Et in „Arcadia” ego!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Constituie în adevăr o mare bucurie, inclusiv de natură spirituală, posibilitatea de a te fi aflat, chiar și pentru câteva ore, pentru mai multe repetiții, pentru concert, în compania unor capodopere de tinerețe datorate unor genii ale artei muzicale, creatori aflați la vârsta la care adolescența atinge tinerețea creatoare.       

George Enescu și Felix Mendelssohn
George Enescu și Felix Mendelssohn

Mă refer la Octuor-ul în mi bemol major de Felix Mendelssohn, scris la vârsta de nici 16 ani, și la Octuor-ul de George Enescu, lucare compusă în ultimul an al secolului al XIX-lea, la vârsta de 19 ani! O comunicare de natură romantică, juvenil înaripată, în cazul lucrării compozitorului german, rafinament timbral și farmec tipic francez în cazul acestui important opus enescian.                                                                                            

Sunt lucrări rare care se cânta rar! Greu se pot aduna două cvartete de coarde. Puțini sunt aceia care pun aceste partituri în lucru în speranța ca vor găsi un alt cvartet de coarde care să demareze o strădanie asemănătoare dar pentru o altă parte a materialului aceleiași lucrări!                                                                                      

Au făcut-o minunații muzicieni clujeni, membri ai cvartetului Arcadia, adunând în jurul lor un prețios mănunchi de tineri dedicați artei muzicale, anume pe violoniștii Roxana Oprea și Vlad Răceu, pe violistul Mihai Oșvat, pe violoncelistul Ștefan Cazacu.                                

Stau să mă gândesc cât de captivante au putut fi acele repetiții privind pregătirea evenimentului! Caci sunt rare și aceste momente în care maeștrii, cei care definesc altitudinea înaltă a cântului cameral, își găsesc acele resurse interioare, își mobilizează întregul tact pedagogic, iar aceasta pentru a colabora cu tinerii muzicieni, cei care conturează de astăzi nivelul de mâine al vieții noastre muzicale.                                               

Rezultatul? Un concert care a definit zona de autentică spiritualitate a cântului cameral. In plus trebuie menționată fermitatea construcției muzicale, iar aceasta în cazul ambelor lucrări; este de remarcat în egală măsură rafinamentul timbral, cel care înobilează natura comunicării tematice.               

IMG 20221119 WA0008 jpg

Concertul a reprezentat, astfel, o emblematică definire a culturii muzicale drept etalon de referință; iar aceasta în ce privește comunicarea cu publicul de concert dar și comunicarea în planul relației maeștrilor cu tânăra generație de muzicieni performeri, cei care urcă treptele măiestriei artistice.                                                       

Este interesant de observant dacă exemplul va fi preluat și de alti maeștri, muzicieni ai formațiilor noastre camerale.                             

Suntem în așteptare !                                                            P.S.                                                                                         

Să o recunoaștem, genul octuor-ului de coarde a fost și este rar abordat, data fiind complexitatea pe care o solicitată scriitura însăși, specifică genului, aspect impus de formațiile celor două cvartete de corde alăturate. Nu trebuie făcută confuzia cu orchestra de cameră deși unele lucrări sunt preluate – unori abuziv - de repertoriul orchestrelor camerale de corzi.           

În prima jumătate a ” secolului celui romantic” genul a mai fost abordat, dar la vârsta maturității trecute de trei decenii, de compozitorul danez Niels Gade. Atât lucrarea acestuia cât și cea datorată lui Felix Mendelssohn, ambele aparțin marelui tezaur al valorilor primei jumătăți a secolului al XIX-lea.

Materialul a apărut anterior în revista Actualitatea Muzicală.

Opinii

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite