Video Aurul ascuns în Carpați: peste 2.000 de tone scoase în ultimele două milenii. Unde s-au aflat cele mai mari zăcăminte

Peste 2.000 de tone de aur au fost extrase de pe teritoriul României în ultimele două milenii și jumătate, arată cercetările istorice. Ultimele mine de aur și-au încetat activitatea în anii 2000, însă în ultimii ani au fost conturate noi zăcăminte valoroase de aur și argint în Munții Apuseni.

Fosta mină de la Roșia Montană. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

În România sunt cunoscute peste 140 de zăcăminte și apariții în care aurul este principalul metal util și peste 90 de perimetre în care acesta apare ca produs secundar.

Cele mai importante zăcăminte sunt legate de vulcanismul neogen din sudul Munților Apuseni și din Carpații Orientali, în special din districtul Baia Mare, arată cercetarea publicată de geologii Gheorghe C. Popescu, Gheorghe Ilinca, Antonela Neacșu și Grigore Verdeș, sub titlul „The Gold Museum of Brad. Characterization and classification of native gold samples and of other minerals”.

Zăcăminte de aur mai mici au fost identificate și exploatate și în Banatul Montan, iar alte apariții aurifere sunt legate de zone de forfecare din Carpați și din Apuseni, însă majoritatea nu au avut o importanță economică ridicată.

Studiul arată că, înainte de dezvoltarea exploatărilor miniere subterane, aurul a fost obținut în cantități însemnate din depozitele aluvionare ale râurilor, acestea reprezentând o sursă importantă pentru populațiile care au locuit aceste teritorii încă din cele mai vechi timpuri.

Patrulaterul aurifer

Regiunea auriferă din Munții Metaliferi, din arcul Apusenilor, a fost conturată sub forma unui patrulater cu colțurile la Săcărâmb (județul Hunedoara - video), Zlatna, Roșia Montană și Abrud (județul Alba), respectiv Baia de Arieș. Locul celor mai bogate mine de aur din istoria României s-a aflat la granița dintre județele Hunedoara și Alba, pe o suprafață de aproximativ 600 de kilometri pătrați, dominată de munți acoperiți de păduri și străbătută de apele Crișului Alb, Ampoiului și Abrudului, fiind mărginită de Mureș.

„Zăcămintele de aur din Munții Metaliferi au reprezentat principala sursă de aur a României (probabil peste 75% din cantitatea totală de aur extrasă de-a lungul istoriei provine din această zonă). La scara întregului lanț carpato-balcanic, această unitate reprezintă o anomalie a metalogenezei aurului și a rămas una dintre cele mai productive regiuni miniere aurifere din Europa și din lume. Cantitatea istorică de aur extrasă din cele aproximativ 60 de zăcăminte epitermale cunoscute din Patrulaterul Aurifer a fost de circa 1.750 de tone”, arată cercetarea realizată de geologi.

Maramureșul este una dintre cele mai importante regiuni miniere din România și din Europa, unde s-au exploatat de-a lungul timpului minereuri polimetalice cu conținut bogat în aur, argint, plumb și cupru.

„Se estimează că aproximativ 125 de tone de aur au fost extrase, de-a lungul istoriei, din peste 20 de structuri mineralizate din districtul Baia Mare. Totuși, această cantitate este probabil subestimată, dacă luăm în considerare că peste 20 de tone de aur au fost extrase numai din câmpul metalogenetic Cavnic, în perioada 1875–1993. Geologul Kamen Kouzmanov și colaboratorii săi consideră că districtul Baia Mare mai conține încă aproximativ 33,6 tone de aur neexploatat”, arată cercetarea.

Aurul din Apuseni, găsit la tot pasul în Antichitate

Primele exploatări aurifere din Apuseni datează din Antichitate. În perioada preromană, triburile antice culegeau aurul din nisipurile aurifere ale râurilor din Apuseni sau îl obțineau prin spargerea stâncilor care conțineau minereu prețios, vizibil la suprafață.

