Video Brățările dacice furate din Olanda au o istorie controversată. Mafia sârbă și polițiștii români, implicați în traficarea lor
0Cele trei brățări dacice de aur furate din Muzeul Drents din Assen (Olanda) au fost primele astfel de artefacte descoperite în România, în 1999. La scurt timp au ajuns pe piața neagră, mafia sârbă, dar și polițiștii din România implicându-se în traficarea lor.
Cele trei brățări de aur furate din Olanda fac parte din primul lot de brățări dacice recuperate de statul român, în ianuarie 2007, din SUA. Descoperirea și traficarea lor au urmat goanei după comori dacice începută în primii ani după Revoluție, la Sarmizegetusa Regia (Hunedoara).
Căldarea de galbeni care a iscat febra aurului
Primul mare tezaur de aur dacic descoperit după 1990 în România cântărea peste 25 de kilograme și și-a pierdut urma, fie ascuns de cei care au intrat în posesia lui, fie scos din țară și risipit pe piața neagră a antichităților.
În 1996, Grecu Șofron (Burelu), un localnic din Târsa, născut în 1921, a scos la iveală o „căldare” cu circa 3.000 de galbeni (Kosoni) din care a început să vândă ori să îi dăruiască apropiaţilor săi, care la rândul lor au oferit, contra cost obiectele preţioase muzeelor şi băncilor.
Anchetatorii au arătat că descoperirea comorii ar fi fost ilegală, fiind realizată pe Dealul Muncelului, în timp ce bătrânul relata că a găsit aurul în gospodăria sa din satul Târsa. Statul român a reușit să recupereze mai puțin de 600 de monede antice de aur, din comoara lui Burelu.
Descoperirea tezaurului din 1996 a făcut ca în scurt timp zona cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei să fie invadată de căutători de comori.
„Mai mulţi membri ai lumii interlope din municipiul Deva, care aveau preocupări privind schimbul valutar ilegal, cămătăria etc., încurajaţi şi de cererea de pe piaţa „neagră” a antichităţilor, au început să exploateze noua oportunitate de îmbogăţire rapidă”, informau anchetatorii de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În august 1998, în situl arheologic Sarmizegetusa Regia, punctul Şesu Căprăreţei, braconierii au descoperit al doilea mare tezaur dacic. Conţinea peste 30 de kilograme de stateri Lysimach, Pharnakes şi Asander din aur, bunuri care au fost valorificate la casele de licitaţii din Europa Centrală şi SUA.
A fost de ajuns ca localnicii din întreaga zonă a cetăților dacice să fie cuprinși de „febra aurului”, care nu i-a ocolit nici pe polițiști. În timp ce unele dintre primele dosare ale comorilor descoperite în zona Sarmizegetusei Regia au fost clasate „din lipsă de probe”, informațiile strânse de la s[tenii anchetați pentru participarea la descoperiri au fost folosite de unii polițiști în încercarea de a se îmbogăți.
La sfârșitul anilor ‘90, localnicii știau deja despre descoperirea unor brățări dacice, în timp ce membri ai lumii interlope din fosta Iugoslavia cutreierau zona pentru a achiziționa cu banii jos, comorile descoperite de braconieri.
Doi polițiști au făcut parte din gruparea trimisă în judecată pentru traficarea primului tezaur de brățări dacice de aur, descoperit în martie 1999 la Culmea Căprăreței, în Sarmizegetusa Regia, și recuperat de autoritățile române în 2007.
Din acest tezaur, care cuprindea șase brățări spiralice de aur, fac parte cele trei brățări dacice furate în 25 ianuarie 2025, din Muzeul Drents din Assen (Olanda). O altă brățară aflată în muzeul olandez a scăpat de vigilența hoților, fiind expusă în altă vitrină, declara, zilele trecute, fostul prim-procuror al României, Augustin Lazăr, cel care a condus în anii 2000 ancheta care a dus la repatrierea lor din SUA.
Cum au fost descoperite brățările dacice de aur
Brățările dacice de aur furate din Olanda fac parte dintr-un tezaur de șase brățări descoperit în martie 1999, în locul numit Culmea Căprăreaţa, o zonă terasată artificial, situată la circa 600 metri de incinta sacră a Sarmizegetusei.
Toate au fost recuperate de autoritățile judiciare în 2007. Patru dintre acestea, printre care și spiralele furate recent, au fost recuperate din SUA și aduse în țară în ianuarie 2007. Celelalte două au fost răscumpărate tot în 2007, din Elveția. Toate ajunseseră în Occident cu ajutorul mafiei sârbe, care le-a oferit spre vânzare unor colecționari.
