Povestea fetiței crescute de câini: mergea în patru labe, lătra și mânca ce-i aduceau animalele
0Oxana Malaya avea șapte ani când a fost descoperită de autoritățile ucrainene trăind într-o cușcă pentru câini, acolo unde părinții ei alcoolici au abandonat-o, potrivit The Sun.
Când a fost găsită, fetița a ieșit din țarc în patru labe și nu putea comunica decât prin lătrat.
Nu reușise să preia abilitățile umane de bază în timpul perioadei sale cheie de învățare critică iar acest lucru a marcat-o toată viața și, cu toate eforurile, după 33 de ani, abia a ajuns la nivelul de dezvoltare mentală al unui copil de șase ani.
Cum a ajuns să fie crescută de câini
Oxana s-a născut la 4 noiembrie 1983, fiind un copil normal și sănătos înainte de a fi abandonată.
Drama ei a început la vârsta de trei ani, în Kherson, Ucraina, când a fost lăsată afară, în frig, de părinții ei abuzivi.
În încercarea disperată de a se încălzi, micuța s-a târât într-o cușcă împreună cu câinele familiei, Naida. Ani la rând a trăit în țarcul animalului.
Naida și ceilalți câini vagabonzi din cartier au tratat-o pe Oxana ca pe un pui, împărțind cu ea mâncarea și chiar apărând-o, așa cum au încercat să facă atunci când polițiștii au descoperit-o, după ce copila a lătrat la un vecin și a ridicat suspiciuni.
Când a fost salvată, își pierduse deja capacitatea de a vorbi. Alerga în patru labe, gâfâia și lătra ca un câine.
Mânca de pe jos, nu avea abilități umane de bază și chiar se curăța cum observase la câini.
A fost dusă într-un centru de plasament și a învățat să meargă și să poarte o conversație, dar a păstrat unele dintre comportamentele sale canine.
Specialiștii au observat, de exemplu, că Oxana a continuat să ascundă obiectele ca un câine.
Medicii au spus că este puțin probabil ca ea să fie vreodată reabilitată complet.
Ajunsă adult, Oxana a vorbit în cadrul unui documentar pentru 60 Minutes despre drama ei:
„Mama avea prea mulți copii, nu aveam destule paturi. Așa că m-am târât până la câine și am început să locuiesc cu el. Le vorbeam, ei lătrau și eu repetam. Acesta a fost modul nostru de comunicare”.
Potrivit directorul institutului unde a fost dusă Oxana „era mai mult ca un cățeluș decât ca un copil. Obișnuia să-și arate limba când vedea apă și mânca cu limba și nu cu mâinile”.
Genie Wiley, un caz similar de abuz
Cazul Oxanei a fost comparat cu cel al lui Genie Wiley, o fetiță de 13 ani, ținută de părinți închisă în dormitorul ei de la vârsta de doi ani, imobilizată cu o cămașă de forță făcută manual și legată de un scaun, deoarece tatăl ei credea că este handicapată.
Genie Wiley a fost hrănită doar cu lichide, ceea ce a dus la malnutriție severă.
Cu toate că nu a fost crescută de animale, Genie a suferit aceleași lipsuri sociale ca și Oxana: nu putea vorbi sau merge.
Genie a fost salvată în 1970, iar experții au avut ocazia să studieze perioadele critice de învățare pentru copii, în timp ce încercau să o învețe pe Genie noi abilități lingvistice.
Se încarcă comentariile...
