Video Comoara lui Burelu. Tezaurul dacic care a declanșat febra aurului la Sarmizegetusa Regia

O comoară descoperită în urmă cu 30 de ani a declanșat febra aurului dacic la Sarmizegetusa Regia. De atunci, au fost scoase la iveală tezaure impresionante, iar goana după aur a continuat să tulbure imaginația multor români.

Comori dacice. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Ascunsă în Munții Șureanu, la peste 1.000 de metri altitudine, Sarmizegetusa Regia a fost centrul politic și religios al dacilor, în vremea regelui Decebal (d. 106 d.Hr.). Romanii au distrus așezarea prosperă în Antichitate și au jefuit numeroasele comori pe care le adăpostea, însă nu au putut descoperi toate tezaurele sale prețioase.

Comorile ascunse ale dacilor

Locul, uitat vreme de secole, a fost redescoperit odată cu „febra aurului” dacic, care a cuprins așezarea începând din perioada medievală. Legenda comorilor ascunse de regele dac a dăinuit de-a lungul timpului, iar descoperirea unor tezaure prețioase la mijlocul secolului al XVI-lea, în împrejurimile sale, a declanșat goana după aur. Cronicile vremii plasează descoperirea comorii din secolul al XVI-lea în apele „Sargeției”, râul Strei, care izvorăște din Munții Șureanu, nu departe de fosta capitală dacică.

„Mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva. Vrând să scoată din apă ceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, pescarii au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.r. piese) de aur au aflat”, relata Gheorghe Şincai, în Hronica Românilor.

Unii istorici au susținut însă că tezaurele nu au fost descoperite în albia Streiului, ci la Sarmizegetusa Regia ori într-o altă cetate dacică din apropiere. În jurul anului 1800, noi tezaure de monede Koson din aur, însumând mii de piese, au fost găsite de localnici și au reaprins febra comorilor în cetățile dacilor.

Timp de aproape două secole, aurul dacic a fost căutat însă în mare secret, iar descoperirile cunoscute au fost sporadice. Una dintre puținele făcute publice, din 1970, anunța descoperirea întâmplătoare a unui koson de aur în vecinătatea templelor de la Sarmizegetusa Regia.

El Dorado al detectoriștilor

Urma acestor tezaure a fost luată imediat după 1990, când ținutul cetăților dacice și, în special, Sarmizegetusa Regia s-au transformat într-un „El Dorado” al braconierilor arheologici. Primele detectoare de metale performante pentru acea vreme au apărut oficial pe piața din România la scurt timp după prăbușirea regimului Ceaușescu, fiind importate din Occident.

„Aceste detectoare sunt utilizate cu succes pentru a localiza obiecte metalice îngropate în pămînt, în pereți, în rocă și în apă. Ele permit depistarea nu numai a comorilor (atîtea cîte mai există), ci și, mai prozaic, a conductelor, a cablurilor telefonice și a cablurilor de înaltă tensiune, a unor obiecte metalice ascunse recent sau cu mult timp în urmă, precum și recuperarea unor obiecte despre care se știe sau se bănuiește că se află pe fundul unor ape curgătoare sau stătătoare”, informau, în 1992, administratorii unei firme din Timișoara care comercializa detectoare aduse din Germania.

În 1994, firma C.Scope vindea primele detectoare de metale importate din Anglia, cu prețuri între 700 și 1.200 de dolari.

„Cereri de cumpărare au venit, în special din Transilvania”, declara George Peterson, reprezentantul firmei.

Câțiva ani mai târziu, acesta afirma că societatea vânduse peste 100 de detectoare de metale, amintind că vânătorii de comori preferau să rămână extrem de discreți. La începutul anilor ’90, numeroși români își achiziționaseră detectoare direct din Occident și se întorseseră în România mai ales pentru a căuta comorile din jurul Sarmizegetusei Regia. Tot mai mulți străini puteau fi văzuți, la rândul lor, cutreierând ținuturile așezărilor antice.