De furtul și traficarea tezaurului dacic au fost acuzată o grupare din care făceau parte trei localnici și doi polițiști: Alexandru Todorescu - atunci ofițer de informații al IPJ Hunedoara și Alexandru Gogan - șef de post în comuna Orăștioara de Sus, unde se află Sarmizegetusa Regia. În 2010, aceștia au fost trimiși în judecată pentru traficarea a trei tezaure dacice cu o valoare de peste patru milioane de euro.
„Primul tezaur, în valoare de 1.555.500 euro, este alcătuit dintr-o brăţară dacică din aur (450.000 de euro), 1.000 de monede Lysimach din aur (950.000 de euro), şi 2.000 monede denari romani din argint în valoare de 150.000 de euro şi trei ştanţe monetare în valoare de 5.500 de euro. Din el au fost recuperate două monede, în valoare de 150 de euro şi trei ştanţe monetare în valoare de 5.500 de euro, fiind nerecuperat bunuri de 1.549.925 de euro). Al doilea tezaur, în valoare de 2.572.400 de euro, este alcătuit din şase brăţări spiralice din aur. Toate au fost recuperate, cu 420.000 de euro compensaţie, conform art.4 din Convenţia UNIDROIT. Al treilea tezaur, sustras din punctul arheologic Dealul Muncelului, este alcătuit din 5000 denari romani din argint, în valoare de 473.175 de euro (recuperaţi 1.658 în valoare de 222.525 de euro, nerecuperaţi 3.342 în valoare de 250.650 de euro)”, informa Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Braconaj sprijinit de polițiști
Căutătorii de comori au organizat echipe de braconaj şi şi-au asigurat accesul în situl arheologic Sarmizegetusa Regia, inclusiv prin faptul că au beneficiat de „protecţia” a doi dintre inculpaţi, care au devenit membri ai grupului infracţional (un ofiţer de poliţie şi un subofiţer de poliţie în rezervă), arătau anchetatorii.
O brutărie și o stână de oi din zonă erau folosite ca paravan pentru a ascunde activitățile infracționale, iar o cabană din satul Costești și un bar din Orăștie, municipiul de la poalele cetăților dacice, era folosite ca locuri de întâlnire al grupării și al clienților săi, interlopi din Serbia.
„În perioada 6-7 aprilie 1999, primul tezaur alcătuit dintr-o brăţară spiralică şi 800 monede „Lysimachos” a fost scos din ţară, prin vama Nădlac, fiind ascuns în rezervorul unui autoturism. Bunurile au fost apoi vândute unor cetăţeni străini. În perioada următoare, 12-15 aprilie 1999, al doilea tezaur, format din şase brăţări, a fost scos din ţară tot prin vama Nădlac şi transportat iniţial, la Budapesta, apoi la Geneva, unde au fost achiziţionate de comerciantul unei firme de antichităţi”, informa PCA Alba.
Unul dintre cele mai vechi dosare ale căutătorilor de comori din Munţii Orăştie este aproape de sentinţa definitivă. În dosarul tezaurelor, în care zece oameni sunt condamnaţi pe fond, au fost anchetaţi mai mulţi interlopi sârbi, pentru că au creat o reţea care se preocupa cu traficul de obiecte antice, iar cu ajutorul ei au fost scoase din ţară o serie de artefacte antice extrem de valoroase.
Interlopii sârbi stângeau comori de la Sarmizegetusa Regia
Șase dintre brăţările dacice din aur traficate pe piaţa neagră a antichităţilor au ajuns pe mâna unui cămătar sârb, Ilic Ljubisa. Interlopul din Belgrad, împreună cu Duşan Djuric, un cetăţean austriac de origine sârbă, cu domiciliul în Viena, erau colectori regionali de antichităţi din zona Europei de Sud – Est şi făceau parte dintr-o reţea internaţională de trafic ilegal cu bunuri culturale.
Reţeaua avea centrul la Zürich, în Elveţia şi cuprindea mai multe grupări de intermediari originari din spaţiul ex-iugoslav, fiind cunoscută pe piaţa neagră a antichităţilor cu apelativul de „Cartelul sârb”. În anii 2000, membrii „Cartelului sârb” frecventau zonele cu situri arheologice din România, iar după fiecare descoperire a braconierilor, aceştia contactau intermediarii din România, deplasându-se în Deva, Reşiţa, Timişoara sau Arad.
În perioada embargo-ului, înainte de a deveni traficanţi de tezaure antice, interlopii sârbi şi intermediarii lor din România erau implicaţi în contrabanda cu carburanţi. De asemenea, colectorii sârbi achiziţionau piesele cu sumele de bani avansate de dealeri importanţi din Elveţia şi Austria, informa Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Ilic Ljubisa i-a contactat pe căutătorii de comori prin intermediari, de la care a cumpărat trei perechi de brăţări spiralice pe care le-a scos ilegal din ţară. Două perechi le-a vândut unui colecţionar cu galerie de antichităţi în New York, pe care l-a asigurat că bunurile erau proprietatea sa, cu suma de 265.000 dolari SUA.
