Mărturii din cealaltă parte a tragediei: cum s-a văzut incendiul din Colectiv în spitale
0Incendiul din clubul Colectiv a făcut trecerea dintre 30 şi 31 octombrie cea mai lungă noapte din istoria recentă a României. Acestea sunt câteva dintre mesajele medicilor şi asistentelor, iar prin acestea poţi vedea o frântură din ceea ce s-a întâmplat de partea cealaltă a urgenţei.
În seara aceasta, a fost confirmat un număr de 30 de persoane decedate în urma incendiului din clubul Colectiv. Dintre cei internaţi, peste 130 de persoane, s-ar putea ca în următoarele zile starea unora să se deterioreze mai mult. „Unii pot fi salvaţi chiar dacă sunt foarte grav. Este posibil să mai avem încă vreo 20-30 de decese în următoarea perioadă. Este o cifră orientativă, care nu înseamnă că aşa va fi. Poate să fie mai bine poate să fie mai rău”, a declarat doctorul Raed Arafat, secretar de stat în MAI.
Dincolo de toate cifrele, rămân declaraţiile victimelor, rudelor şi medicilor şi asistentelor, iar pentru toţi aceştia viaţa s-a schimbat mai mult sau mai puţin în noaptea de vineri spre sâmbătă. Pe Facebook au început să circule în ultimele două zile câteva mesaje prin care oamenii care au primit pacienţii în spitale au vrut să prezinte dimensiunile acestei tragedii aşa cum ea nu s-a văzut: de la unitatea de primiri urgenţe.
Incendiul din clubul Colectiv şi noaptea albă din spitale
Mama scriitoarei Cristina Nemerovschi trebuia să iasă din tura de sâmbătă la ora 20. Ea este la serviciul de ambulanţă Bucureşti. Totuşi, n-a mai plecat acasă, rămânând să îi ajute pe pacienţi şi medici. “N-am putut să plec, m-am tot gândit la copiii ăia, poate mai era nevoie de noi, şi aşa suntem puţini medici pentru câte urgenţe sunt”, i-a spus aceasta fiicei sale. Jumătate (cel puţin) dintre colegii ei au făcut la fel, iar unii au rămas în spital încă de vineri.
Prietenul Laurei este doctor estetician, are 30 de ani şi de vineri noaptea, de când era de gardă, n-a mai ieşit din spital. "Ce faci?", "Nu ştiu să-ţi răspund, nu mai ştiu nimic" a fost schimbul de replici între cei doi pe care ea l-a împărtăşit pe Facebook. "Lui, probabil, i se pare natural acest tur de forţă. Mie mi se pare că vorbeam cu un supraom. Sunteţi eroii generaţiei noastre!", a scris Laura.
Doctorul Ovidiu Peneş a spus că este impresionant cum foarte mulţi colegi doctori, asistenţi, infirmieri, brancardieri au venit din proprie iniţiativă de acasă pentru a da o mână de ajutor colegilor. "Nu am văzut atâta mobilizare din decembrie 1989... Un sentiment care nu poate fi descris", a scris acesta pe Facebook.
Povestea asistentei Violeta Naca a devenit celebră pe Facebook în acest weekend. Ea are o experienţă de 22 de ani, iar ea a ajuns la incendiul de la clubul Colectiv după ce au fost chemate ambulanţele. "Ne-am dus senini. Credeam că e un incendiu banal iniţial, continuă, am fost al doilea echipaj la faţa locului. Apoi au venit pompierii agitaţi. Primele două victime. Totul era ca un coşmar. Mergeau, urlau, se târau. Tineri desfiguraţi. Urlau mulţi. Eram două salvări. Una dintre victime, erau o tânără, rănită grav. Ţipa la mine să venim mulţi. Mă implora. Spunea că sunt 300 de tineri, arşi, călcaţi în picioare. Am implorat plângând pe cei de la dispecerat că sunt sute de oameni arşi. Plângeam. Săreau arşi pe mine, urlau. Voiau să intre mulţi în ambulanţe. Şi nu puteam să plecăm cu fata rănită grav. Nu se dădeau din drum.
(...) a venit un pompier, avea o tânără de 18 ani, arsă pe 98% din corp, mă implora cu lacrimi de erou: Ia-o mai repede din braţele mele. Doamne, cât de tânără e! Salveaz-o! Am şi eu o fată acasă!. Mi s-a făcut rău. Veneau mulţi, mulţi de tot. Erau îndesaţi în salvări. Civili urlau, tineri răniţi trăgeau de doctori, aproape smulgându-le hainele. Implorau să fie ajutaţi, să fie salvaţi. Se aruncau în faţa ambulanţelor. Dădeau cu pumnii în ambulanţe. Am urme de piele arsă, pe mine, pe echipament.
(...) apoi au adus altul. Era 70%. Plângeam. Cădea carnea de pe el. Întreba dacă mai trăieşte. Dacă e grav. Era aproape de comă. Îi curgeau lacrimi din ochi, cu sânge. Îmi spunea să îl ţin de mână. I-am spus că am un băiat de-o seamă cu el. Mi-a răspuns: Mami, n-o să mor, nu? Încă ieşea fum din el. (...) Nu suntem bine, noi, salvatorii".
