Culoarea pe care ochiul uman nu o poate vedea în mod natural. Doar șapte oameni au reușit să o distingă

O echipă de cercetători de la Universitatea California din Berkeley a reușit să provoace oamenilor o experiență vizuală pe care ochiul uman nu o poate avea în condiții naturale. Culoarea, numită „olo”, a fost percepută inițial de doar cinci persoane, iar ulterior numărul celor care au experimentat-o a ajuns la șapte.

Oamenii de știință au creat o culoare pe care oamenii nu o pot vedea în mod normal Foto: pixabay

„Olo” nu este o nouă culoare descoperită în natură și nici o nuanță care poate fi reprodusă cu ajutorul unui ecran sau al unei vopsele. Cercetătorii au creat experiența printr-un sistem laser capabil să stimuleze selectiv anumite celule din retina umană, potrivit boredpanda.

Cum au reușit cercetătorii să creeze „olo”

Vederea culorilor este posibilă datorită celor trei tipuri principale de celule conice din retină: L, M și S. Acestea reacționează la diferite lungimi de undă ale luminii și transmit informații către creier, care le transformă în experiențe vizuale.

Problema este că sensibilitatea acestor celule se suprapune. În cazul conurilor M, cele care răspund în special la lungimi de undă medii, nu există în natură o lumină capabilă să le stimuleze exclusiv, fără să activeze și conurile L sau S.

De aici a pornit ideea cercetătorului Ren Ng, de la Universitatea California din Berkeley. Acesta s-a întrebat ce ar putea vedea creierul dacă oamenii de știință ar reuși să activeze numai conurile M.

Potrivit publicației citate, pentru experiment, Ng a colaborat cu Austin Roorda, cercetător specializat în studiul vederii. Laboratorul lui Roorda dezvoltase o tehnologie capabilă să identifice individual celulele din retină și să direcționeze asupra lor impulsuri microscopice de lumină. Cercetătorii au construit astfel sistemul Oz, care poate urmări permanent poziția ochiului și poate direcționa fasciculul laser către celulele selectate.

„Olo”, o culoare descrisă ca un verde-albăstrui extrem de intens

În cadrul experimentului, sistemul a activat mii de conuri M, încercând să le lase neactivate pe celelalte tipuri de conuri. Rezultatul a fost experiența vizuală numită „olo”.

Participanții au descris-o în mod asemănător: un verde-albăstrui extrem de saturat, apropiat de verdele unui păun. Unul dintre cercetători a comparat culoarea cu cea mai intensă nuanță naturală de verde pe care a găsit-o, afirmând că aceasta părea mult mai palidă prin comparație.

Culoarea, numită „olo”, a fost percepută inițial de doar cinci persoane, iar ulterior numărul celor care au experimentat-o a ajuns la șapte.

Un detaliu al experimentului a fost considerat deosebit de important. Atunci când cercetătorii au introdus o mică eroare în direcționarea fasciculului laser, participanții au încetat să mai vadă „olo” și au perceput în schimb verdele obișnuit.

Acest lucru sugerează că senzația nu era pur și simplu rezultatul unei lumini verzi foarte intense, ci depindea de stimularea foarte precisă a conurilor M.

De ce nu poate fi fotografiată noua culoare

„Olo” nu poate fi fotografiată sau reprodusă pe un monitor, deoarece cercetătorii nu au creat o nouă lungime de undă a luminii. Experiența apare prin modificarea semnalelor transmise către creier de celulele din retină.

Denumirea „olo” vine chiar de la modelul de activare a conurilor: 0-1-0, adică celulele L sunt inactive, cele M sunt activate, iar celulele S sunt inactive.

În condiții naturale, ochiul uman nu întâlnește acest tip de semnal.

Tehnologia ar putea ajuta cercetarea daltonismului

Experimentul nu are doar rolul de a produce o experiență vizuală neobișnuită. Cercetătorii speră ca sistemul Oz să poată fi folosit pentru a înțelege mai bine bolile retinei și deficiențele de vedere a culorilor.

Oamenii de știință pot folosi tehnologia pentru a simula pierderea anumitor celule conice la persoane sănătoase. Astfel, pot observa mai exact cum afectează vederea pierderea progresivă a acestor celule.

Cercetarea ar putea avea implicații și pentru dezvoltarea unor tratamente precum terapiile genetice sau cele bazate pe celule stem.

De asemenea, cercetătorii vor să afle dacă aceeași tehnologie poate modifica temporar experiența vizuală a unor persoane cu deficiențe de vedere a culorilor sau dacă poate permite unor persoane cu vedere tricromatică să experimenteze forme de percepție apropiate de vederea tetracromatică.