„Pasiunea lui Frank Adams pentru detecția de metale i-a adus câteva prăzi, dar niciuna precum comorile pe care le-a găsit în România. Luna trecută, Adams a plătit 3.500 de dolari pentru o excursie de 12 zile în România, la Sarmizegetusa, în ținutul Transilvaniei. Instalatorul pensionat de la AT&T s-a alăturat altor 11 entuziaști posesori de detectoare de metale, care au ajutat la descoperirea unor comori antice romane îngropate sub așezare. «Mi-a tăiat respirația ce găsisem», a spus Adams (60 de ani). «Am mai găsit monede vechi și uneori inele de aur pe țărm, dar niciodată obiecte mai valoroase ca acelea»”, le declara Adams reporterilor de la Courier-Post, într-un reportaj publicat la 17 iunie 1995.

Frank Adams. Foto: Courir Post

Grupul de detectoriști a „scanat” Ulpia Traiana Sarmizegetusa și a descoperit monede de argint și bronz, statuete și inele de bronz. Alți străini erau invitați, în aceeași perioadă, să exploreze Sarmizegetusa Regia și alte cetăți dacice.

Febra aurului dacic, declanșată de vestea comorii lui Burelu

În 1996, vestea descoperirii unui tezaur impresionant în ținutul cetăților dacice a declanșat o adevărată invazie a căutătorilor de comori la Sarmizegetusa Regia.

Povestea „comorii lui Burelu” a circulat în mai multe variante. Una dintre ele spune că Adam Neag, un bătrân din Târsa-Luncani, a dezgropat în zona cetăților dacice un tezaur de sute de kosoni geto-daci, pe care l-a zidit în podul casei. Înainte de a muri, în ianuarie 1996, el le-ar fi mărturisit despre comoară ginerilor săi, care au încercat să vândă o parte din aur muzeelor din România, fapt ce a dus la răspândirea veștii despre tezaur.

Anchetatorii din dosarele privind traficul de comori dacice prezentau însă o altă variantă a descoperirii. Potrivit unui rechizitoriu al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în 1996, braconierii au descoperit o comoară cunoscută drept Tezaurul de la Fagii lui Bodea.

„Căldarea” conținea cel puțin 3.000 de galbeni, 4.000 potrivit unor estimări, și cântărea circa 25 de kilograme, iar găsirea ei a transformat pentru următoarele decenii zona cetăților dacice din Munții Orăștiei într-un „El Dorado” al căutătorilor de comori.

„Organele judiciare s-au sesizat despre faptul că, în luna august 1996, o echipă de braconaj arheologic compusă din Grecu Şofron, zis Burelu, din satul Târsa, nepotul său Pricăjan Liviu, din Orăştie, şi Dionisie Drăgoiu (n.r.: decedat în 2007), zis Francezul sau Pupu – persoană cu dublă cetăţenie, română şi franceză, originar din Orăştie, cu domiciliul în Lyon – Franţa – au sustras, prin detecţii şi săpături neautorizate, din punctul arheologic Dealul Muncelului, un tezaur alcătuit din 3.000 de monede Koson, pe care l-au valorificat pe piaţa neagră internă şi internaţională. O parte dintre acestea au fost predate contra cost unor muzee şi bănci, fiind recuperate de organele judiciare numai 558 de monede Koson”, arăta rechizitoriul.

Anchetatorii au susținut că Burelu, împreună cu nepotul său, Liviu Pricăjan, și cu Dionisie Drăgoiu au împărțit comoara, fiecăruia revenindu-i câte 1.000 de monede, înainte de a le tranzacționa pe piața neagră.

Anchetați pentru comoara lui Burelu

Mai puțin de 600 de kosoni au fost recuperați de autoritățile statului român, după ce descoperitorul comorii, Grecu Șofron, numit și „Burelu”, un localnic din Târsa, născut în 1921, a început să vândă din galbeni și să îi dăruiască apropiaților săi, care, la rândul lor, au oferit contra cost obiectele prețioase muzeelor și băncilor.

