Gândeşte ca un sportiv de performanţă: cum să-ţi educi copilul să acţioneze asemenea unui învingător

FOTO Arhiva

Filosofia învingătorului, atât de bine evidenţiată în cazul marilor sportivi, stă la baza unei noi metodologii de educare a copiilor propusă de psihologul Ron Smith.

Conform acestei abordări, mentalitatea de învingător poate fi transmisă copilului de la vârstă mică, în aşa fel încât părinţii să poată forma viitorul adult acţionând acele resorturi pozitive ale acestei metode.

1.Să câştigi nu înseamnă totul

Atleţii tineri sunt învăţaţi că nu vor ajunge niciodată să înveţe ceva atunci când câştigă sau pierd pentru, dacă nu se pot gândi decât la faptul că trebuie să-şi dovedească oponentul. Cu siguranţă, competiţia între indivizi este benefică, la fel şi să câştigi, dar trebuie să nu pierdem din vedere că acesta nu este cel mai important obiectiv. „Presiunea de a câştiga nu trebuie să umbrească bucuria competiţiei şi oportunitatea de a dezvolta o atitudine pozitivă faţă de alte persoane“, a explicat antenorul de baschet Lute Olson, unul dintre cei mai apreciaţi din domeniu.  

2.Eşecul nu este acelaşi lucru cu a pierde

Atleţilor li se explică faptul că a pierde o competiţie nu este echivalent cu un eşec sau că acest lucru le pune sub semnul întrebării capacităţile sau valoarea personal. Din contră, lecţii importante pot fi învăţate atunci când nu ne „clasăm“ mereu pe primul loc. Persistenţa în faţa obstacolelor şi munca în echipă, iată numai două lucruri pe care copiii le pot asimila astfel.

3. Succesul nu este echivalentul lui „a câştiga“

Nici succesul şi nici eşecul nu ar trebui să depindă de rezultatul unui concurs, al unei competiţii sau al unui record pierdut. Câştigul şi pierderea se aplică rezultatului unui joc, pe când succesul şi eşecul nu ar trebui să urmeze acelaşi „drum“.  

4. Atleţilor li se spune că trebuie să ţină cont de faptul că succesul este legat indestructibil de dedicare şi efort, ceea ce ar trebui să înveţe orice copil.

Efortul este o componentă esenţială a ideii de sportiv de performanţă. Dar, în vreme ce atelţii au control total asupra efortului pe care îl depun, nu prea au cum să controleze rezultatul pe care îl vor obţine graţie energiei pe care o consumă. 

Nu am niciun fel de control asupra rezultatelor mele. Tot ce pot să fac este să arunc în joc tot ce am mai bun, spune Ichiro Suzuki, un jucător de baschet din SUA.

Nu încetaţi să le repetaţi copiilor că nu sunt nişte învinşi dacă depun întotdeauna efort într-un sens sau altul. Nu contează rezultatul, important este să conştientizeze importanţa implicării lor totale. Să faci tot ce-ţi stă în puteri este mai important decât să fii cel mai bun. Prin urmare, copilului trebuie să i se prezinte ideea de învingător din perspective sănătoasă: adică, întotdeauna copilul va fi pe primul loc, pentru că esenţială este calitatea experienţei oferite de perspectiva atleţilor de performanţă, nu de câştigarea competiţiei cu orice preţ.