Moștenirea controversată a lui Henry Kissinger: Lovituri de stat și genocide, de la khmerii roșii și Vietnam la războiul din Ucraina
0Henry Kissinger, influentul om politic american care a decedat pe 29 noiembrie 2023, la vârsta de 100 de ani, a exercitat o influență de peste 50 de ani asupra politicii externe a Statelor Unite.
Jarrod Hayes este profesor asociat de relații internaționale la Universitatea Lowell din Massachusetts și un cercetător al politicii externe americane care a scris despre mandatul lui Kissinger din perioada 1969-1977 când acesta era consilier de securitate națională și secretar de stat sub administrațiile Nixon și Ford.
Hayes spune, într-un material pentru The Conversation că a observat cum viziunile și acțiunile sale de politică externă s-au concretizat, în mare parte, în mod negativ.
Când Kissinger a intrat în guvern în postul de consilier de securitate națională al lui Richard Nixon, a promovat o perspectivă restrânsă a interesului național, cunoscută sub numele de "realpolitik", centrată în principal pe maximizarea puterii economice și militare a Statelor Unite.
Această abordare a politicii externe, orientată spre putere și tranzacții, a produs o serie de rezultate distructive. Acestea au variat de la punerea la punct a unor lovituri de stat care au instalat dictaturi sângeroase, cum a fost cazul în Chile, la uciderea civililor neînarmați, cum a fost cazul în Cambodgia, și la alienarea potențialilor aliați, cum a fost cazul în India.
În teza sa de doctorat, transformată în prima sa carte, Kissinger a susținut că factorii de decizie în politica externă sunt măsurați prin abilitatea de a recunoaște schimbările de putere politică, militară și economică în sistemul internațional - și apoi de a face ca aceste schimbări să funcționeze în favoarea țării lor.
În acest model de politică externă, valorile politice - democrația, drepturile omului - care fac ca Statele Unite să fie un jucător distinct în sistemul internațional, nu au niciun rol.
Această perspectivă, cu agenda sa autoproclamată realistă, împreună cu poziția lui Kissinger în fruntea establishmentului de politică externă în postul de consilier de securitate națională și secretar de stat pentru cea mai mare parte a unui deceniu, l-au transformat pe într-un fel de oracol al politicii externe pentru decidenții politici americani de toate orientările.
Cu toate acestea, perioada sa în guvern a fost caracterizată de decizii politice majore care au fost în general dăunătoare pentru poziția Statelor Unite în lume.
Kissinger, acuzat că a susținut invazia Cambodgiei
Când Nixon a preluat funcția în 1968, a promis un sfârșit onorabil al războiului din Vietnam. Nixon s-a confruntat cu o problemă, însă, în încercarea de a obține controlul asupra conflictului: permeabilitatea frontierelor Vietnamului cu Cambodgia, prin care aprovizionarea și soldații din Vietnamul de Nord ajungeau în Sud. Pentru a aborda această problemă, Nixon a escaladat dramatic o campanie de bombardament în Cambodgia începută sub predecesorul său, președintele Lyndon Johnson. Nixon a inițiat ulterior o invazie terestră a Cambodgiei pentru a tăia rutele de aprovizionare ale Vietnamului de Nord, iar Kissinger a susținut politica lui Nixon în Cambodgia.
În ciuda faptului că această țară nu a fost parte a conflictului purtat în Vietnam, bombardarea Cambodgiei de către SUA se estimează că a depășit tonajul total al tuturor bombelor aruncate de SUA în timpul celui de-al doilea război mondial, inclusiv bombele nucleare de la Hiroshima și Nagasaki. Campania a ucis zeci de mii de cambodgieni și a deplasat milioane. Distrugerea cauzată de bombardament, precum și ocuparea parțială americană în 1970, au fost cruciale pentru crearea instabilității politice și sociale care a facilitat ascensiunea regimului genocidal al khmerilor roșii. Se estimează că acest regim a ucis 2 milioane de cambodgieni.