La scurt timp, o anchetă penală a dus la oprirea tranzacțiilor, iar din comoara uriașă aproximativ 20 de kilograme de aur și-au pierdut urma până în ziua de astăzi. Toți cei care au pus mâna pe kosoni, inclusiv cei care i-au primit în dar de la „Burelu” și i-au vândut mai departe, au fost anchetați penal și, deși nu au fost găsiți vinovați, au fost chemați ulterior în judecată de statul român, Ministerul Culturii solicitându-le să contribuie la plata unor despăgubiri totale de peste 1,221 milioane de euro pentru tezaurul dispărut.

Tezaurul a fost dat în urmărire internațională prin INTERPOL și se află pe lista obiectelor furate publicată pe site-ul Poliției Române. „Sunt căutate 2.440 monede din aur, tip «Koson», dintr-un tezaur de 3.000 de piese, care a fost găsit în luna august 1996 în situl arheologic Sarmizegetusa Regia, din Munţii Orăştiei, judeţul Hunedoara”, arată anunțul.

Anchetatorii au stabilit că 558 dintre cele 3.000 de monede Koson sustrase au ajuns în custodia unor instituții din România, cele mai multe la Banca Națională a României și la muzee din București, Deva și Cluj-Napoca. Alte 125 de monede au fost vândute de un nepot al lui Șofron Grecu unui cetățean italian, de la care au fost confiscate ulterior de poliția din Ungaria.

Burelu afirma că i-a găsit în bătătură

„Burelu” relata, într-un reportaj din Formula AS, că a găsit galbenii în gospodăria sa din Târsa, un sat din Munții Orăștiei, într-un șanț pe care îl săpase pentru a face cărămidă și a-și repara cuptorul de lut.

„M-am dus în dunga aia. Şi nu am săpat mai mult de 50 de ţante şi am dat de un bănuţ. Găsii, şi după aia mai căutai. Mai găsii şi tăt aşa, risipiţi prin pământ. M-am dus şi i-am spălat într-un blid. Mă, am zis, aştia îs ceva de trebuială, îs faini. I-am ţinut o ţâră. O sută şi ceva erau. Ce să fac cu ei? M-am dus şi am întrebat la Banca Naţională, la Deva, dacă nu vor să cumpere aşa ceva. Or zis că da. Du-te acasă şi adu-i că ţi-i plătim, da’ ţi-i plătim la gram. Cu banii... ce am făcut cu ei... puteam mai bine să nu îi găsesc. Am luat nişte loc să ţin oile pe el. E aur în munţii ăştia şi e pus cu blestem, degeaba îi ia omu’ şi degeaba se bucură, că mai mari necazuri vin. Mai bine să îi laşi acolo unde îi vezi. Io am verificat, ăsta nu e basm”, relata Burelu.

Potrivit anchetatorilor, după anul 1996, când a fost localizat și furat tezaurul de 3.000 de monede Koson, mai mulți membri ai lumii interlope din municipiul Deva, care aveau preocupări privind schimbul valutar ilegal, cămătăria și alte activități similare, încurajați și de cererea de pe piața neagră a antichităților, au început să exploateze noua oportunitate de îmbogățire rapidă.

Chiar dacă au fost mai puțin menționați în anchetele penale, printre cei suspectați că au făcut parte din rețelele de braconaj s-au numărat și foști polițiști, foști ofițeri ai fostei Securități, lucrători din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și alți funcționari publici.

În următorii ani, numărul și valoarea comorilor descoperite au fost impresionante. Cel mai valoros tezaur a fost descoperit, susțin anchetatorii, în august 1998, în situl arheologic Sarmizegetusa Regia, în punctul Şesu Căprăreţei. Acesta conținea peste 30 de kilograme de stateri Lysimach, Pharnakes și Asander din aur, bunuri care au fost valorificate la case de licitații din Europa Centrală și din Statele Unite.

