Cum a ajuns Dobrogea pământ românesc în plin scandal. A fost moneda de schimb a ruşilor pentru Basarabia de Sud
0
Alipirea Dobrogei la Regatul României a avut loc în urmă cu aproximativ 150 de ani după participarea românilor la războiul ruso-turc. De fapt, Dobrogea a fost consolarea oferită românilor în urma pierderii Basarabiei de Sud, râvnită de ruşi. Acest schimb a provocat un uriaş scandal în societatea românească.
Aparent, Dobrogea este una dintre regiunile istorice ale României. În realitate, este un teritoriu care a aparţinut românilor doar sporadic în Evul Mediu şi a fost o monedă de schimb oferită de ruşi Regatului României pentru Basarabia de Sud. Dobrogea, un teritoriu cu o istorie zbuciumată, a fost, rând pe rând, în puterea geţilor, grecilor, macedonenilor şi cea mai lungă perioadă în stăpânirea romanilor, bizantinilor şi turcilor. Doar un singur an s-a aflat în stăpânirea Ţării Româneşti, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân şi efemer se presupune în timpul lui Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul. În rest, secole de-a rândul a fost regiune sub autoritate otomană, cu o diversitate etnică şi culturală deosebită, locuită deopotrivă de populaţie creştină, inclusiv români, armeni, greci, lipoveni dar şi de musulmani. Abia în 1878 Dobrogea avea să devină teritoriu românesc în urma unui joc diplomatic şi ca o consolare oferită românilor.
Dobrogea, o monedă de schimb în mâinile ruşilor
În anul 1876, pe fondul revoltelor popoarelor balcanice, Imperiul Rus se pregătea să dea o puternică lovitură Imperiului Otoman, o mare putere orientală care abia mai supravieţuia în lumea modernă. De altfel, ruşii, pentru a putea justifica intervenţiile militare în Imperiul Otoman, se erijaseră în apărători ai fraţilor creştini din Balcani. În orice caz, la Livadia, în 1876, ţarul căuta să se înţeleagă cu autorităţile româneşti pentru a obţine un acord de liberă trecere către Dunăre direct în teritoriile bulgăreşti ale otomanilor. Domnitorul de atunci al Principatelor Unite, Carol I, a fost de acord, doar cu o condiţie, respectarea integrităţii teritoriului românesc. Tratatul a fost semnat în aprilie 1877 la Bucureşti. După ce ruşii au întâmpinat greutăţi cu otomanii pe frontul din Balcani, au cerut ajutor armatei româneşti. Carol I a dispus trecerea Dunării şi angajarea în luptă cu otomanii. Românii au făcut minuni pe frontul balcanic contribuind decisiv la câştigarea acestui război ruso-turc. Totodată, în cadrul aceluiaşi război, ruşii au atacat şi Dobrogea, posesiune otomană la acea dată. Din cauza atacurilor ruso-române la sud de Dunăre, otomanii au retras flota de la Silistra şi Sulina lăsând Dobrogea doar în grija a 11.500 de oameni comasaţi în cetăţi. Fără flota otomană, ruşii au putut debarca în Dobrogea. Aceştia au cucerit Măcinul, dar şi alte fortăreţe cu garnizoană otomană. Apoi în vara lui 1877 au reuşit să cucerească şi Constanţa. Până în toamna lui 1877, Dobrogea era deja în mâinile ruşilor, toţi soldaţii otomani retrăgându-se. Pentru ruşi, ocuparea Dobrogei nu era întâmplătoare, mai ales că urma să devină o monedă preţioasă de schimb.
Dobrogea sau Basarabia de Sud?
