Dinastia călăilor braşoveni, între lege şi Dumnezeu

Citiţi în numărul din luna februarie al revistei „Historia“ o scurtă istorie a călăilor din Braşov, oraş posesor al jus gladiis – dreptul de a ucide, şi, în acelaşi timp, o istorie a meseriei de călău.

Meserie indispensabilă, dar pe care cetatea o considera impură şi nedemnă. Drept pentru care în Braşov, dar şi în întreaga Transilvanie, rolul de călău era asumat de ţigani.

Ei aveau „îndeletniciri spurcate, pentru că ei fac şi pe călăii", scria, la 1595, italianul Pietro Busto. Începând cu anul 1520, registrele Braşovului au început să consemneze execuţiile duse de îndeplinire în oraş de către călăii ţigani: torturi, spânzurări, decapitări, arderi pe rug, tăieri de urechi.

Dar călăii oraşului erau însărcinaţi şi cu înmormântarea cadavrelor sinucigaşilor. Citiţi în „Historia" şi despre călăii Marcu, Simon, Bîţă, Gligore, Palko, dar şi despre crimele săvârşite pentru obţinerea postului de călău.