„Cele dintâi exploatări aurifere s-au mărginit la strângerea aurului din albiile râurilor și văilor, unde este adus de ape din stâncile de cuarț aurifer, sub forma unor foițe sau fire mici și subțiri, ori sub forma unor firicele sau grăunțe minuscule și strălucitoare”, arăta Ion Rusu Abrudeanu, în lucrarea Aurul românesc (1933).

Din Munții Apuseni, înainte de războaiele daco-romane de la începutul secolului al doilea ar fi fost extrase circa 200 de tone de aur, arătau unii istorici, pe baza surselor documentare antice. Un astfel de izvor este estimarea făcută de cronicarul Ioannes Lydus, din secolul al VI-lea, asupra prăzilor de război în aur și argint luate din Dacia de către romani, în urma războaielor de la începutul secolului al II-lea.

„... Fara (Scythia), țară pe care primul a cucerit-o marele Traianus, punând mâna pe căpetenia geților Decebalus și a capturat aur în greutate de 5.000.000 libre și dublu de argint, în afară de paharele și vasele de neprețuită valoare, turmele de vite și armament, și bărbați luptători excelenți, în număr de peste 500.000 luați cu arme cu tot, precum Criton, care a fost părtaș la război”, arăta autorul bizantin.

Istoricii care au cercetat lucrarea lui Ioannes Lydus estimau că Traian ar fi adus din Dacia 165 de tone de aur și peste 330 de tone de argint.

De la începutul secolului al II-lea, când ținutul aurului din Dacia a intrat sub ocupație romană, romanii au organizat primele districte aurifere, numite Alburnus Maior (Roșia Montană), atestat din 131 d.Hr., Ampellum (Zlatna - video) și Auraria Minor (Abrud), atestate și ele din secolul al II-lea, și au deschis primele galerii miniere – unele, ca Roșia Montană și Treptele Romane, fiind păstrate până în prezent.

„Străbunii noștri, daci și romani, necunoscând pe atunci pulberea explozibilă, făceau galerii în mină și zdrobeau stâncile mari, care conțineau aur, prin încălzire, adică prin foc. Peste bucățile de piatră astfel încălzite turnau apoi oțet și apă, ceea ce făcea sfărâmarea lor mai lesnicioasă. Rămășițele doveditoare se mai văd și astăzi la Roșia Montană, anume la Cetatea Mare și Cetatea Mică, masive străpunse de un labirint de galerii din interiorul cărora se scotea minereul cu metal nobil”, arăta istoricul Ion Rusu Abrudeanu.

În cele aproape două secole de ocupație romană a ținuturlor Apusenilor, ar fi fost trimise la Roma anual circa 5.000 de kilograme de aur, arăta Ion Rusu Abrudeanu. Istoricii estimează că în numai perioada romană Munții Apuseni au fost extrase circa 450 - 500 de tone de aur.

Aurul, redescoperit în Evul Mediu

Aurul a fost redescoperit în Evul Mediu, în pădurile seculare care acoperiseră cea mai mare parte a Apusenilor, înghițind până atunci aproape complet rămășițele așezărilor antice și ale drumurilor care le legau. În același timp, extragerea aurului aluvionar a continuat în numeroase locuri din Apuseni, dar și în afara Carpaților, pe văile râurilor Lotru, Jiu, Olănești, Olt, Argeș, Ialomița, Buzău și Bistrița.

În Transilvania intrată sub Regatul Ungar, mineritul a fost relansat treptat, odată cu repopularea unor așezări și cu aducerea unor coloniști specializați în exploatarea și prelucrarea metalelor prețioase. Vechea tradiție minieră s-a păstrat mai ales în zona Zlatnei, Abrudului (video), Băii de Arieș și Roșiei Montane, unde aurul a continuat să fie scos atât din aluviuni, cât și din filoanele ascunse în munte.