Aproape 100 de kilograme de aur dacic, cunoscute în anchete

De asemenea, braconierii au scos la iveală cel puțin 24 de spirale de aur dacice din zona Sarmizegetusei Regia, doar 14 dintre ele fiind recuperate de autoritățile române. Dintre acestea, trei au fost furate în 2025 dintr-o expoziție din Olanda, împreună cu Coiful de Aur de la Coțofenești, după ce majoritatea ajunseseră pe piața neagră a antichităților.

Începând din anii ’90 și până în prezent, în zona Sarmizegetusei Regia, potrivit informărilor oficiale, braconierii au descoperit peste 40 de tezaure antice prețioase în perimetrul cetăților dacice.

„Un calcul simplu al greutăţii tezaurelor din aur şi argint ne oferă cifre impresionante. Astfel, greutatea celor 13 brăţări plurispiralice recuperate este de 12,726 kilograme (n.r. la acestea se adaugă și a 14-a brățară, de 1,2 kilograme); tezaurul de la Fagii lui Bodea, care a ajuns la aproape 4.000 de piese – 34 kilograme; tezaurul de 3.600 monede Lysimach de pe Şesu Căprăreţei – 30,6 kilograme; tezaurul din Dealu Muncelului, sustras în anul 2007 – 10,2 kilograme. Un total ne oferă 87,5 kilograme, dacă mai adăugăm 10 kilograme, o medie a celor 11 brăţări nerecuperate, raportată la greutatea celor 13 recuperate, ajungem la 97,5 kilograme aur (!)”, arată Claudiu Purdea, în lucrarea De la căutarea comorilor la braconaj arheologic în Munţii Şureanu. Un istoric al descoperirilor de tezaure.

În privința argintului, tezaurul de drahme Koson și Koson-Droueis, descoperit în anul 2004, precum și tezaurele de monede romane republicane și imperiale depășesc 40 de kilograme, fiind și ele descoperite în urma unor acte de braconaj. Nu se poate estima însă câte comori descoperite în urma activităților de braconaj din ultimele decenii au rămas tăinuite.

Goana după aur, în epoca detectoarelor

În ultimii ani, tot mai mulți români s-au dotat cu detectoare de metale, pe care le folosesc la căutarea comorilor. Mulți dintre ei au făcut publice descoperirile realizate cu ajutorul acestora. Una dintre cele mai recente, anunțată în decembrie 2025, a fost descoperirea a patru brățări din aur, cu o vechime de aproximativ 3.300 de ani, care au fost predate Muzeului Județean „Alexandru Ștefulescu” din Târgu Jiu.

Autorul descoperirii, un localnic din Gorj, a susținut că este pasionat de detecții din 2018 și că a făcut descoperirea în timpul unei plimbări printr-o pădure din județ.

Directorul muzeului, Dumitru Hortopan, afirma că descoperirea a fost realizată cu ajutorul detectorului de metale, pe raza comunei Stănești, în pădure, în jurul unui copac.

„Sunt piese care datează de acum 3.300-3.200 de ani, din perioada târzie a epocii bronzului, care, din punct de vedere etnic, îi definește pe traci. Piesele au intrat în patrimoniul muzeului, vor fi expertizate și propuse Comisiei Naționale de Arheologie să fie clasate la categoria Tezaur al Patrimoniului Cultural Național. Este o descoperire importantă”, declara Dumitru Hortopan.

În 2023, alte brățări dacice din aur, cu o greutate de 130 de grame, au fost descoperite în comuna Prigoria, fiind și ele predate Muzeului din Gorj.

Deși predarea tezaurelor descoperite este apreciată și recompensată de autorități, locul descoperirii vestigiilor stârnește adesea controverse, unii detectoriști fiind bănuiți că nu oferă explicații reale cu privire la locurile unde caută artefacte. Siturile arheologice au continuat să fie scormonite în căutarea tezaurelor, chiar dacă autorii detecțiilor ilegale au fost identificați rar.