Forbes: Arta secretă care se ascunde în inima templelor misterioase ale lumii

În pavilioanele umbroase cu miros de santal şi iasomie din templele buddhiste se ascunde o artă mistică şi spectaculoasă. Ingredientele sunt jadul, aurul şi lemnul de esenţă nobilă. 

O călătorie în Asia îţi scoate în cale, aproape la fiecare colţ de stradă, câte un templu buddhist reprezentând o „am­­­­­­­­­­basadă" a trecutului în nebunia secolului XXI. Timpul trece altfel în camerele răcoroase, în care ard fără oprire beţigaşe parfumate şi unde ofrandele se aduc cu smerenie, sub formă de fructe sau legume destinate călugărilor. Din toate acestea, am ales patru temple unicat în întreaga lume, unde starea de spirit „zen" se îmbină armonios cu arta.

TEMPLUL LAMA / BEIJING, CHINA. În faţa unei porţi din lemn sculptate cu înflorituri de pagodă stau parcate zece maşinării asemănătoare unor biciclete cu ataş, pline-ochi cu ceea ce par a fi, la prima vedere, calupuri de halva învelite în folie de plastic. Este de-ajuns să arunci o privire în direcţia lor pentru ca fiecare negustor să se şi repeadă cu o felie în direcţia ta, promovându-ţi „pe muteşte", dar cu gesturi precise, calităţile „mărfii".

Chiar dacă se află postaţi la intrarea în cel mai mare templu buddhist din Beijing, Templul Lama, niciunul dintre bicicliştii-comercianţi nu este buddhist iar calupurile din folie nu au nimic de-a face cu halvaua. Deşi se roagă la Allah, uigurii, populaţie minoritară islamică, se strâng în faţa Templului Lama pentru a-şi vinde dulciurile tradiţionale miilor de chinezi care vin zilnic să aducă beţigaşe parfumate drept ofrandă celui mai mare Buddha din lume.

„Lamazeria", cum o numesc chinezii, a fost transformată, în urmă cu 300 de ani, din reşedinţă imperială în centru al administraţiei Lama (reprezentanţii buddhismului tibetan), iar interioarele sunt adevărate galerii de artă orientale presărate cu sculpturi aurite.

Nu poţi pleca fără să arzi câteva beţigaşe aromate în imensul cuptor din faţa „Pavilionului Celor 10.000 de Fericiri". Pentru că fiecare Buddha are o menire - fericire, sănătate, noroc, viaţă lungă ş.a.m.d - înăuntrul pavilionului se află „Buddha al viitorului" sculptat dintr-un singur trunchi de lemn de santal, de 26 de metri (dintre care opt metri se află în pământ) şi un diametru de opt metri.

După cei trei ani cât a durat transportul trunchiului la Beijing (în secolul al XVIII-lea), sculptura şi „tapetarea" cu 2,5 kilograme de foiţă de aur a mai luat încă trei ani. În cele din urmă, pavilionul a fost construit în jurul imensului Buddha înalt cât un bloc de cinci etaje.

TEMPLUL LUI BUDDHA CULCAT / BANGKOK, THAILANDA

Se numeşte oficial Wat Phra Chetuphon, dar este cunoscut drept „Templul lui Buddha culcat" pentru că ascunde o sculptură a lui Buddha lungă de 46 de metri (cât un bloc de zece etaje aşezat pe orizontală) şi înaltă de 15 metri. La intrarea în templu este bine să schimbi câteva zeci de bahţi din bancnote în monede. De-a lungul încăperii în care se află imensa sculptură a lui Buddha îndreptându-se spre Nirvana sunt aşezate boluri negre din metal în care trebuie să arunci câţiva bănuţi, punându-ţi în gând câte o dorinţă în timp ce arunci fiecare bucată de metal.

