Povestea de film a celui „incredibil de prost”. Cum a reușit un puști de 20 de ani să devină un adevărat agent 007 în iadul din Vietnam

Un marinar american și-a riscat viața în iadul închisorilor de război din Vietnam în anii 70 pentru a-și salva camarazii. A jucat timp de doi ani rolul unui idiot reușind să păcălească un întreg sistem și chiar pe cei mai isteți comandanți vietnamezi. Povestea sa incredibilă a fost ecranizată. 

Douglas Hegdahl FOTO wikipedia

Războiul din Vietnam purtat între 1955 și 1975 a fost unul dintre cele mai controversate și traumatizante conflicte ale secolului XX. A fost unul dintre acele conflicte care au marcat perioada Războiului Rece, o luptă surdă pentru putere și extinderea sferelor de influență între SUA și URSS. Confruntarea dintre Vietnamul de Nord comunist, sprijinit de Uniunea Sovietică și China, și Vietnamul de Sud, susținut în principal de Statele Unite, s-a transformat rapid într-un război de uzură purtat în junglă, cu tactici de gherilă ucigătoare și bombardamente masive. Conflictul s-a încheiat în 1975, odată cu căderea Saigonului și reunificarea țării sub regim comunist, fiind una dintre cele mai dure și usturătoare înfrângeri ale Statelor Unite în secolul XX. 

Dincolo de implicațiile geopolitice, războiul a avut un impact profund asupra tuturor celor care au participat, cu implicații sociale masive mai ales în Statele Unite. Militarii americani, dar și cei vietnamezi, s-au confruntat cu condiții extreme: climă ostilă, teren dificil, ambuscade constante și o linie a frontului greu de definit. Mulți veterani s-au întors acasă cu traume psihologice severe, cunoscute astăzi drept tulburare de stres posttraumatic dar și sentimentul total al inadaptării și al unei vieți fără rost. Sentimentul de confuzie morală, pierderile camarazilor și lipsa unui sprijin social adecvat la revenirea în țară au agravat suferința acestora. În special în Statele Unite, opinia publică divizată a făcut ca numeroși veterani să se simtă respinși sau neînțeleși.

Situația prizonierilor de război a fost, de asemenea, dramatică. Mulți militari capturați au fost supuși detenției prelungite în condiții dure, interogatoriilor și, în unele cazuri, torturii. Închisorile nord-vietnameze au devenit simboluri ale suferinței, iar repatrierea prizonierilor, după acordurile de pace din 1973, a scos la lumină povești de rezistență, solidaritate și supraviețuire, dar și traume adânci.

Una dintre aceste povești incredibile, desprinse parcă dintr-un roman de aventuri al lui Alexandru Dumas sau Karl May, a fost cea a unui tânăr militar american care a reușit imposibilul în iadul din Vietnam. Douglas Brent Hegdahl, un copil de numai 20 de ani, aruncat în ocean de pe o navă americană după un accident pe punte, a fost capturat de milițiile vietnameze, a îndurat bătăi, torturi și detenție într-una dintre cele mai dure tabere de prizonieri din jungla vietnameză. Cu toate acestea, deși era doar un recrut, fără pregătire de specialitate, Douglas a reușit să se transforme într-un adevărat Agent 007 în mijlocul liniilor inamice. A reușit să salveze viața a sute de prizonieri și totodată a pus bețe în roate vietnamezilor. 

Puștiul norvegian din Dakota de Sud

Povestea lui Douglas Hegdahl începe în orășelul Clark din statul american Dakota de Sud. Acesta s-a născut pe 3 septembrrie 1946 și era copilul unei familii de imigranți norvegieni. Așa cum avea să mărturisească ceva mai târziu, părinții săi erau luterani și oameni foarte credincioși.  Totodată Douglas s-a bucurat de o copilărie tipic americană. A făcut parte din echipele de cercetași, lucra la fermă dar și la hotelul familiei, alături de cei doi frați ai săi. Era foarte priceput la înot, devenind un atlet foarte apreciat în perioada liceului. Era cunoscut ca un puști glumeț, jucăuș  pus mereu pe șotii. 

