Banii pentru apicultori, încă pe circuitul legislativ. Cât s-ar putea acorda și în ce condiții. „Trebuie să le asigur acum hrană proteică”

Apicultura, un sector neglijat ani la rând, au acuzat fermierii, ar putea beneficia până la sfârșitul anului de un ajutor de minimis acordat/familie de albine. Apicultorii au cheltuieli mari în această perioadă, iar banii ar fi un spriijin real, într-un an cu producție bună, dar prețuri mici.

Apicultorii obțin un preț mai bun dacă vând în târguri, dar cel de la en-gros este dezamăgitor Foto: Alina Mitran

Apicultorii din România care și-au înregistrat familiile de albine în sistemul național administrat de Agenția Națională pentru Zootehnie (ANZ) ar putea primi, până la sfârșitul acestui an, un sprijin în valoare de 15 euro (echivalentul în lei)/familia de albine. Ar fi primii bani pe care îi încasează fermierii din acest sector după ani buni, subvenționarea sectorului, așa cum se procedează cu alte sectoare din agricultură, fiind printre principalele revendicări la protestele organizate de apicultori în primăvară.

În această vară s-a inițiat o schemă de ajutor de stat (Legea 101/2026), însă legea nu a fost aprobată de către Comisia Europeană. La începutul lunii septembrie, politicienii au venit cu o propunere legislativă care transformă ajutorul de stat în sprijin de minimis, suma promisă apicultorilor fiind de 15 euro/familie de albine. Proiectul nu a parcurs însă toate etapele, dar fermierii speră să fie aprobat curând și banii să le fie acordați până la sfârșitul acestui an.

Sprijinul vine, conform proiectului, cu o condiție foarte importantă, pe lângă înregistrarea stupilor în registrul ANZ (data de referință fiind 31 decembrie 2025): apicultorii trebuie să facă dovada livrării spre comercializare a minimum 6 kg de miere/familie de albine/an. Mai sunt și alte condiții, printre care: stupina/exploatația să fie înregistrată sau autorizată sanitar-veterinar; beneficiarul să nu fie în lichidare/faliment.

În expunerea de motive a proiectului se indică faptul că ar putea beneficia de sprijin peste 37.000 de apicultori care dețin peste 2,2 milioane de familii de albine.

O altă regulă, care se aplică tuturor schemelor de minimis, este ca un beneficiar să încaseze cel mult 50.000 euro în decurs de 3 ani, cumulat și cu alte ajutoare de minimis.

„Albinelor trebuie să le asigur hrană proteică, pentru că proteină nu mai este în natură”

Apicultorul Cosmin Măndică a explicat, pentru „Adevărul”, că sprijinul, dacă ar veni în perioada imediat următoare, ar ajuta substanțial apicultorii pentru a le oferi albinelor hrană de calitate. În lipsa fondurilor, se descurcă fiecare cum poate.

„Vă dau exemplul meu concret, dar ce fac eu, fac toți apicultorii. Albinelor trebuie să le asigur hrană proteică, pentru că proteină nu mai este în natură, nu mai e polen. Inflorescența e minimă, flora e redusă, chiar flora spontană. Mai găsești floră abundentă în Delta Dunării sau în zona râurilor, dar nu mai găsești în mod uzual floră bogată. Iar în această perioadă se formează albina de iernare, adică acea albină care trăiește șase luni, nu 45 de zile, ca în sezon. Albina care eclozează acum trăiește până la sfârșitul lunii martie - începutul lui aprilie, când începe noua generație de albine”, a precizat apicultorul.

Pentru a trece cu bine peste iarnă, albinele trebuie hrănite adecvat, explică fermierul, astfel că în această perioadă apicultorii efectuează „hrănirile de completare”, pentru care folosesc diverse produse, fiecare în funcție de experiența proprie. Toate aceste produse costă, spune Cosmin Măndică. În plus, este și perioada în care se fac tratamente în stup. Și în cazul acestora există diverse variante, care pot să crească substanțial costurile. „Sunt foarte multe tipuri de tratamente. Sunt tratamentele spaniole, sunt tratamentele turcești, asta depinde de fiecare apicultor, de zonă și de modul cum înțelege fiecare să-și trateze familia de albine. Dar toate acestea costă bani. Fără discuție, până în aprilie, când începe efectiv culesul, suma depășește acești 15 euro pe familia de albine”, a arătat apicultorul.

