Viaţa în trei: ea, el şi paharul

Cuplurile în care unul dintre parteneri este alcoolic nu sunt puţine. De ce alege o persoană să rămână alături de partener dacă pe acesta nu îl interesează decât să aibă mereu paharul plin? Poate partenerul abstinent să îl ajute pe cel dependent să depăşească adicţia?

Georgeta locuieşte în Sinaia, are 48 de ani, este căsătorită şi mama unui băiat.

Mai mult de jumătate din mariaj a fost unul tensionat, presărat cu despărţiri temporare şi uneori chiar cu violenţă fizică. Toate acestea cauzate de „pasiunea“ soţului pentru alcool.

„L-am cunoscut pe Mircea la şcoală. În clasa a zecea am devenit colegi. Până atunci locuise în Suceava, dar tatăl lui fusese transferat cu serviciul la gara din Sinaia. Pentru mine a fost dragoste la prima vedere“, povesteşte Georgeta.

Cei doi s-au căsătorit patru ani mai târziu, iar copilul a apărut în cel de-al doilea an de mariaj. Mircea lucra la un service auto, iar Georgeta a lucrat doar până la naşterea copilului.

„După apariţia lui Bogdan, Mircea mi-a propus să nu mă mai angajez, pentru a putea avea grijă mai bine de copil şi de casă. Am fost de acord, şi o vreme am dus-o chiar bine. Ca mecanic auto, Mircea avea tot timpul de lucru, chiar şi acasă“, spune Georgeta.

În timp, situaţia a început să se înrăutăţească pentru că bărbatul a început să abuzeze, din ce în ce mai des, de alcool.

„Încă de când ne-am cunoscut, Mircea obişnuia să bea cam mult la petreceri, dar n-am dat importanţă. În primii ani de căsătorie mai întrecea din când în când măsura, dar nu prea des şi mereu avea aceeaşi scuză. A făcut cinste un coleg de muncă şi se supăra dacă l-ar fi refuzat“, povesteşte Georgeta.

Cu timpul, aceste momente au devenit tot mai dese. Odată cu abuzul de alcool au început şi certurile.

„La început, cum vedeam că a întrecut măsura, cum mă luam de el. Nu trebuia să zică sau facă nimic, era suficient să văd că a băut prea mult. Pe parcurs am învăţat să-mi controlez aceste porniri, dar degeaba. Mircea se transformase într-un scandalagiu. Nu-i convenea nimic: ori nu era destul de curat, ori nu era mâncarea suficient de bună, de caldă sau de rece, ori copilul făcea prea multă gălăgie etc. Dacă îndrăzneam să răspund ceva, devenea violent. Spărgea tot ce-i ieşa în cale, şi de câteva ori m-a lovit şi pe mine“, povesteşte Georgeta.

Femeia a încercat să-l părăsească în mai multe rânduri, dar mai devreme sau mai târziu se întorcea.

După prima palmă l-am părăsit. Am luat copilul şi am plecat la părinţii mei. Aici n-am fost primiţi prea călduros. Mama fusese împotriva căsătoriei, dar pentru că nu am ascultat-o trebuia «să-mi duc crucea». În plus, ce-ar fi spus vecinii, cine m-ar mai fi luat cu un copil. Pe mine nu mă interesa o altă căsătorie, eu voiam doar să se lase de băut Mircea,

spune Georgeta.

Şi s-a lăsat, dar 15 ani mai târziu, din cauza unor probleme de sănătate.

Depresie şi izolare socială

Traiul cu un alcoolic implică de multe ori scandaluri şi violenţă. De aceea persoanele din anturajul acestora (care nu au aceleaşi obiceiuri) se întreabă: „Cum poate convieţui cu un alcoolic?“, „De ce partenerul abstinent nu-l părăseşte?“.

Psihoterapeutul Viorel Nedelcu, de la clinica de tratare a depresiei Bellanima, din Bucureşti este de părere că „viaţa alături de un alcoolic este foarte dificilă, de fapt este imposibilă, iar tensiunile sunt inevitabile.

