Maeștrii supraviețuirii: poveștile aproape incredibile ale bărbaților care au rezistat torturii, războiului și furiei naturii

Deși aparent fragilă, ființa umană are o capacitate extraordinară de a rezista în condiții în care supraviețuirea pare imposibilă. Câteva exemple șocante din istorie ilustrează această capacitate.

Louis Zamperini un supraviețuitor al imposibilului Foto: wikipedia

Omul are o capacitate extraordinară de a rezista suferințelor extreme, fizice sau psihice, de a se adapta și de a supraviețui. Istoria, psihologia și medicina au arătat în repetate rânduri că limitele rezistenței umane pot fi depășite în situații excepționale. Deși nu are dimensiunile cașalotului sau ale elefantului, colții și ghearele leului ori viteza ghepardului, omul compensează prin capacitatea de a se adapta și de a inventa. Poveștile unor oameni care au supraviețuit în condiții aparent imposibile ilustrează din plin aceste însușiri.

Atletul care a supraviețuit oceanului și iadului din lagăre

Unul dintre acești supraviețuitori a fost Louis Zamperini. El a rezistat 47 de zile pe o plută în Oceanul Pacific, înconjurat de rechini și expus valurilor uriașe. A petrecut apoi aproximativ doi ani în lagăre japoneze, unde a îndurat torturi și tratamente inumane. A trăit până la vârsta de 97 de ani.

Zamperini s-a născut pe 26 ianuarie 1917, în orașul Olean, din statul New York, într-o familie de imigranți italieni. Ulterior, familia s-a mutat în California. În copilărie, a învățat să boxeze pentru a se apăra de cei care îl umileau din cauza originii sale italiene. Mai târziu, s-a dedicat alergării, avându-l ca idol pe atletul Glenn Cunningham.

"Înainte să încep să alerg, nimeni din școală, cu excepția câtorva prieteni de-ai mei, nu-mi știa numele. Apoi, pe măsură ce am început să câștig curse, ceilalți copii au început să-mi spună pe nume. Pete (n.r. fratele său mai mare) mi-a spus că trebuia să renunț la băutură și la fumat dacă voiam să am rezultate bune și că trebuia să alerg, să alerg și iar să alerg. În acea vară am decis să mă dedic în totalitate; peste noapte am devenit fanatic. Nici măcar nu-mi mai permiteam să beau un milkshake", povestea Zamperini.

La Jocurile Olimpice din 1936, s-a clasat pe locul al optulea în proba de 5.000 de metri. A studiat la Universitatea din California de Sud, iar în septembrie 1941 s-a înrolat în Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite, în programul de pregătire a cadeților aviatori. Ulterior, a obținut gradul de sublocotenent.

A fost trimis pe insula Funafuti, din Pacific, unde a servit ca bombardier în echipajul unui avion Consolidated B-24 Liberator, numit "Superman". În aprilie 1943, în timpul unei misiuni deasupra insulei Nauru, aflată sub control japonez, avionul a fost grav avariat. După raid, "Superman" a fost atacat de trei avioane de vânătoare japoneze de tip Zero. În ciuda pagubelor suferite, echipajul a reușit să revină la bază.

Ulterior, Zamperini a plecat într-o misiune de căutare la bordul unui alt bombardier B-24, considerat de echipaj o "rablă".

Zamperini în perioada când era atlet Foto: wikipedia

Avionul a suferit defecțiuni grave și s-a prăbușit în ocean pe 27 mai 1943, la 1.370 de kilometri de Oahu. Opt dintre cei 11 membri ai echipajului au murit în urma impactului. Cei trei supraviețuitori, Zamperini, pilotul Russell Allen Phillips și Francis Pershing McNamara, s-au refugiat pe două plute mici de salvare, legate una de alta.

Proviziile de urgență s-au epuizat în doar 24 de ore, iar cei trei au fost nevoiți să supraviețuiască bând apă de ploaie și mâncând ceea ce reușeau să prindă, inclusiv albatroși. Au înfruntat valuri uriașe, atacuri ale rechinilor și chiar focurile avioanelor japoneze.

După 33 de zile, McNamara a murit. Zamperini și Phillips i-au înfășurat trupul și l-au lăsat în ocean.

atacuri americane asupra insulei Nauru Foto: wikipedia

Zamperini și pilotul avionului au rezistat 47 de zile în largul oceanului, hrănindu-se cu pești cruzi și păsări marine atrase pe plută și bând apă de ploaie. În cea de-a 47-a zi de derivă, au ajuns în Insulele Marshall, unde au fost luați prizonieri de marina japoneză.

