Cum arată casa din România veche de peste 600 de ani în care încă se locuiește

Într-un oraş din România bogat în istorie se află o casă construită în urmă cu mai bine de șase secole care este şi astăzi locuită.. A trecut prin mai multe schimbări de-a lungul timpului, însă și-a păstrat o parte dintre elementele care îi trădează originea medievală.

Foto: patrimoniu.sibiu.ro

La numărul 16 de pe strada Avram Iancu, în apropiere de Piața Mare din Sibiu, se află una dintre cele mai vechi locuințe medievale păstrate până astăzi. Casa Böbel datează din secolul al XIV-lea, fiind considerată cea mai veche casă din România încă folosită ca locuință, la mai bine de 600 de ani de la construirea sa, notează Click!.

Casa a fost ridicată, cel mai probabil, pentru un meșteșugar sau negustor înstărit, într-o perioadă în care această parte a orașului era ocupată de oameni cu stare.

Construcția are demisol și parter, trei încăperi și un pasaj care face legătura cu curtea. Elemente importante ale clădirii provin din perioade diferite. Frontonul gotic original datează din secolul al XIV-lea, în timp ce modificările făcute în secolul următor au schimbat forma acestuia și au dus la prelungirea acoperișului.

Pasajul de sub fronton este acoperit cu o boltă cilindrică, iar aceeași soluție medievală poate fi întâlnită și în zona demisolului.

În partea din spate a proprietății se află dependințe care au fost adăugate în secolul al XVIII-lea. O parte importantă a structurii istorice s-a păstrat până în prezent.

De unde vine numele Casei Böbel

Istoria proprietarilor cunoscuți începe în secolul al XV-lea, când casa îi aparținea lui Neugeborn, un meșteșugar sau negustor al cărui nume a rămas în documentele istorice.

Câteva secole mai târziu, în jurul anului 1850, proprietatea a ajuns la Johann Böbel (1824-1887). Acesta era starostele breslei brutarilor din Sibiu, iar numele său a rămas legat de clădire până în prezent.

Casa a fost proprietatea lui Johann Böbel. Foto: Tribuna

După moartea lui Johann Böbel, casa a trecut succesiv prin mâinile mai multor proprietari: Alois Gerzer, Franz Reissenberger și Julius Steiger. După Primul Război Mondial, proprietarul imobilului a devenit avocatul David Samson.

Casa nu a fost însă doar un spațiu de locuit. De-a lungul timpului, aici au funcționat mai multe activități comerciale și meșteșugărești.

De la vinărie la tipografie

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, în imobil a funcționat „Vinăria Böbel”. În 1919, spațiul a fost ocupat de un atelier de lăcătușerie, iar ulterior aici a funcționat o legătorie de cărți. Pentru o perioadă scurtă, clădirea a găzduit și tipografia „Oastea Domnului”.

Un nou capitol începe în 1941, când casa este cumpărată de Octavian L. Veștemean. Acesta își mută aici „Prima Fabrică Română de Ștampile”, transformând vechea locuință medievală și într-un spațiu pentru activitatea sa profesională.

În 1949, Veștemean a donat statului tipografia. Acest lucru a făcut ca proprietatea să scape de naționalizare. Ulterior, proprietarul a continuat să lucreze în domeniul legătoriei de cărți, activitate pe care a desfășurat-o până în ultimii ani ai vieții.

Casa Böbel a trecut astfel prin mai bine de șase secole de istorie a Sibiului, schimbându-și proprietarii și destinația unor spații, dar păstrându-și funcția de locuință.

Astăzi, imobilul este considerat de autoritățile locale de patrimoniu cea mai veche casă de locuit din Sibiu și, probabil, cea mai veche casă de locuit păstrată pe teritoriul actual al României.

Casa nu este deschisă publicului, fiind în continuare o proprietate locuită.