Flota românească mai are şase nave!

Până în 1990, flota maritimă comercială a României avea peste 300 de nave, la care se adăugau flota de pescuit oceanic şi cea fluvială. Astăzi, flota mai are doar şase nave, celelalte fiind înstrăinate. Petrolierul Histria Topaz, cargoul Albatros, feriboturile Eforie şi Mangalia, precum şi RO-RO-urile Sammarina A şi M sunt singurele nave de transport maritim aflate sub pavilion românesc.

Până la Revoluţie, flota României era pe locul nouă la nivel mondial din punctul de vedere al numărului de vase. În doar 20 de ani, sute de nave au fost înstrăinate sau vândute la fier vechi. Doar şase mai au astăzi „buletin" românesc.

Mai citeşte şi:

Românul care pune cârme iahturilor din Europa

Nava Histria Topaz (fostă Bucşani) este un tanc petrolier fără corp dublu, care aparţine acum Petrom. Societatea a preluat-o de la Histria Shipmanagement a magnatului Gheorghe Bosînceanu. „Practic, navele cu un singur corp au murit de când a început criza, de mai bine de un an", este de părere Gheorghe Bosînceanu.

Autoritatea Navală Română (ANR) semnalează faptul că vasul va trebui scos din exploatare. „Conform normelor internaţionale de siguranţă a navigaţiei, din octombrie, navele fără dublu corp trebuie scoase din exploatare", precizează Paul Brânză, directorul general ANR. Nava se află în prezent în inspecţie la Şantierul Naval Constanţa, care-i aparţine tot lui Bosînceanu.

Cargoul Albatros (fost Dej) este nava-şcoală a Academiei Navale „Mircea cel Bătrân" Constanţa. Nava a fost preluată de Academie în 1990, de la Navrom. „Este în stare bună de funcţionare, fiind întreţinută de Ministerul Apărării Naţionale. În 2009 a participat la două misiuni, transportând în Irak tehnică militară", a spus căpitanul Lucian Neacşu, purtătorul de cuvânt al Academiei Militare.

RO-RO-urile (vase care transportă autovehicule - n.r.) Sammarina M şi Sammarina A au fost cumpărate de armatorul Stere Samara, după care au fost revândute unor firme de investiţii financiare din Panama.

Sammarina M are toate certificatele expirate din anul 2005. Sammarina A se numeşte acum Gramosti, iar din 17 decembrie 2005 este sub pavilion străin, însă armatorul nu a solicitat radierea de sub pavilion românesc. Feriboturile Eforie şi Mangalia sunt în patrimoniul CFR Marfă şi stau ancorate la cheu în portul Agigea. Ambele ambarcaţiuni pot transporta vagoane de cale ferată, containere şi mijloace de transport rutier internaţional direct pe punte.

Cum a dispărut flota

Până în 1990, Navrom Constanţa deţinea toate navele. Apoi, Navrom s-a divizat în trei societăţi, toate cu capital integral de stat: Navrom, Romline şi Petromin. În 1993, fostul ministru al Transporturilor Paul Teodoru a luat decizia de a transfera navele către privaţi. Aşa s-au înfiinţat 53 de societăţi private. „Nu cred că a fost un pas rău, însă condiţiile contractuale au fost prost încheiate", afirmă liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor, Adrian Mihălcioiu.

17 tancuri petroliere trebuie să producă Şantierul Naval Constanţa în următorii ani. Costurile construirii unei astfel de nave depăşesc 30 de milioane de dolari.

Erau nave învechite. După 1987, nicio navă nu a mai ieşit din şatier.Majoritatea vapoarelor din flotă erau construite în România şi un sfert pe şantierele din Japonia. Aparatura era importată din Bulgaria, Germania de Est şi din Rusia. Flota românească era proiectată pentru a transporta mărfurile româneşti pe pieţele noastre de desfacere. După 1990 a căzut piaţa de desfacere a României, astfel că multe nave rămăseseră legate la cheu. Începuse, practic, un colaps al flotei.