Capitularea Plevnei, principala fortificaţie otomană din Bulgaria, a reprezentat un moment de cotitură al războiului. Practic, ruşii au câştigat războiul în Balcanii cu ajutorul românesc. La 19 februarie 1878, era semnat tratatul de pace de la San Stefano, între ruşi şi turci. Pentru români a reprezentat recunoaşterea independenţei. Totodată, pe lângă despăgubiri de război, Rusia urma să primească şi Dobrogea de la Imperiul Otoman. În acel moment, ruşii au cerut ca Dobrogea să fie oferită Principatelor Unite ale României în schimbul Basarabiei de Sud. Acel teritoriu se afla în stăpânirea Principatului Moldovei după Războiul Crimeii, de la mijlocul secolului al XIX-lea. În orice caz, era un teritoriu românesc cu tradiţie, parte a Basarabiei moldoveneşti. Practic, românii aveau de ales între Dobrogea şi Basarabia de Sud. Această alegere a stârnit un scandal politic uriaş în Principatele Unite. Situaţia era cu atât mai delicată cu cât trupele ruseşti se aflau încă pe teritoriul ţării, iar o decizie greşită ar fi putut însemna din nou pierderea independenţei. Rusia nu dorea nici în ruptul capului să renunţe la Basarabia de Sud. Principele Carol, sfătuit şi de tatăl său, era înclinat să accepte această monedă de schimb.
Conservatorii îi cereau prinţului Carol să abdice dacă va ceda Basarabia. Într-o şedinţă de Senat, Costache Epureanu, un lider conservator, acuza Guvernul că s-ar fi înţeles demult cu ruşii pentru acest schimb, urmând un scandal public uriaş, chiar dacă ministrul de externe şi primul ministru, Kogălniceanu respectiv Ion C. Brătianu, au respins aceste zvonuri. În oficiosul conservator ”Timpul”, principele Carol şi miniştrii erau acuzaţi de trădare naţională. În tot acest timp, adevăratele cărţi se jucau la nivel înalt.
În anul 1878, Marile Puteri s-au întâlnit la Congresul de la Berlin, condus de cancelarul german Otto von Bismarck. Practic, la lucrări au avut voie să participe doar greii momentului, adică cele şapte Mari Puteri europene. Numai la o singură şedinţă au fost primiţii reprezentanţii Principatelor, Kogălniceanu şi Brătianu. Deşi au prezentat un memoriu prin care criticau atitudinea Rusiei şi o acuzau de încălcarea tratatului de la Bucureşti, românii au rămas fără niciun răspuns. De cealaltă parte, ruşii s-au oferit să acorde despăgubiri pentru încălcarea tratatului de la Bucureşti, dar nu doreau să renunţe la Basarabia de Sud. Dobrogea nu era văzută cu ochi buni mai ales de conservatori. Aceştia o vedeau doar ca ”ţară băltoasă” fără miză economică, spre deosebire de Basarabia de Sud.
Inclusiv Eminescu în paginile ziarului ”Timpul” critica acest schimb oferit de ruşi. ”Pentru a ţine în respect şi în ordine populaţiunile sălbatice ale Dobrogei, ne va trebui să întreţinem acolo o armată considerabilă”, scriau şi jurnaliştii de la ”Presa”, un alt oficios conservator.
Cu toată opoziţia conservatorilor, dar şi a unei părţi a opiniei publice, Guvernul român a cedat, iar schimbul a fost făcut. Dobrogea era oferită României, iar Basarabia de Sud era ocupată de ruşi. În iulie 1878, Marile Puteri recunoşteau independenţa totală a Principatelor faţă de Imperiul Otoman şi îi ofereau Dobrogea formată din insulele Deltei, sangiacul Tulcea, dar şi zona de la vest de Silistra şi până la Mangalia. În toamna aceluiaşi an, armata română se retrăgea din judeţele Cahul, Ismail şi Bolgrad lăsând Basarabia de Sud în stăpânirea rusească. Dobrogea ocupată de români oferea un peisaj dezolant. O bună parte a populaţiei musulmane părăsise zona, iar cerchezii au jefuit cumplit teritoriul. Totodată, au avut loc şi răfuieli religioase. După ocupaţie a început reorganizarea administrativă a teritoriului.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Se încarcă comentariile...