Partenerele sunt foarte afectate, devin anxioase, deprimate şi ajung să se izoleze social şi deseori aceste cupluri nu rezistă. De fapt nu poţi convieţui cu un alcoolic. Din păcate de cele mai multe ori, alcoolicii devin şi foarte agresivi, ceea ce complică şi mai mult viaţa alături de un astfel de partener“.

Specialistul crede că alături de un partener alcoolic te pot ţine „o serie de factori care au legătură cu speranţa că s-ar putea schimba ceva, o eventuală dependenţă economică sau poate chiar existenţa unor copii, din dorinţa de a păstra familia unită pentru aceştia“.

Pe de altă parte, medical Simona Radu din Bucureşti, specializată în psihiatrie la Oxford, crede că „iubirea (care nu dispare la constatarea defectelor celuilalt), familiaritatea (mai bine cu partenerul pe care îl cunoşti decât să o iei de la început), teama de schimbare, sentimentul că lucrurile se pot, totuşi, îndrepta cuplat cu o evaluare personală negativă a celui care rămâne şi o stimă de sine redusă“ sunt motivele datorită cărora partenerul care nu are probleme cu alcoolul nu-l părăseştes pe cel dependent.

În general, oamenii acceptă şi realizează foarte greu că au o problemă, în acest caz, cum îţi poţi ajuta partenerul dependent?

„Prima etapă este acceptarea faptului că există o problemă, pentru că dacă nu există o problemă, nu este nimic de rezolvat. Prezenţa în viaţa unui alcoolic a unui partener reprezintă unul din factorii de pronostic pozitiv, doar că acesta trebuie să fie înţelegător şi să aibă multă răbdare. Discuţiile empatice şi sprijinul în lupta de după dezalcoolizare sunt dintre cele mai utile, doar că de multe ori partenerul îşi pierde răbdarea, se aşteaptă ca schimbarea să fie mai rapidă, disperă în faţa multelor recăderi şi de multe ori abandonează“, spune psihiatrul.

Dorinţa de a fi erou

Sunt multe cazuri în care cuplul se formează când unul dintre parteneri avea deja o problemă cu alcoolul. De ce ai alege să-ţi legi viaţa de o astfel persoană? Ce se ascunde în spatele unei astfel de alegeri?

„Din mai multe motive. Pe de o parte, atunci când începi o nouă relaţie nu eşti capabil să constaţi toate aspectele celuilalt (sau nu vrei să le vezi), iar pe de altă parte multă lume îşi imaginează fie că partenerul se va schimba, fie că îl va putea schimba pe celălalt. Există tentaţia să diminuezi importanţa consumului de alcool, aşa cum poate exista şi un model inconştient preexistent (cel parental, de regulă), pe care îl avem când ne «alegem» de cine suntem atraşi“, spune Simona Radu.

Psihologul Viorel Nedelcu crede că îţi alegi un partener care are deja probleme cu alcoolul cu „speranţa că poţi fi un erou, salvându-l. Sentimentul de neajutorare al celuilalt poate trezi cele mai neaşteptate sentimente. În unele situaţii funcţionează, dar de cele mai multe ori astfel de schimbări se lasă mult aşteptate, iar cuplul ajunge să se destrame. Cuplurile de alcoolici nu sunt lipsite de tensiuni, iar rata divorţurilor este semnificativ ridicată“.

Dacă unul dintre parteneri începe să consume exagerat alcool pe parcursul relaţiei, o simplă discuţie în care celălalt să-i atragă atenţia asupra acestui fapt este suficient pentru ca acesta să se oprească înainte de a deveni o dependenţă?

Psihiatrul Simona Radu arage atenţia că „este un subiect foarte sensibil care trebuie abordat cu delicateţe şi răbdare. Felul în care este discutat acest subiect în primele situaţii când este abordat va determina şi cum se vor desfăşura ulterior lucrurile. Din păcate, partenerul de prea multe ori va încerca să-i controleze celuilalt consumul de alcool, ceea ce are de regulă ca rezultat agravarea şi nu diminuarea consumului“.

