Cine a venit cu ideea înființării unei Europe Unite. Liderul francez de geniu care a modernizat societatea europeană

Jean Monnet, Robert Schumann și alți politicieni sunt creditați ca părinți ai ideei de Uniune Europeană. Sunt însă specialiști care arată că acest concept a fost gândit de un celebru cuceritor și lider militar. Este vorba despre faimosul împărat Napoleon Bonaparte și visul său pan-european.

Napoleon Bonaparte FOTO wikipedia

Uniunea Europeană este o uniune economică și politică formată din 27 de state europene, combinând caracteristicile atât a unei confederații, dar și a unei federații. În spațiul comunitar european există o monedă comună, euro, dar și trei limbi de circulație oficiale, adică engleză, germană și franceză.

Se spune că Uniunea Europeană este o structură fără precedent, apărută ca idee după al Doilea Război Mondial, teoretizată de oameni politici și economiști europeni precum Jean Monnet, Robert Schuman, Alcide de Gasperi sau Paul Henri Spaak.

Sunt însă specialiști care arată că, de fapt, acest concept de Uniune Europeană își are modelul într-o superstructură europeană de la începutul secolului al XIX-lea, adică Imperiul napoleonian. Ba chiar unii spun că germenii unei astfel de construcții politice și economice poate fi întâlnit încă din secolul al IX-lea, în timpul lui Carol cel Mare.

Un corsican ambițios și zorii unei societăți moderne

Napoleon Bonaparte este un personaj arhicunoscut al istoriei. S-a născut în Corsica în 1769, la Ajaccio. Pe atunci insula era posesiune franceză, iar tânărul Napoleon, la fel ca fratele său, a fost trimis la studii în Franța. A urmat cursurile școlii de artilerie și s-a remarcat ca un elev excepțional.

Ca tânăr ofițer de artilerie, Napoleon și-a început cariera într-o Franță sfâșiată de Revoluția de la 1789. O țară dominată de corupție, extremism, proiecte eșuate, dar și înconjurată de imperii și regate ostile, care doreau cu orice preț să înăbușe ideile revoluționare care s-ar fi propagat în toată Europa monarhică și dinastică.

Cu tunurile, Napoleon Bonaparte sparge blocada britanică din sud, iar mai apoi cu geniul său militar conduce trupele Directoratului francez, către victorii în Italia și Egipt. Faima sa crește necontenit, iar soldații îl adulează. Prin lovitura de stat din 1799 reușește să obțină puterea supremă, ca prim consul al Republicii Franceze.

La începutul secolul al XIX-lea, se proclamă împărat. Napoleon este cel care va aduce primul model de societate modernă în Europa acelor vremuri. Un sistem bazat pe drepturi și obligații, pe educație de masă, dar și pe o legislație unică și clară.

Napoleon a revoluționat, de fapt, societatea europeană. În primul rând elaborează primul Cod Civil modern, în adevăratul sens al cuvântului, în anul 1804.

Anterior, legislația franțuzească era un haos, cu o îmbinare dubioasă de cutume medievale, paternalism monarhic și legi revoluționare ambigue. Pentru prima dată legea era bazată pe rațiune și pe principiul egalității tuturor oamenilor în fața legii. Era ceva cu adevărat revoluționar. Prin noul cod au fost acordate toate drepturile moderne, de care ne bucurăm și astăzi: dreptul proprietății era garantat, a fost legalizat divorțul, au fost desfințate toate privilegiile feudale.

Printr-un cod al instrucțiunii criminale, dar și prin codul comercial, au fost desfințate breslele și guildele, facilitând antreprenoriatul liber. În plus, Inchiziția a fost desfințată, iar autoritatatea curților bisericești - redusă dramatic. Ghetourile evreiești au fost desfințate, iar populația din ele a primit drepturi egale cu ceilalți locuitori. Acest cod civil napoleonian a servit ca sursă de inspirație pentru multe coduri civile moderne din alte țări.

