Una dintre cele mai misterioase bijuterii arhitectonice ale Bucureștiului. Secretele Casei Maure, despre care legendele urbane spun că a fost un templu masonic

Una dintre cele mai frumoase clădiri istorice din București se află în Cartierul Armenesc și pare desprinsă mai degrabă din peisajul urban olandez. Este considerată o casă unică în București, fiind învăluită în mistere și controverse.

Casa Maură din cartierul armenesc, București Foto: tatiana mariana

Bucureștiul în perioada Belle Époque

Perioada Belle Époque (1878-1914) a transformat Bucureștiul într-o capitală elegantă, în care rafinamentul occidental s-a împletit cu tradițiile locale și influențele orientale. Este perioada în care Bucureștiul și-a dobândit supranumele de "Micul Paris", iar România a cunoscut un proces accelerat de modernizare.

Din punct de vedere urbanistic, sub influența arhitecților francezi și a românilor școliți în capitala Franței, Bucureștiul a căpătat o înfățișare nouă. Printre clădirile emblematice ale acestei epoci se numără Ateneul Român, Palatul CEC, fostul Palat al Poștelor, care găzduiește astăzi Muzeul Național de Istorie a României, și palatele de pe Calea Victoriei.

Viața intelectuală și mondenă se desfășura în localuri precum Casa Capșa și Caru' cu Bere, dar și în grădinile de vară, precum cea a lui Oteteleșanu. Aici se întâlneau scriitori, politicieni și artiști, care discutau despre literatură și ascultau muzică la o cafea sau la un pahar de șampanie.

A fost o perioadă de efervescență urbanistică și arhitectonică, al cărei farmec se păstrează în clădirile rămase până astăzi. Tot atunci a fost construită și o casă cu o înfățișare aparte, care a rezistat mai bine de 130 de ani vicisitudinilor timpului. Se află pe strada Corbeni, la numărul 3, în sectorul 2, aproape de bulevardul Hristo Botev. Impresionează la prima vedere prin detaliile arhitectonice, prin culori și prin contrastul cu imobilele din jur. Poartă numele de Casa Maură sau Casa Olandeză și este unul dintre imobilele bucureștene cu o istorie puțin cunoscută.

Casa unicat din Cartierul Armenesc

Strada Corbeni, pe care se află Casa Maură, face parte din Cartierul Armenesc, o zonă în care armenii au locuit încă din secolele XVI-XVII. Imobilul se află în apropierea Bisericii Armenești, centrul vieții comunității. Casa iese imediat în evidență prin înfățișarea sa neobișnuită.

Clădirea îmbină mai multe stiluri arhitectonice într-o compoziție eclectică. Este înaltă, cu acoperișuri ascuțite și detalii care amintesc de casele din orașele medievale olandeze. Înghesuită între alte două imobile, mai mult înaltă decât lată, seamănă cu locuințele negustorești din Utrecht sau Maastricht.

Fațada schimbă însă registrul arhitectonic. Este acoperită cu cărămidă și plăci smălțuite colorate, care amintesc de arta maură. Apar și elemente neobizantine, iar arcada de mari dimensiuni de la primul etaj a fost interpretată ca o trimitere la Sfânta Treime. Este posibil ca unele detalii să fi fost adăugate ulterior, sub influența stilului neoromânesc.

Simbolurile de pe fațadă au dat naștere mai multor interpretări, unele fanteziste. Casa Maură, cunoscută și drept Casa Olandeză, atrage astăzi atenția pasionaților de fotografie și de arhitectură. A scăpat de demolările din perioada comunistă, iar după 1990 a ajuns să găzduiască sediile unor firme. Birourile ocupă parterul, primul etaj și mansarda. O scară în spirală face legătura între niveluri. Nu se știe exact cum arăta interiorul inițial, deoarece acesta a fost reamenajat în mai multe etape, începând cu anii 1920.

Misterele Casei Maure: locuință armenească, sinagogă sau templu masonic?

Deși este frecvent fotografiată și admirată, despre Casa Maură se cunosc puține lucruri: ce destinație a avut inițial, cine au fost primii proprietari și, mai ales, cine a construit-o și de ce a ales această înfățișare.

Construcția este datată în intervalul 1890-1895. La începutul secolului al XX-lea, înainte de Primul Război Mondial, se afla în proprietatea unui ofițer român. Potrivit Anuarului României din 1911, Casa Maură îi aparținea căpitanului Alexandru Ionescu. După război, imobilul a ajuns în proprietatea Băncii Colentina, o mică instituție de credit din perioada interbelică. Banca funcționa încă în 1928, an în care a emis titluri și acțiuni. Nu se știe exact dacă a supraviețuit crizei economice din anii 1930. Informațiile despre soarta casei după închiderea băncii sunt puține, până în anii 1990, când imobilul a început să găzduiască sediile unor firme.

În jurul clădirii s-au țesut numeroase povești și legende urbane. Potrivit uneia dintre ele, casa ar fi fost un templu masonic la sfârșitul secolului al XIX-lea. O altă ipoteză susține că ar fi găzduit o sinagogă. Această interpretare pornește în special de la elementele de arhitectură maură, întâlnite și în arhitectura unor sinagogi.

Evreii sefarzi au fost expulzați din Spania în 1492, printr-un decret al monarhilor catolici Ferdinand de Aragon și Isabela de Castilia. În același an, cucerirea Granadei, ultimul stat musulman din Peninsula Iberică, a încheiat Reconquista. Mulți dintre evreii expulzați s-au refugiat în Imperiul Otoman, iar comunități sefarde s-au stabilit ulterior și pe teritoriul Principatelor Române.

Acest context istoric nu dovedește însă că imobilul de pe strada Corbeni ar fi fost o sinagogă. Nici amplasarea în Cartierul Armenesc nu este suficientă pentru a stabili originea proprietarilor. Ipoteza că ar fi fost construit de o familie armenească rămâne de confirmat prin documente. Păstrarea interiorului inițial ar fi putut oferi indicii suplimentare despre destinația clădirii.

Mahalaua Armenească: un centru economic și cultural bucureștean

Casa Maură se află în Cartierul Armenesc, o zonă a cărei istorie este legată de negustorii și meseriașii armeni stabiliți în București.

Mahalaua Armenească este atestată în prima jumătate a secolului al XIX-lea, însă prezența armenilor în București este mai veche, fiind consemnată încă din secolul al XVI-lea. Comunitatea s-a dezvoltat în jurul lăcașurilor sale de cult. Actuala Biserică Armenească, ridicată după planurile arhitectului Dumitru Maimarolu, are ca model catedrala din Ecimiadzin, Armenia, unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult creștine din lume. Ea a înlocuit lăcașuri mai vechi, deteriorate în timp, și a rămas centrul vieții religioase a comunității.

Mahalaua era străbătută de o arteră principală, numită Ulița Armenească, care pornea din Calea Moșilor și ajungea la actuala stradă Maria Rosetti. Aici locuiau meseriași și negustori armeni, inclusiv comercianți de cafea. Comunitatea acorda o mare importanță educației, iar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, printre membrii săi s-au numărat arhitecți, medici, avocați, profesori și scriitori. Identitatea celui care a construit Casa Maură rămâne însă necunoscută.