Genocidul din Pakistan, încurajat de Kissinger
În 1970 și 1971, Nixon, la sfatul și încurajarea lui Kissinger, a susținut președintele dictator al Pakistanului, Yahya Khan, în genocidul naționaliștilor bengalezi și războiul împotriva Indiei. Acest conflict se estimează că a ucis cel puțin 300.000 de oameni și posibil mai mult de un milion de bengalezi. Khan a vizat eliminare completă a hindușilor din ceea ce avea să devină Bangladesh.
Apoi, Kissinger a fost de acord cu Nixon că India - o democrație care suporta povara milioanelor de refugiați din Pakistanul de Est - avea nevoie de o "foamete în masă" pentru a pune țara la locul ei. Cei doi au mers atât de departe încât au trimis un grup de luptă cu portavioane pentru a amenința India după ce a suferit o serie de atacuri transfrontaliere din partea Pakistanului.
Politica lui Nixon și Kissinger de susținere a Pakistanului într-o perioadă de brutalitate și agresiune nedisimulată a jucat un rol semnificativ în împingerea Indiei către o aliniere cu Uniunea Sovietică. Nixon și Kissinger au injectat neîncrederea în Statele Unite în fundațiile politicii externe indiene, divizând cele mai vechi și cele mai mari democrații ale lumii timp de decenii.
În 1972, Kissinger a fost de acord cu o cerere a Șahului Iranului de a furniza ajutor militar kurzilor din Irak care căutau o patrie independentă. Scopul Iranului era de a pune presiune asupra regimului irakian controlat de Saddam Hussein, în timp ce Kissinger căuta să împiedice intrarea sovieticilor în regiune.
Schema se baza pe credința kurzilor că Statele Unite susțineau independența kurdă, un punct pe care Șahul l-a notat. Dar SUA au abandonat kurzii în ajunul unei ofensive irakiene în 1975, iar Kissinger a remarcat rece că "acțiunea secretă nu ar trebui confundată cu munca misionară".
În cele din urmă, înfrângerea irakiană a kurzilor l-ar fi împuternicit pe Hussein să ucidă sute de mii de oameni și să lupte în războaie nejustificate cu Iranul și Statele Unite.
Susținerea Chinei și Rusiei, ignorarea Ucrainei
După ce Kissinger a părăsit serviciul guvernamental în 1977, a fondat Kissinger Associates, o firmă de consultanță geopolitică. Public, Kissinger a sfătuit constant decidenții politici americani să manipuleze politica SUA pentru a se adapta la interesele și acțiunile puterilor străine importante, cum ar fi Rusia și China. Aceste poziții erau în concordanță cu disponibilitatea demonstrată de Kissinger de a renunța la drepturile altora pentru a obține un avantaj pentru SUA.
Pozițiile sale au permis, de asemenea, ca Kissinger Associates să mențină accesul cu elitele de politică externă ale acestor țări.
În mai 2022, Kissinger a susținut public că Ucraina, o victimă a agresiunii neprovocate de către Rusia, ar trebui să cedeze părți din teritoriul său recunoscut internațional ocupat de Rusia - cum ar fi în Crimeea - sau de către proxy-uri rusești, cum ar fi Republica Populară Donetsk. Kissinger a susținut, de asemenea, că Statele Unite ar trebui să se acomodeze cu China, argumentând împotriva unui efort concertat de către democrații pentru a contracara puterea și influența în creștere a Chinei.
Politica externă este un domeniu dificil, plin de complexitate și consecințe neprevăzute. Cu toate acestea, viziunea lui Kissinger nu a oferit un panaceu pentru provocarea politicii externe americane. De-a lungul decadelor, viziunea amorală a lui Kissinger asupra interesului național a produs propriul set de dezastre, o realitate pe care publicul american și liderii de politică externă sunt bine sfătuiți să o aibă în vedere, scrie Jarrod Hayes.
Se încarcă comentariile...
