Cine este copilul de pe Biserica Neagră din Brașov. Legenda micii statui

Biserica Neagră este unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Brașovului, însă privirea turiștilor este atrasă nu doar de dimensiunile și arhitectura monumentului, ci și de un detaliu mult mai discret. Pe unul dintre contraforții bisericii, deasupra acoperișului, se află o mică statuie care înfățișează un copil aplecat peste marginea construcției.

Biserica Neagră este unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Brașovului Foto: arhivă

Figura este greu de observat de la nivelul străzii, dar a devenit una dintre cele mai cunoscute povești asociate Bisericii Negre. Cine este copilul și de ce a fost așezată statuia acolo nu se știe cu certitudine. În jurul ei s-au păstrat însă mai multe legende, dintre care două au devenit cele mai cunoscute.

Statuia originală nu mai este astăzi pe contrafort. Ea se află în interiorul Bisericii Negre, alături de alte sculpturi originale retrase de pe exterior pentru a fi protejate. Replica amplasată în exterior a fost realizată în 1980 de sculptorul sas Kurtfritz Handel, care l-a folosit drept model pe tânărul Steffen Schlandt, potrivit surselor oficiale.

Cine este, conform legendelor, copilul de pe Biserica Neagră

Una dintre cele mai răspândite legende vorbește despre un ucenic foarte priceput care lucra la construcția bisericii. Pe măsură ce lucrările avansau, meșterul care îl coordona ar fi observat că tânărul era tot mai talentat și că, în timp, ar fi putut ajunge să îl întreacă.

Potrivit legendei, invidia l-ar fi făcut pe meșter să recurgă la un gest extrem. În timp ce ucenicul lucra la marginea construcției, meșterul l-ar fi împins de pe cornișă, provocându-i moartea.

Legenda spune că meșterul și-ar fi dat seama prea târziu cât de mult îl admira ucenicul. În memoria acestuia ar fi fost realizată mica statuie a copilului, înfățișat aplecat peste marginea bisericii.

O variantă consemnată în tradiția locală spune că meșterul și-ar fi recunoscut fapta, iar colegii ucenicului ar fi hotărât să îi păstreze memoria prin sculptură. Această versiune a legendei a fost consemnată în scris în secolul al XIX-lea, în colecția de legende și povestiri din Țara Bârsei a lui Friedrich Müller, publicată în 1857.

Există însă și o a doua poveste, în care nu este vorba despre un ucenic ucis de un meșter invidios, ci despre copilul unuia dintre oamenii care lucrau la construcția bisericii.

Potrivit acestei versiuni, copilul și-ar fi vizitat tatăl pe șantier și ar fi ajuns pe acoperiș. Când s-a apropiat de margine pentru a privi în jos, ar fi căzut sub ochii tatălui său. Îndurerat, acesta ar fi comandat o sculptură care să îl înfățișeze în poziția în care l-a văzut pentru ultima dată.

Cele două variante au în comun imaginea copilului sau a tânărului aplecat peste marginea bisericii, dar nu există documente care să confirme că statuia a fost realizată pentru una dintre aceste persoane. Chiar reprezentanții Bisericii Negre au precizat că misterul originii sculpturii nu a fost lămurit.

De aici vine și caracterul aparte al statuii: nu este cunoscut numele personajului pe care sculptura medievală l-ar fi reprezentat și nici motivul exact pentru care a fost amplasată pe contrafort.

În prezent, ceea ce poate fi văzut de la exterior este o replică. Sculptura originală a fost retrasă și păstrată în interiorul bisericii pentru conservare, în timp ce replica realizată în 1980 a fost amplasată în locul ei.

Cine a construit Biserica Neagră

Biserica Neagră nu a fost ridicată de un singur constructor și nici într-o singură etapă. Construcția actualului edificiu a început în 1383 și s-a întins pe aproape un secol, monumentul fiind datat oficial între 1383 și 1477.

Înaintea actualei biserici, pe același loc exista un edificiu religios mai vechi. Comunitatea brașoveană a început ridicarea unei construcții gotice de mari dimensiuni într-o perioadă în care orașul se afla în plină dezvoltare economică și comercială.

Potrivit istoriei prezentate de Biserica Neagră, proiectul a fost influențat de marile șantiere gotice din Europa Centrală. Pentru realizarea bisericii au fost implicați pietrari și meșteri veniți din alte orașe, iar relațiile comerciale ale Brașovului au facilitat circulația modelelor arhitecturale și a meșteșugarilor. Corul bisericii a fost inspirat de arhitectura gotică din spațiul german, în special de biserica Sfântul Sebald din Nürnberg.

O inscripție descoperită în zidurile bisericii îl menționează pe Thomas drept primul ctitor cunoscut, acesta murind în 1410. Construcția a continuat însă mult după moartea sa, iar lucrările au fost întrerupte și reluate în funcție de evenimentele prin care a trecut orașul.

În 1421, invazia otomană a întrerupt lucrările, într-o perioadă în care Brașovul a trebuit să își concentreze resursele asupra fortificațiilor. Construcția a fost reluată ulterior, iar în 1477 edificiul era finalizat.

Biserica a fost construită inițial ca lăcaș romano-catolic și a purtat hramul Sfintei Maria. În secolul al XVI-lea, odată cu răspândirea Reformei în Transilvania, comunitatea brașoveană a trecut la confesiunea luterană.

Numele de Biserica Neagră a apărut mult mai târziu. În 1689, marele incendiu care a devastat Brașovul a afectat puternic edificiul, iar zidurile înnegrite de fum au dat naștere denumirii sub care biserica este cunoscută astăzi.

Astăzi, statuia copilului poate părea un detaliu aproape ascuns în arhitectura monumentală a bisericii. Tocmai faptul că identitatea personajului nu a fost stabilită și că în jurul lui s-au păstrat mai multe povești a făcut ca mica sculptură să devină una dintre legendele asociate Bisericii Negre.

Copilul de pe contrafort nu are, așadar, o identitate istorică certă. Este o figură despre care tradiția locală a păstrat mai multe povești, iar sculptura pe care o vedem astăzi este o replică modernă a celei originale, conservată în interiorul monumentului.