Sindromul boreout: ce înseamnă să fii bolnav de plictiseală şi cum ne afectează asta pe plan fizic şi psihic

Dacă te plictiseşti excesiv acasă, află că acest lucru poartă şi o denumire – sindromul boreout. El presupune lipsa unei activităţi şi instalarea unei lipse de interes pentru orice domeniu. Atenţie, însă, plictiseala ne poate îmbolnăvi, spun medicii.

De regulă, ziua fiecăruia este plină de activităţi: de la programul normal de lucru, la şedinţe, întâlniri cu prietenii, cumpărături şi sport. Cei cu copii sunt chiar mai ocupaţi: lecţii, activităţi recreative cu cei mici, îngrijire şi multe altele. Însă primăvara aceasta tocmai experimentăm o decelerare.

Home Office, poate un volum de muncă redus, canapea în locul ieşirilor în oraş, yoga în locul sălii de fitness, convorbiri telefonice cu familia şi prietenii în locul întâlnirilor. Avem ceva mai mult timp liber pentru noi înşine, avem ocazia să ne tragem puţin sufletul şi să reflectăm.

„Lâncezeala liniştitoare o cunoaştem numai din filozofie. În viaţa de zi cu zi, rar ne lăsăm gândurile să rătăcească“, spune psihologul pe probleme economice Jelena Becker, citat de digi24.ro.

Câţiva poeţi şi gânditori au făcut această constatare. Voltaire descria plictiseala în secolul al 18-lea ca fiind unul dintre cei mai mari duşmani ai omului. 

Ce este sindromul boreout

Spre deosebire de burnout, care denotă senzaţie de epuizare cauzată de munca în exces şi stres, boreout presupune lipsa unei activităţi şi instalarea unei lipse de interes pentru orice domeniu. 

Termenul boreout descrie lipsa satisfacţiei la locul de muncă (care a devenit „acasă“ pentru cei mai mulţi dintre noi, din cauza pandemiei de coronavirus) indusă de o stare permanentă de plictiseală şi monotonie.

În general, cauzele pot fi multiple, de la lipsa provocărilor în propria activitate, la mediul de lucru nepotrivit sau alegerea unei profesii neatrăgătoare pentru persoana respectivă. În mod interesat, lipsa permanentă a unei provocări profesionale se manifestă prin aceleaşi caracteristici ca în cazul sindromului burnout.

Cele trei elemente principale ale sindromului boreout sunt:

• lipsa provocărilor, a solicitărilor profesionale. persoana afectată ar dori să fie expusă unor provocări mai mari;

• dezinteres. persoana în cauză pierde orice interes legat de activitatea sa profesională;

• plictiseală. persoana în cauză este lipsită de orice motivaţie şi idee de cum ar putea depăşi situaţia;

Deseori, persoanele afectate dezvoltă adevărate strategii comportamentale pentru a mima activitatea. În mod paradoxal, doresc să prelungească astfel situaţia în care se află, în loc să caute o soluţie de ieşire din ea.

Plictiseala ne poate îmbolnăvi

Chiar dacă unii pot fi invidioşi pe cei care se plictisesc din cauza lipsei de activitate, medicii spun că acest sindrom poate fi la fel de toxic pentru creier, dar şi cu implicaţii negative în ceea ce priveşte sănătatea fizică.

Studiile arată că persoanele plictisite tind să fie mai puţin satisfăcute de locul lor de muncă şi prezintă chiar şi un risc mai crescut de a face infarct sau depresie.

O altă cercetare a relevat că persoanele cu sindrom boreout sunt de 2-3 ori mai expuse riscului de deces din cauze cardiovasculare.

Cu alte cuvinte, spun ei, persoanele plictisite tind să fie mai puţin preocupate de sănătatea lor, nu fac mişcare, consumă alimente grase, prăjeli, dulciuri, fumează şi fac abuz de alcool pentru a se simţi mai bine. Iar aceste obiceiuri, inevitabil, duc la apariţia multor probleme de sănătate.

Ce soluţii există

„Mai întâi încercaţi să vă daţi seama ce se petrece cu dumneavoastră“, recomandă Jelena Becker. Conform teoriei autodeterminării (Richard M. Ryan & Edward L. Deci), motivaţia unui anumit comportament depinde de măsura în care pot fi satisfăcute cele trei nevoi psihologice fundamentale ale individului: competenţă, relaţionare şi autonomie.

„În viaţa de zi cu zi suntem atât de ocupaţi încât nu avem timp să ne gândim şi la motivaţia intrinsecă, dar în subconştient se petrec multe“, explică Becker. Însă a recunoaşte că există o problemă este important şi reprezintă şansa apariţiei unor noi idei, a unei schimbări majore. Cei care nu reuşesc singuri, pot apela la specialist.

În acelaşi timp, avertizează Jelena Becker, intră în sarcina antreprenorilor şi a şefilor să recunoască potenţialul fiecărui angajat şi să-l îmbine cu valorile firmei. Altfel spus, dialogul cu angajaţii ar trebui intensificat. Factorii de decizie ar trebui să încerce să afle obiectivele personale ale fiecărui subordonat.

Şi Prammer consideră că, în multe cazuri, politica unei companii privind personalul duce la apariţia sindromului Boreout în rândul multor angajaţi. Descrierea joburilor este prea pretenţioasă. Din cauză că provocarea lipseşte, mulţi ajung să fie dezamăgiţi şi „demisionează“ în interior. „Pentru ce îmi pun la bătaie experienţa şi energia? Acesta este aspectul care face diferenţa“, conchide Jelena Becker.