În mijlocul Bangkokului, unde clădirile din sticlă strălucesc în soare faţă-n faţă cu cocioabele, gata să se prăbuşească, domeniul pe care se află templul este o „insulă" de linişte şi frumuseţe, care are în spate mai multă istorie decât înclini să bănuieşti: scrijelite adânc în piatra templului se află secretele străvechi ale masajului thailandez, pe care-l poţi şi experimenta pe loc, în schimbul unei sume echivalentă cu... 27 de lei pe oră.

TEMPLUL LUI BUDDHA DE JAD / SHANGHAI, CHINA

A fost fondat în urmă cu 128 de ani, dar îţi va părea cel mai tânăr şi mai „modern" templu din cele patru prezentate de noi.

Acest sentiment de „nou" se datorează şi vecinătăţii zgârie-norilor şi a blocurilor cu douăzeci de etaje din Shanghai, pe care le poţi admira în toată splendoarea dacă-ţi ridici ochii din curtea interioară unde buddhiştii vin să ardă beţigaşe parfumate în cuptoarele imense. Principala atracţie a locului se găseşte la etajul doi al pavilionului nordic din templu şi poate fi vizitată cu plata sumei de zece yuani (aproximativ cinci lei): o statuetă a lui Buddha de 1,95 metri înălţime şi trei tone, dintr-o singură bucată de jad de culoare albă (considerat cel mai preţios), încrustată cu smaralde şi agate. Statueta a fost adusă din Burma, în 1882, împreună cu o reprezentare a lui Buddha culcat, de mai mici dimensiuni, realizată tot din jad alb.

MĂNĂSTIREA CELOR 10.000 DE BUDDHA / HONG KONG

În apropierea orăşelului Sha Tin, din zona New Territories (a treia componentă a regiunii autonome Hong Kong, alături de insula Hong Kong şi peninsula Kowloon) se află unul dintre cele mai fotografiate temple buddhiste din lume.

Spre deosebire de alte locaşuri cu aer mistic, ce impresionează printr-o pace solemnă şi o atmosferă de început de lume, mănăstirea celor o mie de Buddha m-a dus cu gândul la Umberto Eco şi al său roman „Numele Trandafirului". Dacă bătrânul călugăr Jorge ostracizase râsul drept păcatul suprem, buddhiştii din Hong Kong l-au îmbrăţişat şi i-au acordat rang de cinste, plasându-l undeva între misticism şi artă.

Motivul: pentru a ajunge la templul propriu-zis, trebuie să urci aproape 500 de trepte, trecând pe lângă câteva zeci de statuete ale lui Buddha în mărime naturală. Fiecare dintre acestea este unică şi-ţi va stârni uimire sau chiar un râs sănătos: Buddha cu păr lung sau Buddha chel, Buddha cu un câine în braţe (sau cu un dragon sau broască, după caz), Buddha cu siluetă feminină sau Buddha cu aer masculin, Buddha cu cârje, Buddha râzând în hohote, Buddha încruntat, Buddha rugându-se şi enumerarea poate continua mult şi bine.

Ajunsă în vârf, am zâmbit din nou, la amintirea „avertizării" primite înainte de plecare de la un alt călător: „Singurul Buddha pe care nu-l vei găsi în drumul tău este un Buddha obosit, transpirat şi topit de căldura tropicală, cum suntem noi, turiştii, când terminăm de urcat cele 500 de trepte". Efortul merită, însă.

În vârf te aşteaptă o pagodă cu nouă etaje precum şi templul propriu-zis, unde totul este decorat cu mii de statuete miniaturale ale lui Buddha. Înclin să cred că „zece mii" este mai mult o expresie generică, având în vedere că oriunde te-ai întoarce se află statuete de diverse mărimi şi, oricât de incredibil ar părea, nu există două identice. Tot în templu se află şi corpul îmbălsămat - şi acoperit cu aur - al lui Yuet Kai, călugărul care a pus piatra de temelie a mănăstirii în 1951.

Citiţi mai multe despre arta templelor buddhiste în cadrul rubricii permanente de Artă şi Cultură, în numărul 33 al revistei Forbes România.