Nu s-a prea omorât, însă, cu școala. A urmat liceul din localitatea natală pe care l-a terminat abia la 19 ani. Fără să mai piardă vremea cu școala, Douglas s-a înrolat în armată. Și asta în condițiile în care Războiul din Vietnam era în plină desfășurare iar Douglas era candidatul perfect. Mama sa l-a convins să se alăture Marinei înainte de a putea fi recrutat, crezând că este mai sigur decât să fie înrolat în trupele de infanterie, care duceau greul luptelor din jungla vietnameză.  După înrolare a urmat antrenamentul standard pentru recruți la baza militară din San Diego. A urmat inclusiv un curs de școală avansată militară și a obținut gradul de marinar ucenic, fiind trimis la Dixie Station pentru îmbarcare. Hegdahl a fost trimis să servească pe USS Canberra, o navă de luptă americană care opera în Golful Tonkin. Douglas nu avea experiență de loc, dar ceea ce va urma depășește limitele imaginabilului. 

Un accident misterios și începutul aventurii norvegiene în junglele Vietnamului

Pe 6 aprilie 1967, Hegdahl pășea pe puntea vasului USS Canberra. Tunurile navei americane trăgeau foc după foc asupra coastei vietnameze, în punctele desemnate pentru a slăbi rezistența Vietcongului. La primele ore ale dimineții, tânărul ucenic marinar ajunge în apropierea tunurilor. La un moment dat se trezește direct în apă. Nimeni nu știe cum a ajuns acolo. Se presupune că a fost un accident. Un tun a produs o explozie, iar suflul acesteia l-a aruncat pe tânărul norvegian direct în apă. „Nu vă pot spune cum am căzut de pe navă. Tot ce știu este că am urcat pe punte. Era întuneric și se trăgea, iar următorul lucru pe care mi-l amintesc a fost că eram în apă”, preciza Douglas, mai târziu.

Hegdahl era, însă, un înotător bun. A înotat și a plutit ore întregi înainte ca niște pescari vietnamezi să-l zărească și să-l salveze. Ulterior de teama represaliilor l-au predat milițiilor nord-vietnameze. Inițial a fost interogat cu brutalitate, l-au bătut și torturat. După 48 de ore de chinuri l-au dus la Hoa Lo, cea mai dură tabără de prizonieri din jungla vietnameză. Această închisoare era dedicată soldaților americani, inclusiv cel care va candida la președinția SUA, John McCain fiind închis acolo.

Prizonierii americani făcând haz de necaz i-au spus acestui loc al durerii și al torturii, „Hanoi Hilton”, făcând referire la celebrul lanț de hoteluri. Inițial, comuniștii vietnamezi l-au considerat pe Douglas un spion american care mințea. „La început, anchetatorii nord-vietnamezi l-au considerat pe Doug Hegdahl un spion care născocise o poveste dubioasă despre căderea de pe o navă în Golful Tonkin”, preciza Marc Leepson în „The Unlikely War Hero: A Vietnam War POW’s Story of Courage and Resilience in the Hanoi Hilton”.

Curând, însă, vietnamezii s-au convins că este un simplu soldat care nu avea cunoștințe despre operațiunile Marinei americane.

De cealaltă parte, după ce nu a răspuns la apel, americanii de pe USS Canberra l-au dat dispărut. După două zile a fost trecut la „pierdut în misiune”. 

„Cel incredibil de prost” și un sabotor de top la Hanoi Hilton

Fiind foarte inteligent și adaptabil, Douglas și-a dat seama că dacă va juca rolul imbecilului va scăpa de tortură, de pedepse și mai ales nu va putea fi luat în serios. Cu un talent incredibil, Douglas a jucat rolul unui individ cu inteligență foarte scăzută, aproape în pragul retardului. Când i s-a cerut să scrie declarații în care să detalieze misiunea sa pentru Statele Unite, a fost de acord, dar s-a prefăcut că nu știe să citească sau să scrie.

Se prefăcea atât de bine încât devenise foarte credibil chiar și pentru cei mai inteligenți ofițeri vietnamezi. Aceștia au desemnat pe cineva să-l învețe pe Hegdahl să citească. Dar Hegdahl părea incapabil să învețe să citească și să scrie, așa că vietnamezii nu și-au mai bătut capul. L-au considerat efectiv cu retard. A ajuns să fie cunoscut  drept „Cel Incredibil de Prost” și a fost lăsat să se plimbe în voie prin tabără. Nu era efectiv luat în seamă, fiind considerat inofensiv, incapabil să înțeleagă sau să redea ce se întâmplă acolo.

