O nouă planetă locuibilă, descoperită în apropierea sistemului nostru solar: „O țintă promițătoare pentru explorările viitoare”

Astronomii au descoperit o planetă de tip „super-Pământ”, aflată în zona locuibilă a unei stele pitice roșii, la doar 18,2 ani-lumină distanță. Planeta, numită GJ 251c, ar putea fi una dintre cele mai promițătoare ținte pentru studiile viitoare privind existența vieții dincolo de sistemul nostru solar.

Planeta GJ 251c orbitează o stea pitică roșie FOTO: NASA

GJ 251c orbitează o stea pitică roșie din constelația Gemeni și are o masă de aproximativ patru ori mai mare decât cea a Pământului. Această dimensiune o încadrează în categoria „super-Pământurilor”, planete stâncoase, mai mari și mai masive decât Terra.

„Deși nu putem confirma încă prezența unei atmosfere sau a vieții pe GJ 251c, planeta reprezintă o țintă promițătoare pentru explorările viitoare”, a declarat Suvrath Mahadevan, profesor de astronomie la Universitatea Penn State, potrivit Space.com.

Planeta se află în așa-numita „zonă locuibilă”, sau „zona Goldilocks”, unde condițiile ar putea permite existența apei lichide la suprafață, dacă atmosfera este potrivită.

Două decenii de observații

Descoperirea a fost posibilă datorită unor observații care s-au întins pe mai bine de 20 de ani. Oamenii de știință au urmărit o mică „oscilație” a stelei-mamă, provocată de gravitația planetei. Această mișcare subtilă spre și dinspre Pământ produce o schimbare detectabilă în viteza radială a stelei, măsurabilă cu ajutorul spectrografelor.

Sistemul GJ 251 mai conține o altă planetă, GJ 251b, descoperită în 2020. Folosind date arhivate de la telescoape din întreaga lume, echipa condusă de Mahadevan a reușit să rafineze măsurătorile pentru această planetă.

Apoi, astronomii au combinat aceste date cu observații noi, extrem de precise, realizate cu ajutorul instrumentului Habitable-Zone Planet Finder (HPF) de pe telescopul Hobby-Eberly din Texas. Astfel, a fost identificat un al doilea semnal, cel al planetei GJ 251c, care orbitează steaua la fiecare 54 de zile. Descoperirea a fost confirmată cu date suplimentare obținute de la spectrograful NEID de pe telescopul WIYN din Arizona.

O descoperire dificilă

Deși pare simplu, procesul de detectare a unei planete de acest tip este extrem de complex. Stelele pitice roșii sunt foarte active, suprafața lor „fierbând” constant, cu bule convective și erupții care produc un zgomot de fond intens.

„Este un joc dificil, în care trebuie să reducem efectele activității stelare și să distingem semnalele subtile ale planetei din ceea ce este, practic, un cazan magnetosferic în fierbere”, a explicat Mahadevan.

Ce urmează pentru GJ 251c

Astronomii speră ca telescoapele viitorului să poată studia atmosfera acestei lumi. Telescopul spațial James Webb (JWST) probabil nu va putea analiza planeta, fiind prea departe de steaua ei pentru a fi observată eficient. Totuși, noile telescoape uriașe, de 30 de metri, aflate în dezvoltare, ar putea detecta lumina reflectată de atmosferă sau de suprafața planetei.

„Suntem la limita tehnologiei actuale”, a spus Corey Beard, cercetător la Universitatea California, Irvine, care a participat la studiu. „Avem nevoie de generația următoare de telescoape pentru a putea imagina direct această planetă candidat”.

O stea „temperamentală”

Deși GJ 251c pare un loc promițător, există o problemă majoră: steaua sa. Cu doar 36% din masa Soarelui, GJ 251 este o pitică roșie, un tip de stea cunoscut pentru erupțiile sale puternice care pot distruge, în timp, atmosfera planetelor aflate în jur.

Astronomii au descoperit deja mai multe planete locuibile în jurul unor stele similare, precum Proxima Centauri b sau TRAPPIST-1e, dar observațiile telescoapului JWST au arătat că aceste lumi nu par să aibă o atmosferă stabilă.

În cazul lui GJ 251c, există totuși o speranță. Planeta se află puțin mai departe de steaua sa decât alte lumi similare, iar acest lucru ar putea fi suficient pentru a o proteja de radiațiile intense. Dacă dispune de o atmosferă densă și de un câmp magnetic puternic, ar putea rezista vântului stelar.

Deocamdată, totul rămâne la nivel de ipoteză. „Am făcut o descoperire incitantă”, a spus Mahadevan, „dar mai avem încă multe de învățat despre această planetă”.