România, pe muchie de cuțit. Cum a fost „răsplătită” de ruși după ce românii i-au ajutat să câștige războiul cu turcii
0Deznodământul războiului ruso-turc din 1877-1878 putea fi tragic pentru România. Țara noastră și-a câștigat independența in extremis, evitând ocupația rusească. Așa cum arată mărturiile vremii, rușii, prin propagandă și acțiuni militare, se pregăteau să încalce tratatele semnate anterior.
În anul 1876, în Balcani izbucneau revolte anti-otomane. Marele Imperiu Otoman era un uriaș cu picioare de lut foarte aproape de prăbușire. Mai era ținut în viață doar de dragul echilibrului politic în zona estică dar și pentru a contrabalansa dorința de putere a Rusiei. De altfel, țariștii, declarativ apărători ai creștinilor din Balcania, abia au așteptat aprinderea flăcărilor din Balcani. În anul 1877, rușii au declarat război turcilor și se pregăteau de o intervenție în Balcani. De altfel, încă din 1875, Rusia primise mână liberă în chestiunea orientală din partea Germaniei, o nouă forță pe harta Europei, mai ales după umilirea Franței. Otto von Bismarck, marele om politic prusac recompensa Rusia, pentru neimplicarea în războiul contra Franței, cu sacrificarea teritoriilor otomane. România un stat care se afla încă formal sub suzeranitatea otomană, era un stat tânăr care încerca să-și contureze propriu destin. Pe tron se afla principele Carol I, neamț get-beget, iar țara se dezvolta tot mai mult. Izbucnirea războiului ruso-turc din 1877-1878 a fost un prilej extraordinar pentru români să obțină independența și recunoașterea. Drumul României către independență a fost unul de la agonie la extaz, existând pericolul ca după acest conflict, România să fi devenit o gubernie rusească.
Garanții rusești, în loc de garanții europene: nevoia i-a obligat pe români
Momentul mult așteptat de români privind implicarea în război a fost momentul în care Marele Duce Nicolae a cerut guvernului român dreptul armatelor ruse de a traversa teritoriul țării noastre către Bulgaria, acolo unde aveau să se desfășoare atacurile către redutele otomane. Mai mult decât atât, România se afla pe picior de război în cazul în care nevoile războiului o vor cere. Evident, rușii erau convinși că se vor descurca singuri cu otomanii. Presiunile rusești privind acordarea dreptului de liberă trecere, riscant având în vedere încercările anterioare ale rușilor de a anexa Principatele, s-au concretizat printr-un act oficial. Mai precis, la 4 aprilie 1877, ministerul de Externe, Mihail Kogălniceanu și baronul Dimitrie Stuart, consulul general al Rusiei în România au semnat o convenție prin care armatele ruse puteau traversa teritoriul României. Condiția expresă era ca Rusia să garanteze drepturile politice ale statului român și mai ales să mențină și să apere integritatea teritorială a României. Documentul avea 26 de puncte sau articole prin care erau puse la punct toate detaliile administrative și logistice. În acel moment, România se afla într-un moment de maximă vulnerabilitate. Renunțase implicit la garanția colectivă a Marilor Puteri europene și se baza doar pe garanțiile rusești.
Planuri secrete, de anexare a României
Planul secret al rușilor era de fapt și anexarea României. De fapt ar fi fost două situații luate în calcul de ruși. Prima presupunea crearea unui culoar către Constantinopol, prin ocuparea Basarabiei de Sud, Dobrogei și estul Bulgariei. A doua, era crearea culoarului deja amintit, dar și ocuparea României. De altfel, autoritățile române aveau bănuielile lor, mai ales că atitudinea ofițerilor ruși stârnise suspiciunea reprezentanților guvernului român în teritoriu. De altfel, din aceleași motive, Kogălniceanu a institat ca în conveția cu rușii să fie stipulat clar că Bucureștiul nu va fi ocupată de ruși, sub nicio formă. Rușii s-au împotmolit însă în fața redutelor otomane din Bulgaria, mai ales la Grivița și Plevna, iar Marele Duce Nicolae i-a cerut lui Carol I să intre în război alături de ruși. Tânăra armată română s-a acoperit de glorie, reușind să cucerească redutele Grivița I și Grivița II dar și Plevna. Presa internațională lăuda faptele de arme ale românilor. Rusia câștigase războiul, încheiat prin Pacea de la San Stefano din 1878.
Rușii au fost la un pas de a anexa România
În ciuda efortului de război și a destoiniciei de pe câmpul de luptă, românii au fost „răsplătiți” de ruși printr-o formă mai mult sau mai puți subtilă de ocupație militară. De altfel, spionii români știau deja că teritoriul românesc urma să fie anexat de ruși. Militarii ruși începuseră cu propaganda pregătind o posibilă intervenție militară și anexarea. „Soldații Diviziei a XI rusă răspândesc zvonul că acum România nu mai este un stat independent ci s-a încorporat cu Rusia, și chiar Carol I a fugit din țară, fiind înlocuit de Marele Duce Nicolae”, se arăta într-un document trimis către Ministerul de Interne. Un alt raport preciza că agenții ruși împrăștiau zvonul că „rușii au venit în țară numai din dorința de a ameliora soarta țăranilor și că pentru aceasta vor ocupa Bucureștii, vor dezarma Armata Română, vor ucide proprietarii și le vor lua pământurile pentru a le împărți sătenilor care să le cultive și va face ca dijma să fie redusă numai la una din zece”.
Proapaganda a fost urmată de manevre militare fățișe. Trupele ruse întoarse din Bularia încep să se organizez pe Argeș și Neajlov pentru a ajunge rapid la București. ”Rusia a intrat în țară făcând proclamațiuni către o țară dependentă, o proclamațiune către români, în care și Guvernul și țara erau puse la o parte.”, preciza și Dimitrie Sturza. Într-o ședință a Consiliului de Miniștri din 6 aprilie 1878, se lua act de ocuparea unei părții a teritoriului României de către trupele rusești. Situația era disperată, iar oficialii români cereau cu insistență intervenția britanicilor și francezilor. Salvarea a venit după ce Marea Britanie a făcut presiuni asupra Rusiei și chiar a amenințat cu războiul. În plus, rușii începeau să se teamă ca nu cumva românii, care-și dovediseră valoarea pe câmpul de luptă, s-ar fi aliat cu englezii și otomani și ar fi tăiat retragerea rusească, provocând un adevărat măcel. Abia în primele luni ale anului 1879, armatele ruse s-au retras.
Se încarcă comentariile...
