4 mai, ziua în care a murit George Enescu. Cel mai mare muzician român s-a stabilit la Paris, protestând faţă de regimul comunist VIDEO
0La 4 mai 1955 a murit George Enescu, considerat a fi cel mai mare muzician român. Tot într-o zi de 4 mai a murit disidenta anticomunistă Doina Cornea.
1555: apare prima ediție a „Profețiilor lui M. Michel Nostradamus“, cu primele 353 de versete
Nostradamus a fost un faimos astrolog, medic, cabalist și farmacist francez. Celebritatea sa se datorează lucrării „Les Propheties“, a cărei primă ediție a apărut în 1555. De la publicarea sa, a devenit foarte populară în toată lumea, creându-se în jurul său un cult. În literatura tuturor timpurilor i s-a acordat titlul de prevestitor a tuturor marilor evenimente care se desfășurau sau urmau să se întâmple în lume. Lucrările lui Nostradamus sunt realizate din catrene, multe dintre ele au fost de-a lungul timpului interpretate sau traduse greșit.
1814: Napoleon I este exilat pe insula Elba
Napoleon Bonaparte, cunoscut mai târziu ca Napoleon I și inițial ca Napoleone di Buonaparte, a fost un lider politic și militar al Franței, ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea.
Născut în Corsica și specializat pe profilul de ofițer de artilerie în Franța continentală, Bonaparte a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze și a condus campanii reușite împotriva Primei și celei de-a Doua Coaliții, care luptau împotriva Franței.
În 1799 a organizat o lovitură de stat și s-a proclamat Prim Consul; cinci ani mai târziu s-a încoronat ca Împărat al francezilor. În prima decadă a secolului al XIX-lea a opus armatele Imperiului Francez împotriva fiecărei puteri majore europene și a dominat Europa continentală printr-o serie de victorii militare. A menținut sfera de influență a Franței prin constituirea unor alianțe extensive și prin numirea prietenilor și membrilor familiei în calitate de conducători ai altor țări europene sub forma unor state clientelare franceze.
Invazia franceză a Rusiei din 1812 a marcat un punct de cotitură în destinul lui Napoleon. Marea sa Armată a suferit pierderi covârșitoare în timpul campaniei și nu s-a recuperat niciodată pe deplin. În 1813, a Șasea Coaliție l-a înfrânt la Leipzig; în anul următor Coaliția a invadat Franța, l-a forțat pe Napoleon să abdice și l-a exilat pe insula Elba. În mai puțin de un an, a scăpat de pe Elba și s-a întors la putere, însă a fost învins în bătălia de la Waterloo din iunie 1815.
Napoleon și-a petrecut ultimii șase ani ai vieții sub supraveghere britanică pe insula Sfânta Elena. O autopsie a concluzionat că a murit de cancer la stomac, deși Sten Forshufvud și alți oameni de știință au continuat să susțină că a fost otrăvit cu arsenic.
1904: începe construcția Canalului Panama
Canalul Panama este un canal important care traversează istmul Panama în America Centrală, legând oceanele Atlantic și Pacific.
Construcția canalului a reprezentat unul dintre cele mai mari proiecte de inginerie întreprinse vreodată. A avut un impact enorm asupra navigației, deoarece navele nu mai trebuie să treacă pe drumul periculos prin Pasajul Drake și Capul Horn în punctul cel mai sudic al Americii de Sud.
1953: Ernest Hemingway câștigă premiul Pulitzer pentru „Bătrânul și marea“
Potrivit mărturiei proprii, între 1942 şi 1945, Hemingway a fost „terminat ca scriitor“. Sunt ani de depresii, cauzate în special de pierderea, rând pe rând, a celor mai apropiaţi prieteni scriitori: Scott Fitzgerald (1940), James Joyce (1941) şi Gertrude Stein (1946). Tot în această perioadă, Hemingway suferă de dureri de cap cumplite, tensiune arterială puternică, probleme cu greutatea şi diabet, rezultatul mulţilor ani de escapade alcoolice. În 1948, călătoreşte la Veneţia, unde se îndrăgosteşte de Adriana Ivancich, o tânără de 19 ani.
