Genetica dezvăluie ultimul secret al Mariei Branyas, femeia care a trăit 117 ani: cum a sfidat timpul și îmbătrânirea
0Maria Branyas, femeia din Catalonia – Spania care a trăit peste 117 ani, continuă să uimească lumea medicală.
Un studiu amplu, publicat recent în revista Cell Reports Medicine, a analizat în detaliu „codul biologic” al celei mai longevive persoane înregistrate vreodată și a scos la iveală un paradox fascinant: organismul său prezenta simultan semne de îmbătrânire extremă și trăsături asociate cu longevitatea sănătoasă, practic poseda un genom excepțional de tânăr, în ciuda vârstei. Unele dintre genele sale rare au contribuit la longevitate și au sprijinit sănătatea sistemului imunitar, a inimii și a creierului.
Cercetătorii au descoperit că, pe lângă factorii genetici favorabili, Maria beneficia de un stil de viață excepțional – dietă echilibrată, activitate fizică regulată și conexiuni sociale strânse – care, combinate, ar putea explica remarcabila sa capacitate de a menține sănătatea la vârste extreme.
Studiul ADN nu doar că aduce lumina asupra mecanismelor biologice ale longevității, dar deschide și noi direcții pentru cercetarea bolilor legate de îmbătrânirea organismului.
În continuare, cititorii vor descoperi ce anume a făcut ca organismul Mariei Branyas să fie atât de rezistent la îmbătrânire, cum combinația între genetică și stil de viață a contribuit la longevitatea sa remarcabilă și ce lecții pot extrage cercetătorii pentru sănătatea noastră.
Longevitatea Mariei Branyas: între limite biologice și miracolul științei
În ultimii 200 de ani, speranța de viață a crescut constant, dar în prezent pare să fi ajuns la un prag. Chiar și în țările dezvoltate, progresul medical nu mai prelungește viața la fel de spectaculos ca altădată. Tocmai de aceea, cazuri precum cel al Mariei Branyas sunt atât de valoroase pentru cercetători.
O echipă internațională coordonată de Manel Esteller, specialist în epigenetică la Institutul de Cercetare a Leucemiei Josep Carreras din Barcelona, a realizat cea mai cuprinzătoare analiză de până acum asupra unui supercentenar, folosind tehnologii genomice, proteomice, epigenomice și metabolomice.
Rezultatele se bazează pe probe de sânge, salivă, urină și scaun pe care Maria Branyas le-a oferit voluntar înainte de decesul său, în 2024, când era cea mai în vârstă persoană din lume.
În lucrarea, publicată în prestigioasa revistă Cell Reports Medicine, echipa internațională multidisciplinară condusă de Eloy Santos explică faptul că cei care ating vârste supercentenare nu o fac din cauza unei întârzieri generale a îmbătrânirii. Ei fac acest lucru datorită unei „dualități fascinante: prezența simultană a semnelor de bătrânețe extremă și longevitate sănătoasă”.
Dualitatea fascinantă a supercentenarilor: bătrânețe și tinerețe în același corp
Rezultatele arată că Maria Branyas avea telomeri extrem de scurți – un semn clasic al îmbătrânirii și al duratei limitate de viață. Telomerii sunt „capacele de protecție” de la capătul cromozomilor, care se scurtează pe măsură ce celulele îmbătrânesc și astfel limitează durata de viață a acestora. Sistemul imunitar al Mariei Branyas prezenta semne de îmbătrânire, cum ar fi prezența unor limfocite senescente și episoade locale de inflamație.
Cu toate acestea, la nivel general, organismul ei era protejat prin factori genetici legați de sănătatea creierului și a inimii, printr-un nivel scăzut de inflamație cronică de fond și printr-un microbiom intestinal bogat în bifidobacterii benefice. Mai mult, markerii epigenetici indicau o vârstă biologică mai mică decât cea cronologică.
Mai concret - la o vârstă înaintată, Branyas prezenta o sănătate generală remarcabilă, inclusiv o sănătate cardiovasculară excelentă și niveluri foarte scăzute de inflamație. În ciuda vârstei, sistemul ei imunitar și microbiomul intestinal aveau markeri comparabili cu cei ai unor persoane mult mai tinere. Mai mult, nivelurile de colesterol „rău” și trigliceride erau extrem de scăzute, iar colesterolul „bun” era la valori foarte ridicate. Toți acești factori, genetici și biologici, pot explica sănătatea ei excepțională și longevitatea extremă.
Dieta, mișcarea și viața socială: secretele longevității Mariei Branyas
Noile descoperiri pot oferi indicii prețioase pentru bolile hematologice grave, precum leucemia, asociate direct cu îmbătrânirea sângelui. Este pentru prima dată când un studiu pe un supercentenar face o distincție clară între efectele îmbătrânirii și cele ale bolii.
Chiar dacă cercetătorii nu pot spune încă în ce măsură obiceiurile de viață au contribuit la longevitatea Mariei Branyas, aceștia subliniază importanța unor factori precum alimentația sănătoasă, o rețea socială activă și lipsa viciilor.
Maria Branyas a dus o viață activă din punct de vedere mental, social și fizic, și a beneficiat, de asemenea, de noroc genetic. Urma dieta mediteraneană și consuma zilnic trei iaurturi, ceea ce ar putea explica echilibrul remarcabil al microbiotei sale intestinale. În plus, se bucura de o activitate fizică regulată, mergând frecvent pe jos și evitând alcoolul sau tutunul. Mai mult, își petrecea bătrânețea aproape de familie, evitând singurătatea – un factor cunoscut pentru protecția împotriva declinului cognitiv.
Chiar și cu telomeri extrem de scurți, vârsta celulară redusă a Mariei Branyas nu i-a afectat sănătatea și ar fi putut chiar să reducă riscul de cancer, demonstrând că înaintarea în vârstă nu înseamnă neapărat degradare biologică, au concluzionat cercetătorii.
Această combinație de genetică favorabilă și stil de viață echilibrat sugerează că longevitatea extraordinară nu ține doar de „norocul genetic”, ci și de alegerile cotidiene care sprijină sănătatea organismului pe termen lung.
Ce urmează în cercetarea longevității și studiul supercentenarilor
Însă studii mai ample, care au comparat persoanele cu o viață excepțional de lungă cu cele care au trăit mai puțin, au identificat biomarkeri specifici care diferențiază indivizii, inclusiv trăsături unice ce le permit un nivel mai ridicat de rezistență la boli.
Centenarii reprezintă cel mai rapid grup demografic în creștere la nivel global, însă doar unul din zece ajunge să trăiască încă un deceniu după împlinirea vârstei de 100 de ani. Cazuri precum cel al Mariei Branyas oferă cercetătorilor o oportunitate rară de a descoperi mecanismele care fac posibilă o durată de viață extremă.
Rezultatele noului studiul deschid calea pentru dezvoltarea unor strategii inovatoare anti-îmbătrânire. Terapii epigenetice și medicamente care combat senescența sunt deja folosite în oncologie, iar analiza detaliată a supercentenarilor ar putea accelera descoperirea unor tratamente eficiente pentru populația generală. Cercetarea a fost finanțată printr-un parteneriat public-privat, evidențiind implicarea instituțiilor și fundațiilor în sprijinirea cercetării longevității.
Se încarcă comentariile...
