Oamenii care se hrănesc cu Lumină

Oamenii care se hrănesc cu Lumină

Am cunoscut în Piracanga o fiinţă cum n-am mai întâlnit niciodată până acum. Da, tot om. Doar că un om care trăieşte altfel decât marea majoritate dintre noi.

O femeie. De opt ani nu bea decât apă, fără să se atingă de mâncare. Şi asta nu ar fi nimic - pentru că există destui oameni în lumea asta care se hrănesc cu lumină (aşa numiţii „sun-eaters“ - cei care mănâncă Soare).

Însă femeia asta este singura de care am auzit eu, care a rămas însărcinată şi care nu a mâncat absolut nimic vreme de nouă luni de sarcină. Nu a mâncat nimic nici toată perioada cât a alăptat. Nu mănâncă nimic nici în ziua de azi.

„Nu ştiam de nimeni care să nu fi mâncat în timpul sarcinii, nu am mai găsit nicăieri - în cărţi sau pe internet - un caz asemănător, aşa că nu ştiam cum va fi. Am decis să-mi ascult corpul şi să decid în fiecare zi, din nou, dacă voi mânca sau nu. Am fost atentă la cum mă simt. La cum se simte copilul în mine. Am făcut doar două ecografii - una la începutul sarcinii şi una aproape de termen. Şi am născut natural, acasă, o fetiţă perfect sănătoasă şi grăsuţă, pe care am alăptat-o luni de zile fără probleme şi… fără să mănânc“, poveşteste ea.

Fetiţa are deja câţiva ani şi mama ei ne-a spus că, la început, o obliga să mănânce. Într-o zi copilul a întrebat: „Dacă tu nu mănânci, pe mine de ce mă obligi?“. „Şi aşa am înţeles să-i respect şi ei decizia. Copilul meu mănâncă aproape numai fructe şi legume, şi foarte puţin.“

Femeia de care vă vorbesc trăieşte într-o comunitate din Brazilia, în Minas Gerais, un stat la sud de Bahia. E o comunitate de sun-eaters, înfiinţată acum 18 ani, care găzduieşte şi un program de 21 de zile de ne-mâncat. Iar în primele şapte zile ale programului nici apă nu se bea. Chestie care lui Florian i se pare de science fiction.

Mie nu mi se pare deloc SF, având în vedere ca deja trei oameni din Piracanga au trecut cu bine prin program şi stau şi azi cu noi la masă, bine, sănătoşi. Angelina s-a întors de acolo acum o săptămână şi a decis să nu mănânce în continuare, cel puţin încă şase luni.

Să bea doar apă şi suc de fructe. Iar acum, în timp ce vă scriu, Anita din Norvegia, o femeie trecută bine de 50 de ani, are deja şapte zile de când s-a retras într-una din cabanele de pe plajă, în singurătate şi în linişte, fără apă şi fără mâncare. Mai are încă două săptămâni de post negru.Toata admiraţia din partea mea! Eu mă duc să mănânc nişte pepene rece.
Nu de alta, dar mi-e cam fomică...

* Alte poveşti din Brazilia puteţi citi şi pe blogul Laurei şi al lui Florian Câmpean, viataprinbalonulroz.blogspot.com.