Iubirea platonică, survenită pe fondul problemelor maritale cu Mary, a inspirat scrierea „Dincolo de râu şi între copaci“, publicată în 1950, cu recenzii catastrofale. În anul următor, într-o criză de nervi cauzată de modul în care ultimul său roman fusese primit, Hemingway scrie „Bătrânul şi marea“, în numai opt săptămâni, şi-o prezintă ca „tot ce o să pot scrie mai bun, cât mai am de trăit“. „Bătrânul şi marea“ devine bestseller instant, câştigând premiul Pulitzer, în mai 1952.
1950: s-a născut Anghel Iordănescu, fotbalist, antrenor și politician român
Unul dintre cei mai mari jucători ai Stelei București, Iordănescu a fost un mijlocaș atacant sau ofensiv, cu o tehnică de marcare bine dezvoltată și o capacitate neobișnuită de dribling. El era, de asemenea, bine cunoscut pentru viziunea sa și capacitatea sa de a anticipa adversarul.
În România, a jucat doar la Steaua, echipă la care a intrat în tinerețe în 1962, la vârsta de 12 ani. Șase ani mai târziu, în 1968 a debutat la prima echipă în Divizia A. În această perioadă, în Divizia A a avut 317 prezențe și a marcat 156 de goluri, devenind cel mai mare marcator al Stelei.
1955: s-a născut Mihaela Runceanu, solistă română de muzică ușoară
Pe 1 noiembrie, în jurul orei 1:00 a.m., Mihaela Runceanu a fost asasinată în garsoniera sa din București, situată pe Șoseaua Mihai Bravu. Pe data de 2 noiembrie, la doar 36 de ore de la comiterea crimei, Daniel Cosmin Ștefănescu a fost prins și arestat. Pe 4 noiembrie 1989 Mihaela Runceanu este înmormântată la cimitirul „Dumbrava” din Buzău.
1955: a murit George Enescu, compozitor, violonist, pianist și dirijor român
George Enescu a început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, primind îndrumări muzicale de la părinţii săi şi de la un vestit lăutar, Niculae Chioru. De la vârsta de 5-6 ani datează primele sale încercări de compoziţie. Studiul profesionist al muzicii i s-a datorat, pentru început, profesorului Eduard Caudella.
Între anii 1888-1894, studiază la Conservatorul din Viena, avându-i ca profesori, printre alţii, pe Joseph Hellmesberger jr. (vioară) şi pe Robert Fuchs (compoziţie). La vârsta de 8 ani debuzează ca violinist. Presa vieneză l-a numit „un Mozart român“.
După absolvirea Conservatorului din Viena, îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899) sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet şi Gabriel Fauré (compoziţie). Printre colegii săi de la Paris se numără Maurice Ravel, Florent Schmitt, Charles Koechlin şi Theodor Fuchs.
Debutul său componisitic în condiţii excepţionale, datorat în parte protectoarei sale Elena Bibescu, are loc pe 6 februarie 1898, la Concertele Colonne din Paris, cu Poema Română, op. 1.
În acelaşi an, muzicianul în vârstă de 17 ani începe să dea lecţii de vioară şi susţine recitaluri la Bucureşti. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra protectoare a artei Carmen Sylva), este deseori invitat să cânte la Castelul Peleş din Sinaia. Enescu a compus mai multe lieduri, inspirat de câteva poeme ale reginei Carmen Sylva.
Din primii ani ai secolului XX datează compoziţiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române, op. 11(1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră, op. 9(1903), prima sa Simfonie, în Mi b, op. 13 (1905), Şapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 (1908).
Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris. Întreprinde turnee în mai multe ţări europene, alături de parteneri prestigioşi, ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier.
În timpul Primului război mondial rămâne în Bucureşti. Dirijează Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiţie integrală în România), compoziţii de Hector Berlioz, Claude Debussy, Richard Wagner, precum şi creaţii proprii: Simfonia nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră nr. 2 op. 20 (1915). În 1913, are loc prima ediţie a Concursului Naţional de Compoziţie fondat de el cu scopul stimulării creaţiei muzicale autohtone. Decernat din venituri proprii şi constând din sume generoase, premiul oferea câştigătorilor şansa de a se specializa la Paris, precum şi de a-şi auzi interpretate în concerte piesele laureate.
