VIDEO Zoli Tóth, la Adevărul Live: „Când eram copil, aveam cărţi de joc cu feţele compozitorilor“
0
Zoli Tóth, liderul trupei Sistem şi unii din promotorii neconvenţionali ai muzicii de percuţie din România, a fost prezent în studioul Adevărul Live.
INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul Live.
Zoli Tóth a începul pe 23 mai Turneul naţional „Bach in ShowBiz“, în 12 oraşe din ţară. Alături de colegii săi din Zoli Tóth Project – violonista Amalia Gîscă, violoncelista Flaminia Nastai şi percuţionistul Bogdan Pop – Zoli Tóth a prezentat un show extraordinar cu muzică de J. S. Bach regândită de Adrian Enescu şi proiecţii 3D concepute de echipa Les Ateliers Nomad. Pe 5 iunie, turneul va ajunge la Bucureşti, la Sala Radio.
Cele mai importante declaraţii:
Ideea a pornit cu mulţi ani în urmă, încă de pe vremea când cântam cu Sistem şi, în paralel, lucram cu Adrian Enescu. Relaţia dintre compozitor şi artist era mai mult decât închegată, devenisem prieteni, şi atunci ne-am gândit să punem în practică tot ce ştiam.
Din punctul meu de vedere, Adrian Enescu este cel mai mare compozitor de muzică pentru filme şi teatru pe care România l-a avut. Şi în plus am vrut să mă întorc la marea mea dragoste, muzica clasică. Am studiat 20 de ani percuţie. Consider că muzica clasică este una dintre meseriile pe care trebuie să ţi-o permiţi.
Ideea a plecat de la un concert al Patriciei Kaas, care a fost în Bucureşti. Eu aveam un cvartet şi atunci când am văzut acest concert m-am gândit să fac altceva.
Primele butoaie pe care le-am cumpărat cântăreau fiecare câte 40 de kilograme. Ne-am uitat câteva zile la ele pentru că nu ştiam cum să începem. În timp, am început să cumpărăm butoaie din diferite materiale şi am început să ne jucăm cu sunetul.
În 2002, am avut două piese foarte bune, „Emoţii“ şi „Senzaţii“, compuse de Marius Moga. Ne era foarte clar că dacă vrem să intrăm în lumea asta, trebuie să ne schimbăm şi muzica.
Sistem în acest moment este un proiect îngheţat: nu avem activitate, dar avem o relaţie de amiciţie. În 2012, am decis să întrerupem activitate pentru că ne-am dat seama că fiecare dintre noi ăşi doreşte să facă şi altceva. Am zis că timp de trei ani de zile vom încerca să ne ocupăm de alte lucruri.
Proiectul meu mi-a luat nouă luni, deci nu aveam cum să fim în Sistem şi să avem şi alte proiecte.
Iniţial am vrut să fac „Enescu vs. Enescu“, adică George Enescu împotriva lui Adrian Enescu, un proiect la care nu am renunţat, doar că drepturile asupra compoziţiilor lui Enescu nu aparţin statului român.
În acest moment, „Bach in ShowBiz“ este cel mai ritmat proiect multimedia din România.
Colegii mei de trupă sunt nişte tineri foarte ambiţioşi şi serioşi, ceea ce în ziua de astăzi este foarte rar. Pentru mine contează foarte mult cum comunică artiştii pe scenă, este un pachet întreg, de emoţii, de sentimente, iar spectatorul trebuie să simtă toate aceste lucruri.
A fost foarte bine primit acest turneu, iar testul suprem pentru mine a fost în Timişoara, oraşul meu natal, unde ştiam că oamenii vor fi mult mai sinceri. Publicul nu trădează niciodată. În intensitatea aplauzelor tu simţi dacă ai dat tot sau nu.
La Timişoara am avut confirmarea că ceea ce fac acum este foarte bine. Mulţi mi-au spus că, pe lângă faptul că este un proiect interesant, sună şi foarte bine. Ceea ce mă bucură foarte mult pentru că datoria mea ca şi muzician şi ca şi artist este să încerc să fac mereu ceva nou. Dacă o dau în bară, să învăţ.
Eu de la cinci ani la zece am studiat pianul, au fost multe momente în care vecinii mă chemau la fotbal şi trebuia să-i refuz pentru că trebuia să studiez. De multe ori am fost împins de la spate, părinţii m-au ţinut în acest mediu de studiu. Eu aveam cărţi de joc cu compozitori. Şi dacă după 15 ani de bătut la butoaie, m-am întors tot la muzica clasică înseamnă că a fost ceva.
Se încarcă comentariile...
