Povestea de pe front a ostașului-artist George Enescu. Muzica sa era considerată un balsam pentru militarii răniți

În anii grei ai primei conflagraţii mondiale, George Enescu a compus, a dirijat şi interpretat, dar a şi organizat concerte publice în scop de binefacere, în multe oraşe din provincie, iar banii i-a donat pentru copiii orfani.

George Enescu

Cel mai important muzician român al tuturor timpurilor, care a concertat pe cele mai mari scene ale lumii, George Enescu, a fost nu numai un artist desăvârşit ci şi un om de o generozitate rară.

 Convins că “Menirea sfântă a muzicii este să potolească patimile şi să apropie inimile într-o caldă înfrăţire”, să pornească de la inimă şi să se adreseze inimilor, George Enescu a fost unul dintre cei care în anii grei ai Primului Război Mondial s-a străduit din toate puterile sale să aline şi să încurajeze oamenii loviţi de năpasta războiului. 

Avea 36 de ani când a fost mobilizat pe front ca ostaş artist. „Prinţul viorii“, aşa cum mai era numit, prin muzica sa, a dovedit că este un adevărat balsam pentru cei răniţi.

“În acei ani, Enescu a compus, a dirijat şi interpretat, a organizat concerte publice în scop de binefacere, în multe oraşe din provincie. Înghesuit în vagoane cu geamurile sparte, nu a avut nici cea mai mică ezitare. A fost muzicianul soldat. Au fost zeci de concerte de binefacere la Ateneul Român din Bucureşti, la Craiova, Bacău, Botoşani şi Dorohoi, Piteşti, Slatina, Ploieşti, Galaţi, Constanţa şi oriunde era chemat”, arată regretatul muzeograf focşănean Maria Mihăilescu în lucrarea "George Enescu la Focşani", apărută în Cronica Vrancei.

Astfel, în iarna1916- 1917, Iaşiul şi întreaga Moldovă aveau să fie adăpostul a zeci de mii de refugiaţi din restul ţării care era ocupată. George Enescu a pus în scenă foarte multe spectacole la Teatrul Naţional din Iaşi, atât în calitate de violonist, cât şi de dirijor, colaborând cu muzicieni tineri, cărora le oferea un mic procent din beneficiul concertelor, marea majoritate a fondurilor fiind dirijată cu acordul tuturor către Marele Cartier General al Armatei, spre a fi distribuită răniţilor de război şi refugiaţilor.

Iar venitul concertelor simfonice, de aproape patru sute de mii de lei l-a dăruit “pentru orfanii de război şi pentru acei martiri ai idealului naţional".

Oraşul Focşani a fost unul dintre centrele de cultură din acele vremuri care s-a bucurat de prezenţa artistului în mai multe rânduri. Aici era dat în funcţiune de puţin timp Teatrul Comunal Mr. Gh. Pastia, unicat prin arhitectura sa în ţară, care se bucura deja de găzduirea unor evenimente remarcabile.

 Numai în anul 1915 George Enescu a venit de patru ori să susţină concerte la Focşani, în teatrul care avea o rezonanţă cu totul deosebită, revenind apoi de alte câteva ori după război.

“Spre acest oraş îl atrăgea şi o legătură de familie, unchiul său. Bunicul, preotul Gh.Enescu din Zvoriştea (Botoşani) a avut pe lângă Costache, tatăl muzicianului, încă nouă copii, printre care, pe Alexandru, cunoscut sub numele de Alecu, născut la Zvoriştea la 30 august 1855 şi mort la Focşani, la 24 iulie 1934”, precizează Maria Mihăilescu.

Figura lui George Enescu devine legendară în acei ani grei, confundându-se cu toată suflarea românească. Astfel, în 1916 este numit preşedintele echipelor artistice organizate de Crucea Roşie a României, la iniţiativa sa, pentru a concerta pe front şi în spitalele pentru răniţi. Acest lucru îl face zilnic, alături de alţi artişti remarcabili precum Constantin Tănase sau Jean Atanasiu.

În preajma Revelionului 1916-1917, ajunge din nou pe scena teatrului din Focşani, tot pentru un concert caritabil iar paralel cu activitatea zilnică în spitale, continuă să participe la manifestările organizate la Teatrul Naţional din Iaşi, pentru invalizii de război şi în folosul orfanilor.

“Marcat profund de luptele desfăşurate în iulie-august 1917, la Mărăşti, Mărăsesti, Oituz si de marele victorii ale armatei noastre, în Marele Război pentru Reîntregirea României, îl găsim pe marele muzician prezent la Festivalul Naţional din Iaşi, având ca scop restaurarea localităţii Mărăşti, cu un concert dirijat de maestru (Beethoven) - şi concert de vioară în acelaşi scop", mai aminteşte Maria Mihăilescu.

Istoricul focşănean spune că maestrul a concertat la Focşani şi în anii următori, pe onorarii modeste, de multe ori cu cheltuieli care întreceau încasările, dar niciodată nu a amânat vreo reprezentaţie, aşa cum se întâmplă astăzi.

Prezenţa marelui muzician la Focşani a făcut pe cronicarii locali să-şi epuizeze superlativele.

,,Deşi România nu are decât un început de artă muzicală ce nu depăşeşte 50 de ani, a răsărit în această artă un titan muzical ce a uimit Franţa, Germania, Italia, cărora le-a trebuit câte 5-6 secole de artă muzicală ca să producă pe genialii Bach, Mozart, Beethoven, Wagner. O mândră enigmă pentru România" titra Revista "Milcovul" în articolul "Despre artiştii noştri - G. Enescu", în 1930.

În noiembrie 1939, Enescu a donat preşedintelui Consiliului de Miniştri al României de la acea vreme 100.000 de lei, pentru apărarea ţării.

După instaurarea regimului comunist la putere, George Enescu a plecat în exil, la Paris, unde a şi murit, pe 4 mai 1955 la vârsta de 74 de ani.