După război, maestrul continuă seria turneelor atât în Europa, cât şi în Statele Unite ale Americii. Peste Ocean a dirijat, începând din 1923, orchestre prestigioase, printre care Philadelphia Orchestra, Boston Orchestra, Chicago Symphony.
Activitatea sa de pedagog capătă de asemenea o importanţă considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniştii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux şi Yehudi Menuhin. Acesta din urmă a păstrat un adevărat cult şi o profundă afecţiune pentru Enescu. "Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (...) Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe." (Yehudi Menuhin)
În 1936, pe 13 martie, a avut loc la Paris premiera operei Oedip, pe un libret de Edmond Fleg, cu un succes răsunător la public.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Enescu rămâne în Bucureşti, unde se distinge printr-o activitate dirijorală intensă, încurajând totodată şi creaţiile unor muzicieni români ca Mihail Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Theodor Rogalski, Sabin Drăgoi.
În 1946, în luna aprilie întreprinde un turneu în URSS, unde intră în contact cu personalităţi de primă mână ale muzicii ruse: Dmitri Şostakovici, Aram Haciaturian, Kiril Kondraşin, David Oistrah, Lev Oborin. În luna mai, primeşte la Bucureşti vizita lui Yehudi Menuhin. În luna septembrie, împreună cu soţia sa Maria (Maruca, născută Rosetti-Tescanu, devenită la prima căsătorie prinţesă Cantacuzino) , pleacă în turneu în Statele Unite ale Americii.
La revenirea în Europa se stabileşte la Paris, din protest faţă de regimul comunist instaurat în România.
George Enescu se stinge din viaţă în noaptea de 3 spre 4 mai 1955 şi este înmormântat la Père Lachaise din Paris.
1980: a murit Iosip Broz Tito, om politic și de stat, președintele Iugoslaviei
Tito a fost arhitectul-șef al celei de-„a doua Iugoslavii”, o federație socialistă care a existat din Al Doilea Război Mondial până în 1991. Cu toate că a fost unul dintre fondatorii Cominformului, a fost de asemenea primul (și singurul cu succes) membru Cominform care a sfidat autoritatea sovietică. Ca susținător independent al căii către socialism (numită uneori „comunism național” sau „Titoism”), a fost principalul fondator și promotor al Mișcării de Nealiniere și primul secretar general. Astfel, susținea politica de nealiniere dintre cele două blocuri ostile în timpul Războiului Rece.
2018: a murit Doina Cornea, publicistă și disidentă română
Disidenta Doina Cornea a fost arestată de sistemul represiv pentru că s-a solidarizat cu protestul muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987, iar până la 21 decembrie 1989 a fost arestată la domiciliu. Un miliţian a păzit-o zi şi noapte, iar accesul pe strada în care locuia a fost blocat.
Între 1982 şi 1989 a adresat, prin intermediul postului de radio Europa Liberă câteva zeci de scrisori atât lui Nicolae Ceauşescu, cât şi unor personalităţi internaţionale.
Ca urmare a solidarizării cu protestul muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987 şi a distribuirii de manifeste în sprijinul lor, a fost arestată, împreună cu fiul ei Leontin Horaţiu Iuhas, timp de cinci săptămâni. Până în 21 decembrie 1989 a avut un regim de arest la domiciliu, fiind hăituită, înjurată, scuipată, bătută de către securişti.
După 1989 a acţionat în cadrul a diverse organizaţii (PNŢ-CD, Grupul pentru Dialog Social, Alianţa Civică, Forumul Democrat Antitotalitar, Fundaţia Memoria, etc.) sau în nume personal pentru instaurarea unui stat de drept în România. După ce a suferit un accident vascular cerebral, în 2008 s-a retras din viaţa publică. A murit în noaptea de 3 spre 4 mai 2018.
Se încarcă comentariile...