„În luna iunie 2006, colecţionarul american a sesizat prin avocatul său organele judiciare române, exprimându-şi disponibilitatea de a restitui piesele. Brăţările au fost trimise pentru examinare la Cabinetul expertului Barbara Deppert-Lippitz din Frankfurt pe Main, iar după confirmarea originii au fost repatriate prin cerere de comisie rogatorie internaţională. La 8 ianuarie 2007 au fost predate în custodia Muzeului Naţional de Istorie a României”, se arată în rechizitoriul unui dosar privind traficarea aurului dacic.
Rapoartele de expertiză muzeografică au stabilit autenticitatea pieselor. „Brățările nr. 1 - 4 prezentate sunt brăţări spiralice din aur, piese originale aparţinând orfevrăriei geto-dacice, descoperite împreună, ca părţi ale aceluiaşi tezaur îngropat cândva în a doua jumătate a secolului I a. Hr.”, arăta expertiza. Statul Român a acordat colecţionarului american, cu titlu de compensaţie echitabilă, suma de 270.000 de euro.
În anul 2004, Ilic Ljubisa l-a contactat, la Zürich, pe un colecţionar elveţian căruia i-a vândut a treia pereche de brăţări dacice. În 2007, după ce a aflat adevărata provenienţă a pieselor, colecţionarul elveţian a sesizat autorităţile române pentru restituirea acestora în condiţiile acordării compensaţiei echitabile, la fel ca în cazul primelor brățări dacice.
În 2 august 2007, a treia pereche de brăţări a fost predată în custodia Muzeului Naţional de Istorie a României din Bucureşti. Statul Român reprezentat prin Ministerul Culturii şi Cultelor a acordat colecţionarului elveţian, cu titlu de compensaţie echitabilă, suma de 140.000 euro.
„Piesele (brăţările nr. 7 - 8) reprezintă creaţii originale ale artizanilor daci şi au, în consecinţă, o valoare excepţională nu doar prin conţinutul impresionant în aur de bună calitate, ci şi prin contribuţia unică pe care studierea lor o va aduce la împlinirea cunoştinţelor noastre în domeniul artei, al religiei şi al civilizaţiei dacice în ansamblul său. Ele aparţin patrimoniului cultural naţional şi trebuie incluse în categoria tezaur”, informa Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Activitatea infracţională a lui Ilic Ljubisa şi a cartelului sârb a continuat până în anul 2006, în strânsă legătură cu alți învinuiţi din asociaţia infracţională a braconierilor de la Orăştie şi Deva, informau anchetatorii.
În timpul anchetei a declarat inițial că nu ştia nimic cu privire la vânzarea brăţărilor sau a altor artefacte provenind din România, că nu-i cunoaşte pe învinuiţii şi inculpaţii din acest dosar şi nici pe făptuitorii sârbi implicaţi în traficul cu bunuri arheologice aparţinând patrimoniului cultural al României.
Ancheta realizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de polițiștii specializați în patrimoniu a dus la condamnarea sa. Dosarul grupării acuzate de furtul tezaurelor din Sarmizegetusa Regia a ajuns în instanță, însă în 2016 a fost trimis către DIICOT, pentru continuarea cercetărilor.
Cum au început anchetele traficanților de brățări dacice
Anchetele în dosarele traficului de comori dacice au început în 2004 sub coordonarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cu sprijinul polițiștilor specializați în domeniul patrimoniului de la Inspectoratul General al Poliției Române.
Autoritățile române au deschis o anchetă după ce în vara anului 2000, un tânăr din România (inculpat ulterior într-un dosar al comorilor dacice) s-a prezentat la cabinetul din Germania al expertului în bijuterii antice Barbara Deppert-Lippitz, susținând că deține o pereche de brățări dacice.
Acesta i-a arătat specialistei o brățară, iar după examinare, ea i-a spus că este autentică și l-a sfătuit să o returneze statului român. Ulterior, dr. Barbara Deppert-Lippitz a înștiințat-o pe Lucia Marinescu, directorul de atunci al Muzeului Național de Istorie a României, despre brățara dacică. Mai departe, au fost înștiințate Ministerul Culturii și autoritățile judiciare, care au declanșat ancheta cu privire la comorile dacice.
Primele cercetări nu au avut rezultat, iar dosarul brățărilor a fost clasat, ajungând apoi în sertarele Parchetului din Deva. În toamna anului 2024, după o vizită la Deva, prim-procurorul Augustin Lazăr, atunci șef al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a preluat dosarul și a continuat investigația.