Alcoolul se învaţă în familie

De multe ori, partenerul şi copiii se simt vinovaţi, ruşinaţi de „patima“ alcoolicului. Cum pot depăşi această problemă?

„Într-un cuplu în care există un alcoolic, situaţia maritală se va deteriora. Vor apărea certuri, neajunsuri, posibil şi violenţă fizică. Ambii parteneri pot dezvolta o stare depresivă. Mai devreme sau mai târziu vor apărea probleme de sănătate. Toate acestea îşi vor pune amprenta asupra relaţiei fiecărui părinte cu copilul“, spune Simona Radu.

Psihoterapeutul Viorel Nedelcu completează:

Sentimentele de inadecvare pe care le trăiesc partenerii sau copiii alcoolicului sunt foarte mari. Pentru copii este foarte dificil. De cele mai multe ori, devenind adulţi, unii aleg să se desprindă de familia de origine şi dezvoltă puternice sentimente de intoleranţă faţă de alcool.

Celălalt părinte ar trebui să renunţe la relaţie de dragul copilului? I-ar fi acestuia mai bine cu un singur părinte, decât cu doi dintre care unul cu mari probleme?

„Un părinte alcoolic nu reprezintă un contramodel şi ca atare un total dezavantaj pentru copil. Deciziile în astfel de situaţii sunt dureroase şi foarte greu de luat, iar în ciuda tuturor calculelor deficitul pe cel puţin unul dintre planuri este inevitabil“, crede Nedelcu.

Oare copilul dintr-o astfel de relaţie la maturitate va ocoli alcoolul sau i se va părea o soluţie, un mod de a-şi rezolva problemele?

Medicul psihiatru Simona Radu spune că „studiile indică faptul că în cazul fetelor care cresc cu un părinte alcoolic, cel mai adesea acestea vor prezenta la vârsta adultă o combinaţie de tulburare de personalitate şi nevroză – cel mai adesea histrionică. Băieţii în schimb tind să devină dependenţi de alcool la rândul lor. 46% din tinerii dependenţi de alcool au un părinte alcoolic“.

Viorel Nedelcu completează: „Din păcate, unul dintre factori este şi cel aşa-zis genetic, iar prognosticul este unul defavorabil. Pe de altă parte, modelul parental nu ar trebui să fie o scuză. Până la urmă, opţiunea de a consuma alcool şi de a evita o dependenţă ţine de fiecare în parte şi de alegerile pe care le facem“.

Femeile beau pe ascuns, dar resimt mai repede efectele alcoolului

Există vreo diferenţă între bărbaţi şi femei din punctul de vedere al consumului excesiv de alcool? Sunt unii mai predispuşi decât alţii?

„În cazul femeilor se constată că dependenţa de alcool apare mai degrabă la vârsta mijlocie, în contextul unei relaţii unde soţul are interese, hobby-uri, ocupaţii care îl ţin timp îndelungat departe de casă, iar soţia se simte neglijată, sau în momentul în care copii cresc şi pleacă de acasă. Consumul de alcool se petrece pe ascuns, iar acceptarea dependenţei este mai dificilă din acest motiv.

Studiile arată că, în ceea ce priveşte efectele toxice hepatice ale alcoolului, femeile ajung mai repede să dezvolte asemenea simptome, ajung mai repede la efecte euforizante ale alcoolului faţă de bărbaţi, sunt mai predispuse la stare de rău post ingestie de alcool decât bărbaţii,

spune psihiatrul Simona Radu.

Ca în multe alte situaţii, şi când vine vorba de consumul de alcohol, femeile sunt judecate mai aspru. Care este explicaţia?

„Bărbaţii recurg la alcool în context social sau pentru a reduce tensiuni interne, anxietăţi, pentru a îşi «ridica moralul». Există prejudecăţi legate de felul în care consumul de alcool este privit în cazul bărbaţilor. Este considerat un aspect normal al interacţiunii între bărbaţi, un aspect al masculinităţii, iar comportamentul rezultat din consumul excesiv de alcool este considerat permis sau este mai puţin aspru judecat în cazul bărbaţilor“, spune Simona Radu.