„Zăcămintele de aur din Zlatna au fost exploatate încă din perioada romană. Orașul Zlatna a fost centrul autorității miniere romane și locul de întâlnire al procuratores aurariarum dacicarum. Importanța Zlatnei a fost reluată în secolul al XVIII-lea, însă exploatări ample se dezvoltaseră în regiune încă din secolul al XIII-lea, când nu mai puțin de 36 de cuptoare metalurgice funcționau la Zlatna și Baia de Arieș”, notează studiul publicat de geologi.

Exploatările moderne au început la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în vremea Imperiului Austriac, când unele mine au fost reorganizate după planuri tehnice noi. Inginerii și specialiștii trimiși de administrația imperială au introdus utilaje moderne pentru acea epocă, au amenajat galerii sistematice și instalații de drenare a apelor, transformând vechile exploatări în centre miniere performante, care furnizau anual tone de aur Vienei, centrul politic al Imperiului Austriac.

Minele din Săcărâmb au produs peste 30 de tone de aur în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, arată istoricii, iar în secolul XX câmpul minier Barza ar fi dat peste 200 de tone de aur. În mina Musariu, din același perimetru minier, la 6 noiembrie 1891, la intersecția filoanelor Clara și Carpen, în orizontul Maria, au fost descoperite 55 de kilograme de aur liber.

Minele cu origini antice, extinse în secolul XX

În secolul XX, minele de aur au fost naționalizate și extinse de statul român, unoeri distrugând galeriile faimoase romane cum au fost cele de la Roșia Montană, însă producția lor a scăzut treptat spre sfârșitul anilor ’80.

→

Imaginea 1/18: Roșia Montană Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (143) JPG

În 1989 mai erau în exploatare 10 mine de aur: la Roșia Montană și Baia de Arieș (Alba), Barza (județul Hunedoara), Nistru, Săsar, Ilba, Cavnic, Băiuț, Baia Sprie și Șuior (Maramureș). Conținutul în aur al acestora varia de la 3,94 g/tonă și 3,88 g/tonă, în cazul celor mai bogate, la 0,89 g/tonă, în cazul celui mai sărac, arăta un raport privind producția de aur și de argint pe anii 1987–1988, redat de Banca Națională a României în studiul Evoluția stocului de aur al Băncii Naționale a României în perioada comunistă (1946–1989).

După 1990, statul român le-a considerat neviabile din punct de vedere economic, a deschis calea restructurărilor masive și disponibilizărilor și a oprit, în cele din urmă, activitatea. Motivele au fost complexe. Minele nu au mai fost retehnologizate, funcționau cu utilaje și instalații care își depășiseră de mai mulți ani termenul de casare, fondurile nu mai acopereau nici măcar asigurarea transportului, achiziția lemnului de mină, a vagonetelor și uneltelor, a lămpașelor și a echipamentelor necesare minerilor, iar improvizațiile erau folosite pentru a prelungi agonia secțiilor miniere.

Dintre cele 10 mine de aur aflate încă în exploatare în 1989, Baia de Arieș s-a închis prima, în 2003–2004, iar celelalte au fost închise treptat, la mijlocul anilor 2000.

Zăcămintele aurifere nu au fost epuizate. La Roșia Montană (județul Alba), proiectul minier început în anii 2000 de compania Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) și oprit în prezent viza extragerea a peste 300 de tone de aur și 1.600 de tone de argint.

Pe Valea Rovinei, în Hunedoara, un alt proiect minier estimează exploatarea unui zăcământ de circa 217 tone de aur și 635.000 de tone de cupru, potrivit companiei Euro Sun Mining, care dezvoltă proiectul pe o suprafață de peste 27 de kilometri pătrați. La Certeju de Sus, exploatarea minieră propusă începând din anii 2000 viza extragerea, într-o perioadă de 16 ani, a peste 63 de tone de aur și a altor aproape 375 de tone de argint.