Analiză „Coșmarul suprem”: furie și frustrare pe măsură ce statele din Golf suportă războiul pe care nu l-au început

Închiderea strâmtorii Hormuz pune presiune pe economiile regionale, în timp ce resentimentele față de conflictul declanșat de SUA și Israel cresc, scrie The Guardian.

Dronele iraniene terorizează statele din Golful Persic/FOTO:X

O liniște stranie domină portul industrial din Ras Al Khaimah. De obicei un centru maritim prosper al Emiratelor Arabe Unite, acum navele stau ancorate și tăcute. La orizont, vizibil prin ceață, sute de petroliere așteaptă, oprite într-unul dintre cele mai periculoase trasee maritime pentru transportul comercial: Strâmtoarea Ormuz. La doar peste 20 de mile marine de Ras Al Khaimah, două petroliere care se îndreptau spre strâmtoare au fost lovite de rachete iraniene săptămâna aceasta, unul luând foc.

Sâmbătă, Fujairah, principalul port petrolier al Emiratelor pe coasta de est, a fost ținta unui atac cu dronă, iar fum gros și negru a fost observat ieșind din terminal.

Acestea sunt doar câteva dintre consecințele cu care se confruntă statele din Golf, trase mai adânc într-un război pe care nu l-au provocat și pe care au încercat diplomatic să-l prevină. Timp de decenii, Bahrain, Kuweit, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar și Oman au permis amplasarea bazelor militare americane pe teritoriul lor și au fost printre cei mai mari cumpărători de arme și tehnologie americană. În schimb, SUA au fost considerate cel mai apropiat și semnificativ partener militar și protector al regiunii.

Însă acum, avertizează analiștii, relația ridică tot mai multe semne de întrebare, după ce Donald Trump a fost perceput ca sabotând negocierile diplomatice pașnice pentru a declanșa un război în Orientul Mijlociu.

Mesajul pentru SUA și Israel

„Amenințarea percepută a Iranului asupra Golfului a devenit realitate doar atunci când SUA au declarat războiul – Iranul nu a tras primul”, spune Khaled Almezaini, profesor asociat de politică și relații internaționale la Universitatea Zayed din Abu Dhabi. „Există o condamnare fermă a iranienilor, dar în același timp mesajul pentru americani și israelieni este clar: trebuie găsită o cale să se pună capăt acestui război. Nu este războiul nostru.”

Săptămâni înainte de atacuri, liderii din Golf au găzduit negocieri și au făcut repetate demersuri către președintele SUA, subliniind consecințele grave asupra securității regionale dacă Iranul ar fi atacat. Totuși, Trump a decis să ducă la îndeplinire atacurile, se crede pe scară largă, fără să consulte sau să avertizeze aliații din Golf.

Deși statele din Golf se așteptau să fie afectate de represalii, amploarea campaniei de răzbunare a Iranului a șocat multe dintre ele. Golful a asigurat Teheranul că nicio bază de pe teritoriul lor nu va fi folosită pentru atacuri, dar asta nu a împiedicat Iranul să lanseze mii de drone și rachete vizând aeroporturi, baze militare, rafinării, porturi, hoteluri și clădiri de birouri.

Traficul aerian în regiune rămâne puternic restricționat, iar companiile aeriene înregistrează pierderi de miliarde de dolari. Bahrainul se confruntă cu o criză economică, iar reputația Emiratelor ca destinație turistică și hub de investiții occidentale a avut de suferit. Deși majoritatea rachetelor și dronelor iraniene sunt interceptate, sistemele de apărare costă țări precum UAE peste 2 miliarde de dolari.

Acuzații dure din partea Omanului

Blocada violentă a strâmtorii Ormuz – singura cale maritimă care leagă Golful de ocean și prin care trece o cincime din energia globală – a dus la o scădere drastică a exporturilor de petrol și gaze, care alimentează economiile regionale. Experții estimează pierderi zilnice între 700 de milioane și 1,2 miliarde de dolari din exporturi.

„Emiratele și Consiliul de Cooperare al Golfului au încercat să oprească SUA să pornească acest război pentru că știau implicațiile”, spune Almezaini. El a amintit de amenințările făcute de ministrul de externe iranian doar cu câteva luni înainte, privind închiderea strâmtorii. „Acum scenariul exact se desfășoară.”

Asimetria parteneriatului militar dintre Golful și SUA nu a fost niciodată mai evidentă, spune Allison Minor, directoarea proiectului Atlantic Council pentru integrarea Orientului Mijlociu. Numai în septembrie, Israel a efectuat lovituri aeriene asupra Qatarului, un alt aliat american din Golf, fără a declanșa o reacție semnificativă din partea Washingtonului.

„Întrebarea fundamentală este despre consultare”, spune ea. „Statele din Golf obțin cu adevărat sprijinul militar și parteneriatul pe care îl consideră necesar dacă SUA se angajează militar în regiune?”

Joi, ministrul de externe al Omanului, Badr bin Hamad al Busaidi, mediator în negocierile anterioare dintre SUA și Iran, a făcut cele mai puternice declarații de până acum.

„Viziunea Omanului este că atacurile militare împotriva Iranului de către SUA și Israel sunt ilegale și că, atâta timp cât acestea continuă, statele care au declanșat războiul încalcă legea internațională”, a declarat Al Busaidi. El a adăugat că decizia SUA de a ataca Iranul, în timp ce negocierile privind programul nuclear iranian făceau progrese, arată că conflictul urmărește doar reorganizarea Orientului Mijlociu în favoarea Israelului.

Analiștii subliniază că multe state din Golf se află într-o poziție contradictorie: încearcă să tempereze conflictul, dar în același timp doresc ca SUA să finalizeze acțiunile în Iran și să nu fie lăsate cu un scenariu de coșmar – o republică islamică slăbită, rănită și volatilă la porțile lor.