„În 1996, odată cu căderea pieţei, toate societăţile au dat, chipurile, faliment. Firmele au făcut împrumuturi la bănci, inclusiv la Bancorex, împrumuturi care au fost gajate cu bunurile statului, însă banca era de stat şi navele erau tot ale statului. Practic, statul se îndrepta împotriva statului", explică Mihălcioiu. 

Aveau datorii care le depăşeau valoarea

Navele din flota României au început să fie reţinute prin porturile lumii pentru neplata datoriilor portuare, a combustibilului, a pieselor de schimb, iar marinarii au fost abandonaţi. În acea perioadă de criză s-a luat decizia ca navele să se întoarcă la stat.

Aşa se face că societăţile Navrom, Romline şi Petromin au primit navele cu datorii mai mari decât valoarea propriu-zisă a ambarcaţiunilor. Acest fapt a determinat lichidarea Navromului şi Romline-ului. Petrominul a intrat în proces de restructurare, iar salvarea lui a venit de la faptul că nu avea multe contracte cu privaţii.

FLOTA DE PESCUIT, DISTRUSĂ

România deţinea o flotă de pescuit oceanic (care număra peste 100 de pescadoare, nave colectoare şi nave polar), precum şi o flotă fluvială (formată din şlepuri şi barje). Din flota de pescuit oceanic nu a mai rămas nimic.

Poveştile unor bătrâni lupi de mare

Gheorghe Topîrceanu în 1971, la absolvirea Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa FOTO: Arhiva personală

Gheorghe Topîrceanu (60 de ani) a lucrat timp de patru ani pe pescadoare. A început să navigheze prin anii '70, după ce a terminat Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân" din Constanţa. „Era puşcărie curată", îşi aminteşte fostul ofiţer mecanic de perioada petrecută pe pescadoarele Constanţa, Delta Dunării şi Trotuş.

„Mâncam doar carne congelată şi peşte congelat. Noroc că mie îmi plăcea peştele. Intram la două - trei luni în port", povesteşte bătrânul lup de mare. Salariile erau de mizerie. Primea un dolar şi jumătate pe zi. „Într-o lună câştigam doar 45 de dolari. Toţi marinarii din alte flote râdeau de noi. Acum, marinarii câştigă foarte bine", spune el cu regret.

Halifax, Boston, nordul Canadei sunt doar câteva zone unde îşi însoţea echipajul la pescuit de merluciu, sardină şi ton. „Îmi aduc aminte că odată, când eram în nordul Canadei, îngheţase apa la prova. Am încălzit apă şi am aruncat-o peste bord, altfel, nava era în pericol şi ne puteam scufunda", rememorează fostul marinar.

Amintirile sunt mai calde în Africa, în zona Rio de Janeiro, unde şi voiajele erau mai scurte, de aproximativ 45 de zile. În plasele pescăreşti prindeau foci şi lei-de-mare.Apoi, a lucrat zece ani pe remorchere. Ştie că pescadoarele s-au vândut la fier vechi sau au fost date turcilor.

„Bombe plutitoare"

Adrian Mihălcioiu, liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor, se poate mândri că a navigat pe «Biruinţa», care, prin anii '80 era „cea mai avansată navă din punct de vedere al tehnicii". A nimerit pe tancul petrolier al cărui comandant era Traian Băsescu, după ce anterior îşi făcuse ucenicia pe cargouri. „Îmi era frică, spuneam că sunt bombe plutitoare", spune el. Timp de doi ani, Mihălcioiu a navigat pe
„Biruinţa".

„Traian Băsescu era un comandant care cunoştea foarte bine nava. Stătea şi la motoare, dar şi pe punte", îşi aminteşte Mihălcioiu. Afaceri nu prea puteai să faci pe „Biruinţa", întrucât ţiţeiul era descărcat la geamandură, vasul nu intra până în port. Voiajele se făceau în Mediterana: „Plecam goi şi veneam plini".

"Într-o lună câştigam doar 45 de dolari. Toţi marinarii din alte flote râdeau de noi. Acum, marinarii câştigă foarte bine."
Gheorghe Topîrceanu
ofiţer de marină