„Prin septembrie 2004, au venit niște polițiști de la IGPR, de la Serviciul Patrimoniu și se ocupau cu grupările infracționale. Au aflat că în Deva erau două grupări infracționale. Dacă ne aducem aminte era un fel de poliție privată care rupea mâini și picioare la comandă și, între altele, zicea ofițerul care a venit la Deva, comisarul șef Cojocaru, oamenii aceștia au furat și tezaurul lui Decebal. Am zis atunci stați un pic, asta cu mâini picioare îmi pare credibilă, dar cu tezaurul lui Decebal, mai puțin. Aș vrea să văd și eu dosarul acesta”, a relatat Augustin Lazăr, într-un interviu publicat de publicația Gazeta de Dimineață.
Mărturia unui căutător de comori
Procurorul adăuga că a observat declarațiile foarte sincere ale localnicilor audiați în dosar, legate de căutătorii de comori care cutreierau zona cetăților dacice și care le cereau ajutorul pentru a face săpături, dar și a unui dintre ei despre cum a descoperit un tezaur de zece brățări dacice, în anul 2000.
„La data de 6 mai 2000, împreună cu N.I., H. C.S şi R.R., am participat la efectuarea de detecţii în locul numit Căprăreaţa, prilej cu care am descoperit un număr de 10 brăţări din aur, dacice, având forma spiralată, iar la un capăt se afla o figură reprezentând un cap de lup, iar la celălalt mai multe frunze. Arăt că aceste brăţări se aflau îngropate în pământ, câte două, într-o groapă din stâncă”, își începea declarația descoperitorul celor zece brățări.
Acesta a urcat pe o pantă, în apropierea unei stânci, unde colegii săi care cercetau zona cu detectoarele au observat un semnal puternic la aparate.
„F. a săpat în pământ dezvelind o lespede de piatră, de formă aproximativ dreptunghiulară, cu dimensiunile de cicrca 50x35 cm. După ce am ridicat lespedea, iar F. a mai săpat puţin, am văzut un obiect din metal de culoare galbenă, cu încrustaţii în formă de frunze, despre care iniţial am crezut că ar putea fi coroana unui rege dac. F.a scos obiectul respectiv din pământ şi am observat că de fapt erau două brăţări comprimate şi introduse una în cealaltă. Brăţările aveau aproximativ 5 spire, iar la capete erau mai late şi încrustate sub formă de frunze şi capete de lup sau de şarpe. Am fost foarte impresionaţi de găsirea acestor brăţări. Din câte îmi aduc aminte, erau trei grupe de câte două brăţări introduse una în cealaltă şi aşezate vertical într-o groapă care era placată cu lespezi de piatră. Groapa avea formă triunghiulară, fiind asigurată în partea de jos cu două lespezi de piatră, iar latura de deasupra prezenta panta muntelui, nefiind pericol de surpare”, relata martorul.
Peste 100 de kilograme de aur, scoase din Sarmizegetusa Regia
Deasupra celor două lespezi, se afla a treia lespede de formă aproximativ dreptunghiulară, având rolul unui capac.
„N. a încercat încă o dată cu detectorul în groapa respectivă şi, auzind semnal, F. a căutat din nou şi a mai scos încă două grupe de câte două brăţări, introduse una în cealaltă, care au fost aşezate pe fundul gropii, în poziţie orizontală şi ceva mai în amonte decât celelalte şase brăţări. Descoperirea acestor brăţări ne-a uimit astfel încât nu mai puteam vorbi unii cu alţii”, arata, într-o declarație, cel care a descoperit tezaurul.
Orice om rațional care citește o astfel de declarație își dă seama că aici trebuie muncit în continuare și nu poți spune că nu sunt suficiente probe pentru a demonstra existența corpului delict, relata Augustin Lazăr.
După aproape trei ani de la începerea cercetărilor, coordonate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în ianuarie 2007 au revenit în țară primele patru brățări recuperate de statul român.
Între timp, o parte din cei peste 40 de inculpați în dosarele traficului de comori dacice au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni la regimul patrimoniului.
„Avem probe foarte clare că s-au furat circa 100 până la 115 kilograme de artefacte și tezaure monetare de aur. Mai sunt informații despre alte piese, dar aici trebuie lucrat pentru a obține imagini, poate piese monetare furate etc. Dintre acestea, noi am reușit să recuperăm până la finalul mandatului meu de procuror general cam 24 de kilograme de artefacte de aur. Prin urmare ne-am situat cam la un sfert din ceea ce s-a furat”, a declarat fostul procuror general Augustin Lazăr.
Se încarcă comentariile...