Era ceea ce-și dorea Hegdahl. Poate altcineva în locul său ar fi profitat de aceste avantaje pentru a-și vedea de prizonierat în liniște, fără bătăi, tortură, program, liberate totală.

Ba chiar mai primea și mâncare de la gardienii vietnamezi amuzați de stângăciile și aparenta lui prostie. Douglas a profitat de acest avantaj pentru a-și ajuta camarazii. A preferat să-și riște viața pentru a sabota pușcăria vietnameză și totodată de a aduna cât mai multe informații strategice. Puștiul de 20 de ani se transformase într-un veritabil sabotor și spion. Jucând cartea prostiei, Douglas a început să studieze fiecare colț al închisorii și să ajungă la toți prizonierii. Să le afle numele, locul de unde proveneau și mai ales în ce unitate serviseră. 

„A descoperit cumva o modalitate de a supraviețui și a făcut-o împotriva tuturor așteptărilor, reușind împotriva celor mai îndrăznețe așteptări”, a declarat Leepson, la rândul său veteran al războiului din Vietnamu, pentru „The Independent”.

În primul an de prizonierat, Douglas a sabotat multe camioane ale Vietcongului. Pur și simplu, le punea noroi în rezervoare. Plus alte acțiuni de sabotaj, subtile și rapide, pentru care și-ar fi putut pierde oricând viața. „Eram atât de supărat pe ceea ce se întâmpla acolo încât a devenit un război personal”, preciza după război Hegdahl. 

„Bătrânul MacDonald avea o fermă”

Problema era că mulți dintre acești prizonieri erau închiși în celule la care nu putea ajunge în mod direct. Cu ajutorul colegului său de celulă, Joseph Crecca, ofițer în Forțele Aeriene Americane, Douglas a dezvoltat un sistem de a afla informațiilor, din celulă în celulă și totodată de a le memora. Practic era o melodie ale cărei prime cinci note erau trimise prin cod morse, prin lovituri în peretele celulei.

Așa era adunate informațiile. Ulterior, Hegdahl a folosit cântecul pentru copii „Old MacDonald had a farm” (n.r. Bătrânul MacDonald avea o fermă) pentru a reține datele obținute. Erau repetate constant, cu anumite versuri mascate care conțineau coduri și date. Potrivit ofițerului său superior și coleg de celulă, locotenent-comandorul Richard A. Stratton, Hegdahl i-a convins pe vietnamezi că are nevoie de ochelari noi și a memorat traseul de la închisoare până în orașul Hanoi, unde a fost dus pentru a-și cumpăra ochelarii. Totul pentru a putea spune ulterior locația exactă a închisorii. În timpul celor doi ani de prizonierat Hegdahl a memorat efectiv numele și datele personale ale nu mai puțin de 256 de prizonieri americani.

Ulterior, pe 5 august 1969, vietnamezii au hotărât, în mod propagandistic să elibereze trei prizonieri de război. Pe lângă locotenentul de marină Robert Frishman și căpitanul Forțelor Aeriene, Wesley Rumble, a fost selectat și Hegdahl. Ajuns în Statele Unite, Douglas a reușit să ofere informații vitale despre prizonierii din lagărul de la Hanoi Hilton, condițiile inumane și tortura practicată acolo. 

Dezvăluirea numelor, a tratamentului inuman dar și a locației exacte a lagărului i-a ajutat pe americani să apeleze la organismele internaționale pentru a face presiuni asupra Vietnamului de Nord. Hegdahl a fost trimis la discuțiile din cadrul Conferinței de Pace de la Paris de către Ross Perot în decembrie 1970 și i-a confruntat pe nord-vietnamezi cu informații directe despre maltratarea prizonierilor. Ca urmare a presiunii internaționale și de teama unor represiuni economice și militare, nord-vietnamezii au schimbat încadrarea prizonierilor și au îmbunătățit radical condițiile de detenție. Ulterior majoritatea au fost eliberați. După ce s-a întors în Statele Unite, Hegdahl și-a folosit experiența ca instructor la școala de Supraviețuire, Rezistență și Evadare a Marinei SUA de la NAS North Island, San Diego. A părăsit Marina SUA ca subofițer de clasa a doua.