„O familie de albine, într-un sezon ca acesta, a produs 40 kg de miere sau mai mult”

Anul 2026 a fost unul prielnic apiculturii. Recolta de miere a fost bogată, astfel că limita minimă de 6 kg de miere vândute cu documente nu este o condiție care să limiteze, cumva, accesul la acest sprijin. În plus, va limita vânzările fără documente, acesta fiind și scopul.

„Nu este cu siguranță mult. O familie de albine, într-un sezon ca acesta, a mers de la 40 de kg de miere în sus. Se dorește să se scoată în evidență partea de comercializare legală. (...) Când dai miere la procesator, o dai pe factură sau pe carnet de producător. Dacă sunt apicultori care nu au nicio formă de organizare, adică nu s-au declarat legal cu stupină, aceia nu vor încasa nimic”, a mai precizat Măndică.

Sprijinul ar fi esențial să se acorde, așa cum prevede și proiectul, până la sfârșitul anului, pentru că toamna este perioada în care apicultorii fac și alte cheltuieli, pe lângă cele deja menționate.

„E perioada în care consumi. Trebuie de acum să-ți iei cutii, să-ți iei rame, să-ți iei faguri, să-ți iei o grămadă de inputuri. Cea mai ieftină cutie nu mai e sub 200 de lei. Și cutiile sunt de lemn, la un moment dat se uzează. Nu mai vorbesc de faptul că trebuie să le vopsești, să le pregătești. O ramă, spre exemplu, nu o mai găsesc fără 3,50 lei. Neasamblată. Dacă e asamblată, e 7 lei. Fagurele e și acela o căruță de bani, și tot așa. Ați văzut mierea de salcâm pe care o am, extrem de albă. Eu am folosit exclusiv faguri noi, deci sunt niște costuri”, a continuat apicultorul.

Prețul pentru mierea livrată en-gros, dezamăgitor

Producția bună de miere de anul acesta nu înseamnă în schimb neapărat profit pentru apicultori. Cei care nu reușesc să vândă cu amănuntul primesc un preț aproape derizoriu. Chiar și printre cei care ajung în piețe și târguri sunt apicultori care, forțați, cel mai probabil, de situația financiară, vând mierea la prețuri aproape sub costul de producție.

„Eu mi-am menținut prețurile de aici (n. red. – în piața volantă din Slatina) în toate târgurile. Sunt aceleași prețuri de 3 ani. La Târgul Mierii de la București am întâlnit colegi care aveau miere de salcâm la 35 de lei. Totuși, este o problemă pe care nu o înțeleg. Or nevoia financiară e foarte mare, or e vorba de lucruri despre care nu-mi place să vorbesc, de o calitate îndoielnică, pentru că nu ai cum, după 2 ani de secetă la salcâm, să vinzi la preț de miere polifloră”, a mai spus apicultorul din Olt.

Potrivit evaluării apicultorului oltean, peste 90% dintre apicultorii din țară nu își valorifică direct către consumatorul final mierea, ci o vând în sistem en-gros, la prețuri foarte mici.

„E foarte adevărat că sunt scutiți, astfel, de toate celelalte cheltuieli: manipulare, depozitare, participare la târguri, timp și așa mai departe, dar și prețul e dezamăgitor. S-a oferit pe mierea polifloră, anul acesta, 10 lei plus acel 8%, iar pentru mierea de salcâm - 17-19 lei, am înțeles, plus 8%. Acesta a fost prețul la procesatori”, a mai adăugat apicultorul care îngrijește 75 de stupi și practică o apicultură intensivă.