Lavinia face şcoală ca să se angajeze "la mătură"

Două fetiţe merg zilnic la şcoală, deşi trăiesc într-un cort de celofan, la periferia Bucureştiului În fiecare dimineaţă, din locuinţa improvizată în mijlocul câmpului, două

Două fetiţe merg zilnic la şcoală, deşi trăiesc într-un cort de celofan, la periferia Bucureştiului

În fiecare dimineaţă, din locuinţa improvizată în mijlocul câmpului, două mogâldeţe de fete se grăbesc către şcoală. Deşi nu au bani pentru îmbrăcăminte şi nici încălţări noi nu au, Lavinia şi Măgura nu întârzie niciodată la ore. Mama lor este una dintre cele 508.000 de persoane analfabete din România, iar tatăl este elev în clasa a IV-a.

"Fiecare copil are dreptul să înveţe. Chiar dacă este ţigan. Eu nu îi privesc altfel pe copiii rromi. Au şi ei acelaşi sufleţel ca şi noi, aceeaşi minte sau capacitate intelectuală. Nu cred că ar trebui să se facă diferenţe", spune Sandra, elevă în clasa a X-a, voluntar la "Salvaţi Copiii". Din păcate, nu mulţi copii din etnia rromă ajung pe băncile unei şcoli. Sunt părinţi săraci care de-abia au după ce bea apă, darămite să le mai cumpere rechizite micuţilor şcolari.

Şapte suflete dorm într-o magazie

Surorile Lavinia şi Măgura locuiesc în Militari, la ieşirea din Bucureşti. Deşi trăiesc într-o locuinţă improvizată, pe câmp, cele două fetiţe vin zilnic la şcoală.

"Stăm într-un cort de celofan. Mi-e frig acolo. Suntem şase fraţi. Doar trei dintre noi merg la şcoală. Adela e în clasa a treia, însă nu a putut să vină astăzi la şcoală (n.r. - acum patru zile), pentru că mama a plecat la strâns de fiare. Ea a rămas cu fraţii mai mici şi să păzească cortul", vorbeşte timidă Măgura. Tatăl lor este înscris în clasa a IV-a în cadrul programului "A doua şansă", iar mama este analfabetă.

Lavinia are 12 ani şi este elevă în clasa a III-a. Cel mai mult îi plac poveştile. Vine la şcoală "ca să pot să mă duc la muncă, la mătură". La fel ca tatăl lor. Deşi le place să înveţe şi de-abia acum descifrează tainele cititului, copiii nu ajung în fiecare zi la şcoală. Fie nu au cu ce să se îmbrace sau ce să pună în picioare, fie nu are cine să-i hrănească pe fraţii mai mici. Cei doi copii ai familiei Lupu, din comunitatea din Colentina, nu au putut ajunge la şcoala de la centrul "Salvaţi Copiii" pentru că au văzut cu ochii lor cum se prăbuşeşte casa peste ei. S-a întâmplat acum cinci-şase zile. Gabi şi Mihaela, asistenţi sociali, s-au deplasat cu microbuzul la faţa locului pentru a afla de ce copiii nu au răspuns "prezent" la ore. Presupusul "chiul" a fost justificat cu vârf şi îndesat. Daniel Lupu, capul familiei, de-abia îşi găsea cuvintele să povestească ce s-a întâmplat. Îmi arăta cu degetul ce mai rămăsese din casa lor. Doar moloz şi praf. "Am vrut să dăm jos acoperişul să îl renovăm şi, când am scos două grinzi din el, a căzut la pământ. Am avut noroc că n-a fost niciun copil înăuntru. Acum, trebuie s-o ridicăm din nou. Pe fată nu am trimis-o la şcoală pentru că nu are cine să le facă mâncare muncitorilor". Numai Dumnezeu ştie cum o să se descurce până atunci. Şapte suflete vor dormi înghesuite într-o magazie dărăpănată, în care de-abia ai loc să te învârţi.

"Trebuie să dăm şpagă ca să ne angajăm"

Daniel Lupu lucrează pe şantier, iar soţia acestuia este femeie de serviciu. Lupu îşi doreşte ca Marian şi Florentina, cei doi copii ai săi, să înveţe să citească şi să scrie. "Să găseşti acum un loc de muncă e foarte greu. Şi aşa, noi, ăştia coloraţii, trebuie să dăm şpagă ca să ne angajăm", îşi varsă amarul Lupu. Florentina are 19 ani şi este elevă în clasa a IV-a. "Vreau să învăţ, să îmi găsesc şi eu un serviciu mai bun. Dacă mi s-a dat şansa să învăţ, trebuie să învăţ. Vreau să devin croitoreasă". Adina Năstasie, învăţător la complexul de servicii sociale în cadrul centrului educaţional "Salvaţi Copiii", e mândră de elevii săi şi spune că "le place la şcoală. Îşi dau silinţa. Mai lipsesc din diferite motive - pentru că nu au cu ce se îmbrăca, încălţa sau trebuie să îşi ajute părinţii la muncă, însă se străduiesc să ia examenele".

La 16 ani, elevă în clasa a IV-a

Adriana Enache este o fată isteaţă şi ambiţioasă. Nu îi e ruşine că, la 16 ani, e elevă doar în clasa a IV-a. "Nu exist. Nu am nici buletin, nici certificat de naştere. M-am născut în Berlin. De la centrul <> mi-au trimis actele la Ambasada Germaniei". Acum aşteaptă un răspuns. Şcoala e foarte importantă pentru ea. Numai aşa se va putea angaja undeva. "Aş vrea să fac 10 clase. Dacă se poate şi mai mult. M-aş angaja oriunde, numai să muncesc. Dar cu carte de muncă...", povesteşte Adriana. Mama ei are opt clase, iar tatăl - patru. "Am avut nevoie de acte la medic. Am probleme cu sănătatea, uneori mi se întâmplă să am dureri puternice de spate şi să rămân înţepenită". Părinţii care au auzit de centrul "Salvaţi Copiii" vin aproape în fiecare zi să se plângă. "Spun că s-au rupt încălţările copiilor, că au probleme medicale, că nu mai au pamperşi sau lapte", spune Leo, asistent social. Dar mai sunt atâţia care adorm noaptea cu burţile goale sau cerşesc o bucată de pâine prin tramvai sau metrou.

Peste 500.000 de români sunt analfabeţi

Ministerul Educaţiei precizează că, din cei 508.994 de analfabeţi, 64.290 au vârste cuprinse între 10 şi 19 ani, iar 104.737 sunt rromi. Din Raportul privind starea învăţământului pe anul 2005-2006, reiese că rata abandonului şcolar în învăţământul liceal şi profesional pentru 2004/2005 este în scădere, faţă de anii anteriori. Însă rata abandonului şcolar în învăţământul primar şi gimnazial este în creştere (1,9 în 2004/2005 faţă de 0,7 în 2000/2001). România este fruntaşă în ceea ce priveşte abandonul timpuriu al studiilor (20,8 faţă de 4,3 în Slovenia sau 6,4 în Cehia, pe anul 2005).