă, iar acesta va depăși crizele mai ușor.
Dacă mediul este toxic, iar părinții se ceartă des, vorbesc urât despre cadrele didactice și găsesc țapi ispășitori pentru problemele copilului în afara familiei, copilul va face același lucru: va găsi mereu alți vinovați pentru problemele pe care le crează.
Copiii care suferă de probleme de natură psihoemoțională, cum sunt depresia, tendința de a intra în anturaje nepotrivite, tentative de sinucidere sau de automutilare, este posibil să fi fost victime ale agresivității la școală.
„Dacă este necesară suspendarea unui an școlar, atunci părinții asta ar trebui să facă, pentru că sănătatea emoțională a copilului este mai importantă. Un copil sănătos emoțional va recupera ce nu a reușit să învețe”, este un alt semnal important pe care Olivia Sântoma îl trage.
Opțiunea părinților este simplă: să aibă un copil bolnav psihic sau decedat sau unul sănătos mental și emoțional, care va recupera anul școlar pierdut, iar răspunsul este evident.
Se încarcă comentariile...
