"Stop corupţiei la cazarea în cămine!"

Şpagă la cazarea în cămin. Şpagă pentru a lua un examen. Încă mai există astfel de practici. George Păduraru, preşedintele Uniunii Studenţilor din România, a cerut recent sprijinul

Şpagă la cazarea în cămin. Şpagă pentru a lua un examen. Încă mai există astfel de practici. George Păduraru, preşedintele Uniunii Studenţilor din România, a cerut recent sprijinul Ministerului Educaţiei pentru a desfiinţa "corupţia" la cazarea în cămin.

Un cuvânt dur pe care Păduraru nu se teme să îl folosească, pentru că fenomenul se perpetuează an de an şi nimeni nu găseşte o rezolvare. Un loc în cămin se vinde cu 500-600 de euro şi poate ajunge chiar la 1.000 de euro. George Păduraru ne-a vorbit şi despre tarifele pe care le percep unii profesori pentru ca un student să treacă examenul: 600-1.000 de euro. USR promite că va dezvălui, în curând, un top al celor mai "corupte" universităţi.

- De ce vorbim iarăşi despre corupţia la cazarea în cămine?

- An de an se perpetuează şi spun sincer că nu ne-am propus să o eliminăm, ci s-o atenuăm. Avem informaţii că, în diverse universităţi, administratorii sau şefii de cămin vând locurile. În toamna asta, încercăm să identificăm aceste cazuri împreună cu poliţia şi să eradicăm oarecum fenomenul. E o problemă mai greu de identificat pentru că, în momentul în care studentul cazat îşi vinde locul, e mai greu de probat. De exemplu, o comisie de control merge în cămin şi bate la uşă. Am informaţia clară că studentul X a vândut locul studentului Y. Bat la uşă şi într-adevăr îl găsesc pe studentul Y şi acesta îmi spune: "Dom'le, eu sunt în vizită la colegul meu care e în oraş". N-am cum să probez. Doar dacă îl prind în flagrant... Şi asta nu mai e treaba noastră, ci a poliţiei.

- Ce ar putea face Ministerul Educaţiei?

- E nevoie de sprijinul MECT mai mult la nivel psihologic. O să ieşim împreună cu ministrul Cristian Adomniţei
într-o conferinţă de presă. Vom trage un semnal şi vom lansa un mesaj foarte clar că nu vom tolera ceea ce s-a întâmplat în anii precedenţi. Adică, vom face comisii de control care vor participa la cazare, apoi la verificări în cămin. De la toamnă, vom avea observatori în comisiile de cazare.

- Cum procedează administratorii de cămin?

- Sunt două mari procedee prin care se vând locurile în cămine. Pe de o parte, la nivel de universitate nu se raportează numărul real de locuri, ci cu 10% mai puţin. Practic, se scot la cazare 90% din locuri. Procentul de 10 rămâne pentru alte "nevoi". De protocol, să îi spunem. O altă metodă se înregistrează la nivelul administratorilor. După ce se fac cazările, rămâne un anumit număr de locuri. Să explic. Sunt studenţi care depun cereri de cazare şi, între timp, găsesc în altă parte să stea şi renunţă. Ei, acele locuri, nu sunt raportate în totalitate pentru redistribuire, ci doar 50%. Pe celelalte, administratorii le vând pur şi simplu sau le dau cum le dau, pe alte criterii.

Studenţii îşi vând locurile în cămin cu 500 de euro

- Cât costă un loc în cămin?

- 500-600 de euro. Oricărui student care nu beneficiază de loc în cămin îi convine să dea 500 de euro o dată şi după aceea să stea un an de zile pe un milion de lei pe lună. Tariful perceput de un administrator poate să ajungă şi la 1.000 de euro. E vorba despre acele camere bune, de protocol, unde studenţii plătesc ca să stea singuri în cameră.

- Cine se face vinovat pentru această "corupţie"?

- În primul rând, lipsa acută de cămin. În al doilea rând, preţurile mari de pe piaţa imobiliară. Apoi salariile şi bursele mici pe care le au studenţii.

- Corupţia de care vorbeşti e întâlnită numai la cămine?

- Sunt universităţi unde un examen costă 600 de euro, chiar 1.000 de euro. Nu mai vorbesc de mediul privat, unde fenomenul este generalizat. Sunt profesori la care, dacă n-ai cartea lor pe masă, ai două puncte minus la examen sau nu îl treci pur şi simplu. Astea sunt cazurile cu perdea, dar mai sunt cazuri unde efectiv ţi se spune suma ca să promovezi examenul.

- Poţi să îmi dai exemple concrete?

- Sub protecţia anonimatului surselor vom prezenta aceste cazuri. Dar vom ieşi cu date concrete. Din ce ştim din anii precedenţi, în top se află Politehnica. Au mai fost cazuri şi la Universitatea de Medicină din Oradea sau Facultatea de Inginerie din Galaţi. E dezamăgitor că, deşi au existat profesori reclamaţi şi prinşi în flagrant, asupra lor nu s-a luat nicio măsură. Este oarecum descurajant pentru noi şi încurajator pentru dumnealor.