De ce nu mai fac româncele copii

Lipsa unei susţineri financiare consistente din partea statului şi stilul de viaţă individualist le determină pe femei să pună preţ pe carieră şi nu pe familie Într-un discurs ţinut

Lipsa unei susţineri financiare consistente din partea statului şi stilul de viaţă individualist le determină pe femei să pună preţ pe carieră şi nu pe familie

Într-un discurs ţinut recent, preşedintele Traian Băsescu deplângea faptul că natalitatea scade dramatic în România. Nici nu este de mirare dacă ţinem cont că o indemnizaţie pentru creşterea copilului este de 800 de lei, în timp ce în ţări precum Franţa sau Spania aceasta ajunge la 1.000 de euro.

Dintr-un studiu al Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie publicat în 2007 rezultă că în ultimii doi ani româncele care au optat pentru a aduce copii pe lume provin din păturile sărace ale societăţii.

Maria C. lucrează la Poştă şi are un salariu de aproximativ 1.400 de lei pe lună. La cei 25 de ani ai ei, nu i se pare că este momentul să aibă un copil. "Soţul meu are un venit un pic mai mare ca al meu. Dar, chiar şi aşa, cât am pierde timp de doi ani, primind doar alocaţia, s-ar cunoaşte puternic la cheltuielile casei. Am colege care s-au bucurat când au născut, dar după câteva luni s-au întors la serviciu...

Şi acum se zbat să găsească pe cineva care să aibă grijă de copil", spune tânăra poştăriţă. Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, în aprilie 2007 au fost înregistraţi 15.249 născuţi-vii, cu 2.100 mai puţini decât în luna martie a aceluiaşi an, determinând astfel o rată a natalităţii de 8,6 născuţi-vii la mia de locuitori. Potrivit aceleiaşi surse, rata natalităţii în luna martie a fost de 9,5 la mie. Faţă de luna aprilie 2006, numărul născuţilor-vii a scăzut cu 1.935 copii, ceea ce a determinat o scădere a ratei natalităţii de la 9,7 la 8,6 la mie.

Soluţiile merg mână în mână cu banii

Oricât s-ar face apel la facilităţile culturale şi educaţionale pentru potenţialele mame, factorul material este decisiv. Până în 2003, indemnizaţia pentru creşterea copilului era de 85% din media veniturilor lunare ale mamei în ultimele 12 luni.

Contribuţia la asigurări putea fi plătită în primele luni de sarcină. Cele care au cunoscut legea, s-au asigurat la maximum permis de asigurări sociale, plătind aproape 30 de milioane de lei vechi. În aceste condiţii, ele au beneficiat, lunar, de o indemnizaţie de peste 12 milioane de lei, în condiţiile în care salariul mediu se situa pe undeva pe la jumătatea acestei sume.

"În februarie 2003, Guvernul a plafonat valoarea indemnizaţiei lunare la 800 RON", precizează dr. Laurian Argheşan, coordonatorul programelor de populaţie şi dezvoltare ale Fondului ONU pentru Populaţie "Până în februarie 2003, când indemnizaţia era proporţională cu venitul mamei, creşterea numărului de nou-născuţi a avut loc aproape exclusiv la femeile salariate cu studii postliceale şi superioare.

Din 2004, odată cu uniformizarea sumei acordate, indiferent de venitul mamei, creşterile s-au înregistrat mai ales în rândul femeilor salariate cu studii liceale, gimnaziale şi profesionale. Explicaţia ar putea fi că indemnizaţia este în medie mai mare decât venitul persoanelor cu acest nivel de studii. De asemenea, a contribuit şi faptul că măsura a stârnit multe discuţii publice şi a ajuns să fie cunoscută publicului larg", mai arată dr. Argheşan.

Nu se întrevede nicio schimbare anul viitor

Statul român acordă pentru fiecare copil mai mare de doi ani o alocaţie lunară de 25 de lei şi nu sunt semne că aceasta va creşte în viitorul apropiat. "Există atâtea pături sociale care trebuie sprijinite material din ce în mai mult - pensionarii, şomerii, persoanele cu handicap, încât este greu de crezut că se vor mai găsi bani şi pentru majorarea sumei pe care o primesc proaspetele mămici", ne-a precizat directorul general al Direcţiei Politici de Muncă din MMFES, Eugen Blaga.

Potrivit directorului Centrului de Cercetări Demografice "Vladimir Trebici", Vasile Gheţău, duritatea schimbărilor, incertitudinea, consumul nervos şi stresul sunt factori care i-au schimbat românului comportamentul faţă de căsătorii şi de copii.

La toate acestea se adaugă un fenomen numit fertilitatea diferenţiată. "Este o realitate. Nu aş putea spune că e o situaţie specifică României. În toate ţările există ceea ce se numeşte fertilitate diferenţială. Numai că la noi amplitudinea diferenţei dintre fertilitatea femeii cu studii superioare şi a celei cu studii medii, primare sau deloc este mult mai mare. În timp ce femeile cu studii superioare au un copil, cele cu studii inferioare au trei", arată profesorul.

Nu poţi cere să nască unor femei care în proporţie de 70 % câştigă sub 700 de lei pe lună. Mai e şi cultura când bărbaţii pretind să fie îngrijiţi de soţiile lor, nu sunt taţi activi care participă activ la creşterea şi educaţia copilului. Femeile cu studii superioare care întrerup serviciul ies din competiţie. E un risc fantastic pentru femeile de carieră.

Mihaela Miroiu,
profesor universitar Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative

Ceea ce s-a schimbat sunt condiţiile materiale, şi nu mentalităţile. Acum există un acces mare la contraceptive. Mentalitatea a început să se schimbe mult înainte de '89 şi ţine de dispariţia societăţii ţărăneşti în care copiii reprezentau o forţă de muncă. Acum, stilul modern de viaţă este individualist şi hedonist, copiii fiind adesea rezultatul unui calcul de cuplu: atâţia copii cât se poate, când se poate şi dacă se poate.

Vintilă Mihăilescu,
sociolog