Calvarului de pe ocean i-a urmat cel al prizonieratului. Zamperini a fost ținut în captivitate și bătut cu brutalitate până la sfârșitul războiului. Printre torționarii săi s-a numărat Mutsuhiro Watanabe, supranumit "The Bird", inclus pe lista celor mai căutați 40 de criminali de război din Japonia.

Grav afectat fizic și psihic, Zamperini a supraviețuit și s-a întors acasă, unde s-a confruntat cu stresul posttraumatic. A reușit să-și refacă viața și a trăit până la 97 de ani. Povestea sa a inspirat filmele Unbroken (2014), Unbroken: Path to Redemption (2018) și documentarul Captured by Grace (2015).

Simon Kenton, supraviețuitor al frontierei americane

Un alt om cu o rezistență ieșită din comun a fost Simon Kenton, "un legendar om al frontierei și soldat în regiunile care astăzi corespund statelor West Virginia, Kentucky și Ohio", după cum scrie Kathy Alexander în publicația Legends of America. Viața lui amintește de filmele de aventură și de romanele lui Karl May. Kenton a supraviețuit torturii, atacurilor violente, epidemiilor și întâlnirilor cu animale sălbatice.

S-a născut pe 3 aprilie 1755, în comitatul Fauquier, Virginia. Era fiul lui Mark Kenton Sr., un imigrant irlandez, și al lui Mary Miller Kenton, de origine scoțiană și galeză. A crescut la o fermă și nu a învățat să citească sau să scrie, cu excepția propriului nume.

Aventurile sale au început de timpuriu. "Pe când avea 16 ani, a fost implicat într-o ceartă din gelozie care avea legătură cu o femeie. Crezând că omorâse un om, a fugit în sălbăticia din regiunile care astăzi fac parte din West Virginia, Kentucky și Ohio, unde, timp de mai mulți ani, a folosit numele «Simon Butler». A învățat să se adapteze și să supraviețuiască în sălbăticie. Era un bărbat impunător prin statură și forță, iar rezistența sa fizică a fost pusă adesea la încercare, deoarece a trebuit să facă față celor mai dure condiții pe care le oferea frontiera", adaugă Kathy Alexander.

Vânător și cercetaș, Kenton petrecea mult timp în sălbăticie. Multe dintre episoadele dramatice ale vieții sale au fost legate de conflictele cu amerindienii.

Simon Kenton Foto: wikipedia

Spre sfârșitul iernii din 1773, Simon și doi însoțitori au fost atacați în timp ce își uscau hainele ude lângă focul de tabără, în apropierea actualului oraș Charleston, din Virginia de Vest. Unul dintre însoțitori a fost ucis, iar Simon și celălalt bărbat au reușit cu greu să scape, fără hrană, haine sau puști.

Cei doi au supraviețuit nopților reci și lipsei de hrană, rătăcind mai bine de o săptămână de-a lungul râului Great Kanawha. Au ajuns în cele din urmă la râul Ohio, unde au întâlnit câțiva oameni ai frontierei, care i-au ajutat.

În 1774, Kenton a fost înrolat ca cercetaș în timpul Războiului Lordului Dunmore, luptând de partea coloniștilor împotriva războinicilor Shawnee, într-un conflict pentru controlul unor teritorii din actualele state Virginia de Vest și Kentucky.

În aprilie 1777, i-a salvat viața lui Daniel Boone, unul dintre pionierii expansiunii americane spre vest. Rănit la picior de un glonț în timpul unui atac al amerindienilor, Boone era pe punctul de a fi scalpat. Kenton a intervenit și l-a împușcat pe războinicul care îl ataca cu un tomahawk, apoi l-a doborât pe un altul cu patul armei. A mai doborât doi atacatori cu cuțitul, l-a luat pe Boone în spate și l-a scos din mijlocul luptei.

"Ei bine, Simon, astăzi te-ai comportat ca un bărbat, într-adevăr, ești un om de ispravă", i-ar fi spus Boone.

Kenton a luptat și în Războiul de Independență al Statelor Unite, de partea americanilor. A supraviețuit numeroaselor misiuni periculoase la care a participat, câștigându-și reputația de legendă a frontierei.

În 1778, în timpul unei misiuni de spionaj, a fost capturat de războinicii Shawnee și torturat ore în șir. A fost obligat să parcurgă aproximativ 400 de metri printre două șiruri de războinici care îl loveau cu bețe. Kenton a supraviețuit de nouă ori acestei suplicieri. Grav rănit, a fost ajutat de un alt om al frontierei.

După război, s-a recăsătorit, prima soție murind într-un incendiu, și a avut șase copii. S-a stabilit în Ohio, unde a murit la vârsta de 81 de ani.