„Acesta este coșmarul suprem pentru Golful Persic”, spune Sanam Vakil, directoarea programului Orientul Mijlociu și Africa de Nord la Chatham House. „Există furie și frustrare profundă la adresa SUA pentru că acest război nu le aparține, iar totuși suportă consecințele.” Ea adaugă că statele din Golf și-au dorit mult timp un parteneriat de securitate similar cu cel al Israelului, dar au realizat că „acest lucru poate să nu se întâmple niciodată.”

În ciuda nevoii recunoscute de a-și diversifica partenerii de securitate, Golful nu are în prezent alternative la protectorul său principal.

„Statele din Golf nu se pot mișca rapid, nici nu pot, pentru a găsi alternative la SUA. Dar nici nu vor să se bazeze doar pe un partener nesigur”, spune Vakil. „Probabil vor continua să urmărească autonomia strategică, care deja era pe agenda lor, poate într-un ritm mai accelerat.”

Efectele economice ale conflictului au ajuns și la viața de zi cu zi a oamenilor obișnuiți. Sumon, 27 de ani, care lucrează într-o firmă de închirieri de bărci și jet-ski-uri lângă portul Ras Al Khaimah, spune că afacerea lor este paralizată deoarece nicio ambarcațiune nu are voie să iasă pe mare din cauza tensiunilor și luptelor cu Iranul.

„De multe zile, bărcile și jet-ski-urile noastre nu pot ieși pe mare din cauza acestor probleme și a conflictului cu Iranul”, spune el. „Este foarte rău, nu avem clienți și șeful meu nu poate să-mi dea salariul.” Arătând spre portul opus, adaugă: „Nici o navă nu se mișcă acum. Nimeni nu știe când se va termina.”

Și iranienii și-au schimbat percepția față de SUA

În Iran, furia împotriva regimului clerical și cererile de schimbare politică au fost deja evidente în ultimii ani, alimentate de proteste împotriva represiunii interne. În acest context, mulți iranieni și‑au schimbat percepția asupra intervenției externe ca urmare a pierderilor de vieți omenești și a distrugerilor din infrastructură, inclusiv orașe și situri de patrimoniu cultural. Această realitate complică și mai mult orice perspectivă de pace durabilă, întrucât civililor le este tot mai greu să distingă între responsabilitățile regimului și ale forțelor străine.

După ani de arestări, dispariții și ucideri în masă ale protestatarilor, ura unor segmente din Iran față de regimul dur și represiv a atins un punct de disperare atât de profund încât mulți credeau în promisiunea lui Donald Trump că SUA „vor veni să-i salveze”.

Acum, la două săptămâni de la izbucnirea războiului, după ce loviturile aeriene ale SUA și Israelului au ucis sute de oameni și au vizat blocuri de locuințe, magazine, depozite de combustibil și chiar o școală, starea de spirit se schimbă.

„Și ei mint! La fel cum ne minte regimul”, spune Amir* (nume schimbat din motive de securitate), student la Universitatea din Teheran. „Sunteți cu toții mai răi unul decât celălalt.”

Punctul de cotitură pentru Amir a fost atacul israelian asupra depozitelor de combustibil din Teheran săptămâna trecută, când un atac asupra depozitului Shahran a umplut capitala cu fum negru. O ploaie ulterioară a acoperit copacii, casele și mașinile cu straturi de ulei toxic.

„Acum cred cu adevărat că [SUA și Israelul] nu aveau un plan. Încă speram că greșesc, dar atacul asupra Shahran mi-a schimbat perspectiva asupra acestui război”, spune el. „Dacă regimul este ceea ce vrei să lovești, chiar dacă crezi că aceste depozite erau folosite de regim, unde trasezi linia? Ce se întâmplă cu noi, iranienii obișnuiți? Ne bazăm pe această infrastructură civilă. De ce să ni se ia capacitatea de a ne guverna viitorul? Cine poate reconstrui ruinele totale?”

Amir mărturisește că acum trăiește cu anxietatea constantă că Iranul „s-ar putea transforma într-un alt Irak”, o țară invadată de SUA în 2003, promițând libertate, dar aducând un război civil. Lideri israelieni au cerut anterior palestinienilor din Gaza și locuitorilor libanezi să se ridice împotriva opresiunii, doar pentru a-i ucide în număr mare ulterior.

„Inima mea e atât de grea. Nu mai am lacrimi. Doar furie și și mai multă furie. Față de acest regim, și față de ei”, adaugă Amir, referindu-se la SUA și Israel.

Alții iranieni intervievați de The Guardian săptămâna aceasta și-au schimbat de asemenea perspectiva asupra războiului, mai ales după atacurile asupra depozitelor de petrol, dar și după ce au văzut imagini cu centre istorice afectate.

Printre cele mai grav afectate au fost Palatul Golestan din Teheran, datând din secolul XIV, și Palatul Chehel Sotoon din Isfahan, din secolul XVII.

„Cum vor reconstrui … o parte inestimabilă a istoriei?” întreabă un student din Teheran. „Și cum vom readuce la viață oamenii care mor? Asta e? Este mesajul din străinătate că, doar pentru că regimul nu-i pasă, nici lumea nu trebuie să-i pese? Scopul este să ne șteargă cultura și istoria?”

Perspectivele pe termen lung

Analiștii sugerează că, în lipsa unei strategii diplomatice de amploare, Golful Persic se află într‑o poziție delicată: dependent de securitatea oferită de parteneriate externe, dar reticent și neîncrezător față de rezultatele lor. În același timp, tensiunile geopolitice generează presiuni economice enorme, inclusiv costuri sporite cu apărarea aeriană, pierderi la exporturile de energie și scăderi ale investițiilor străine.