"Aş zice că a fost o noapte lungă, dar nu îmi dau seama când s-a făcut zi"
Emanuel lucrează la spitalul Elias, iar pe Facebook a relatat cum a fost noaptea lui. "Aş zice că a fost o noapte lungă, dar nu îmi dau seama când s-a făcut zi. Cert este că va rămâne una dintre cele mai marcante gărzi pentru mine pe secţia de anestezie - terapie intensivă.
(...) e o tragedie totală, o tragedie pentru care sistemul medical aflat într-o perioadă destul de şubredă s-a mobilizat teribil de bine şi eficient. De la brancardier până la şefi de secţie şi disciplină, inclusiv rezidenţi şi studenţi, toţi au fugit şi şi-au folosit înţelepciunea şi îndemânarea pentru a-i salva pe toţi cei peste care a venit acest necaz. Vreau să îi felicit pe toţi cei care au venit de acasă, din concediu, din oraş, de oriunde şi au muncit cot la cot, au făcut tot ce le-a stat în putinţă şi au salvat extrem de multe vieţi", scrie acesta.
Ina Petrescu este doctor în chirurgie plastică, iar despre incendiul din clubul Colectiv a scris că i-a dat cea mai grea gardă din cariera ei. "Mi-e greu să scriu, după suferinţa pe care am văzut-o în ultimele ore. Poveşti de viaţă întoarse ori distruse din cauza iresponsabilităţii şi a corupţiei. Imaginile nu pot surprinde tot iureşul ultimelor ore, emoţia, dar şi determinarea pe care le-am simţit în lupta noastră cu chinurile lor. Respir şi acum din fumul pe care l-au adus odată cu ei.
Am avut alături de mine, în ultimele 32 de ore, colegi inimoşi. Unii dintre ei au răspuns apelului de noapte şi au venit de acasă. împreună am încercat să facem tot ce am putut pentru cei 24 de tineri ajunşi la noi. Au vârste cuprinse între 19 şi 28 de ani. Tineri, prea tineri pentru ce au trăit. Mulţi au arsuri majore pe corp, arsuri ale căilor respiratorii şi intoxicaţi cu monoxid de carbon şi au necesitat intervenţii chirurgicale. Nicio pedeapsă nu îi poate întoarce acum pe cei care au plecat dintre noi".
Cosmin Humulescu lucrează la spitalul Colţea şi a povestit pe Facebook cum a fost acest eveniment pentru el. "Am aflat destul de târziu despre eveniment, pe la ora 1. L-am sunat pe colegul meu care era de gardă la Spitalul Clinic Colţea (atenţie, spitalul clinic, NU DE URGENŢĂ). Mi-a spus că e o imagine de coşmar. M-am îmbrăcat, am luat un bax de apă şi in 10 minute eram la spital. Aşa a fost pentru majoritatea, oamenii nu au fost chemaţi, ci AU VENIT! Una din asistentele noastre a venit din Voluntari, fără remuneraţie, fără şpagă, plătindu-şi taxiul din salariul ei de 1.100 de lei, salariul cu care creşte un copil de 15 ani. De ce? Din omenie, din empatie, din ce motiv vreţi voi, să ajute nişte oameni cărora li s-au topit bancnotele «de şpagă» în buzunar, împreună cu buletinele.
Şapte victime au fost duse la Colţea. Cea mai putin gravă era o fată cu arsuri pe 20% din suprafaţa corpului. Pentru ea au însemnat ambele braţe si faţa!!! Cei mai gravi erau doi băieţi cu arsuri pe 55% din suprafaţa corpului. Unul dintre ei a trebuit să fie intubat, s-a pus problema unei come induse, dar medicul anestezist s-a temut că nu se va mai trezi aşa că a fost intubat treaz, doar cu analgezice.
În terapie intensivă era un miros de fum, provenit doar din aerul expirat de cei arşi. Absolut toţi aveau faţa arsă şi căile aeriene. S-au mobilizat toţi medicii din secţia de chirurgie. Şeful secţiei, prof. Traean Burcoş, debrida şi curăţa arsurile cot la cot cu rezidenţii dumnealui. A venit personal de pe toate secţiile spitalului. Au fost 40 de cadre medicale pentru şapte victime. Cadre medicale înseamnă medici, asistente, tehnicieni, infirmiere, brancardieri. Numai un imbecil îşi inchipuie că deficitul de personal este numai în rândul medicilor. La întrebarea «de câte cadre medicale este nevoie pentru 180 de victime?» răspunsul este «cam de 800-1.000». Cam câţi sunt disponibili la ora actuală in Bucureşti? Păi, cam ăştia am fost toţi!
Bolnavii de la Colţea au fost, chipurile, bolnavi triaţi, cu leziuni mai puţin grave. M-am gândit cu groază la ce a fost la Floreasca sau la Arşi etc. Femei şi bărbati cu feţele arse, fără păr pe cap, cu ochii tumefiaţi şi cu lacrimi de sânge", scrie Cosmin.
Se încarcă comentariile...