Napoleon a reformat educația. A sintetizat cele mai bune sisteme și metode din toate regimurile politice, creând un sistem educațional capabil să educe modern, societatea franceză. Era evident un învățământ laic, bazat pe rațiune și știință. A angajat profesori laici, specialiști în pedagogie. A fost elaborat o programă standardizată pe niveluri de învățământ, fiind înființate și un număr mare de școli secundare de stat, în toată Franța, pentru ca toți cetățenii să aibă acces la educație. Totodată au fost înființate școli superioare tehnice, precum Școala Polithenică, pentru pregătirea de specialiști, mai ales ingineri pentru modernizarea totală a infrastructurii.

Totodată a fost reformat și sistemul administrativ, aparatul de stat fiind destinat doar tehnocraților - posturile fiind ocupate numai de specialiști în respectivele domenii. Napoleon a creat și o bancă națională și un sistem metric unitar ușor de înțeles. A fost o autentică revoluție socială, educațională și administrativă, care va inspira și alte state. 

O Europă unită cu pușca, salvele de tun dar și cu franceza și codul civil

Reformele lui Napoleon pe plan intern nu au făcut decât să creeze un stat capabil să susțină efortul de război și visurile marelui general. În urma a peste 60 de bătălii pe care Napoleon le-a dat, Europa a ajuns la picioarele sale. I-a înfrânt pe austrieci, pe prusaci și pe ruși. La apogeu, în anul 1812, Imperiul Napoleonian controla Italia, Statele Germane, Polonia, Spania, Țările de Jos. Prusia și Austria erau considerați aliați nominali, dar aflați sub control francez. Pe lângă acestea, Franța avea posesiuni în America de Sud și Africa.  Pe scurt, Imperiul Napoleonian, în 1812, avea 130 de departamente, din Franța până în Polonia, și o populație de peste 44 de milioane oameni, doar în Europa.

Napoleon visa la o Europă unită, cu o singură limbă, același cod de legi, aceleași politici economice și chiar aceeași cultură. Era efectiv ideea de Uniune Europeană.

Napoleon spunea că vrea o Confederație Europeană guvernată de ideile Revoluției Franceze, o societate modernă care să scuture de medieval.

În toate teritoriile cucerite sau aflate sub influența sa, Napoleon a introdus principiile administrației moderne, sistemul educațional napoleonian, sistemul metric, dar și codul său legislativ. Limba franceză era cea oficială.

„Avem nevoie de un cod de legi european, de o curte de justiţie europeană, o singură monedă, aceleaşi greutăţi şi măsuri, aceeaşi lege. Vreau să fac din popoarele Europei, o singură naţiune, şi Parisul capitala lumii”, mărturisea Napoleon în 1812, înainte de a invada Rusia, fostului său ministru al Internelor, Joseph Fouche.

De altfel, sunt specialiști care spun că de fapt Napoleon a fost cel care a sădit germenii ideii de Uniune Europeană, ba chiar i-a și pus în practică, pentru o scurtă perioadă de timp.

„A fost Napoleon, şi nu diplomatul post-belic Jean Monnet, adevăratul creator al Uniunii Europene? Monnet nu doar a iniţiat o piaţă europeană comună (ceea ce Napoleon visase) dar a sperat că statele membre vor face şi următorii paşi către unire. Poate că a urmat o cale pe care Napoleon o netezise. (..) În Europa începutului anilor 1800, ideile pe care Napoleon le-a prezentat lui Fouche nu erau sub nicio formă absurde. Chiar cu un secol înainte, elitele europene se dezvoltaseră uniform, într-un mod remarcabil. În mod suprinzător, citeau aceleaşi cărţi, ascultau aceeaşi muzică şi urmăreau aceleaşi spectacole de teatru. De la Lisabona la Saint Petersburg, ei aveau o a doua limbă comună: franceza“, preciza David Bell în articolul său „Enlightened. Elitist. Undemocratic”.