VIDEO Controverse în jurul Palme d’Or-ului

Juriul prezidat de Tim Burton a premiat un film thailandez „cu imagini fantastice nemaivăzute până acum în cinema“. Marea învingătoare a ediţiei 2010 a Festivalului de Film de la Cannes este pelicula unui cineast thailandez puţin cunoscut până în acest moment.

După o ediţie considerată de critici mai degrabă „ştearsă", distincţia supremă a Festivalului de la Cannes, Palme d'Or, a fost decernată filmului „Oncle Boonmee celui qui se souvient de ses vies antérieures" („Unchiul Boonmee, care-şi aminteşte vieţile anterioare"), semnat de regizorul thailandez Apichatpong Weerasethakul.

Mai citiţi şi:

Un Cannes mai sărac pentru români

Elogii la Cannes: „Diavolii de români nu pot face filme proaste“

Sex între o prinţesă şi un peşte

Încă din momentul desemnării nonconformistului cineast american Tim Burton ca preşedinte al juriului actualei ediţii, voci din lumea filmului speculaseră că vom avea un palmares cu totul atipic, iar această predicţie s-a împlinit odată cu ceremonia desfăşurată duminică-seară.

Sărut „pasional“ între Juliette Binoche şi Guillaume Canet

Sub titlul

„Cannes-ul îşi decernează trofeul unui outsider al cinema-ului", prestigiosul cotidian francez „Le Monde" scrie: „Aşa cum mărturiseşte o Palme d'Or total neaşteptată, atribuită duminică unui outlaw al lumii cinematografice, thailandezul Apichatpong Weerasethakul, îngerul bizarului s-a înstăpânit asupra acestei ediţii a Festivalului de la Cannes".

VEZI AICI VIDEO

Nici „New York Times" nu se lasă mai prejos: „Duminică seară, cea de-a 63-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes a ajuns la un final şocant şi ilariant, o dată cu decernarea Palme d'Or-ului, pentru prima oară, unui film thailandez. Cu siguranţă, singurul film câştigător de Palme d'Or care prezintă o scenă de sex între o prinţesă şi un peşte-pisică (somn - n. red.) bătăuş, «Boonmee» este o poveste fantastică despre un bărbat pe moarte ale cărui vieţi anterioare i-au vrăjit pe unii critici, în timp ce pe alţii i-au îndepărtat. Speculaţia că i-ar putea atrage atenţia preşedintelui juriului, Tim Burton, s-a dovedit adevărată".

„O măreaţă realizare a Thailandei"

Pe noi, românii, victoria thailandezului ne face să ne-o amintim pe cea de acum trei ani a lui Cristian Mungiu, la fel de necunoscut pe plan internaţional în acel moment. Dacă Mungiu a câştigat Palme d'Or-ul la 39 de ani, Weerasethakul mai are puţin şi împlineşte, pe 16 iulie, 40 de ani. Amândoi sunt, însă, departe de a fi cei mai tineri câştigători, din moment ce Steven Soderbergh a câştigat trofeul, în 1989, la 26 de ani, pentru „Sex, minciuni şi casete video".

Aşa cum era de aşteptat, regimul dictatorial thailandez - aflat, de câteva luni, într-o confruntare crâncenă cu protestatarii din opoziţie (86 de persoane ucise şi 1.900 rănite) - şi-a însuşit imediat victoria cineastului, exploatân-d-o din punct de vedere politic.

„Este genial. Speram din tot sufletul să câştigăm. Este exact genul de victorie de care aveam nevoie pe timp de criză", a declarat pentru AFP ministrul thailandez al Culturii, Teera Slukpet, promiţând că cineastul (care, de altfel, era să rateze prezenţa la Cannes, din cauza situaţiei din Bangkok) va fi primit ca un erou la revenirea în Thailanda. „Este un film excelent, despre credinţele şi tradiţiile din Thailanda", mai crede ministrul thailandez.

O călătorie iniţiatică

Pe de altă parte, anunţarea câştigătorului din acest an a divizat imediat criticii de specialitate, înfuriindu-i pe unii, extaziindu-i pe alţii, iar pe mulţi lăsându-i fără replică. „«Oncle Boonmee» - Trofeul plictiselii", titrează, astfel, cotidianul francez „Le Figaro", care descrie călătoria din filmul thailandezului ca fiind „plictisitoare, de neînţeles şi halucinantă". Jurnalul italian „Corriere della Sera" se arată nemilos cu juriul condus de Tim Burton, pentru că a lăsat pe dinafară filmul lui Mike Leigh, „Another Year".

Publicaţia „The Guardian" numeşte, însă, filmul „frumos şi liric". Tim Burton spune că a ales filmul lui Weerasethakul pentru că este „atât de departe de cinematografia mainstream", iar festivalul de la Cannes se mândreşte cu faptul că descoperă filme care, altfel, nu ar atrage atenţia publicului.

O ediţie atipică

Polemicile pe care le-au provocat filme precum „Hors-la-loi" sau „Carlos", secţiunea paralelă Un Certain Regard care s-a dovedit mai ofertantă decât competiţia (confirmând talente eclatante, precum cel al lui Cristi Puiu), Palme d'Or acordat unui cineast dintr-o cinematografie mică - toate acestea dovedesc o anumită tulburare a ierarhiilor cu care Cannes-ul se obişnuise, consideră „Le Monde".

Imagine din filmul „Unchiul Boonmee...“

Conversaţii cu fantome

Filmul spune povestea „unchiului" Boonmee, care suferă de insuficienţă renală acută şi se hotărăşte să-şi sfârşească zilele la ţară. În mod straniu, se întâlneşte cu fantomele soţiei şi fiului său, cu care pleacă într-o călătorie iniţiatică. Pelicula este o coproducţie dintre Marea Britanie, Thailanda, Franţa, Germania şi Spania.

„Filmul, care trece de la o banală cină la conversaţii cu fantome şi la o memorabilă întâlnire dintre un peşte şi o prinţesă desfigurată, este, fără îndoială, special", consideră ziariştii de la Reuters. În mod ironic, în discursul de primire a trofeului, Apichatpong Weerasethakul a mulţumit „tuturor spiritelor şi fantomelor din Thailanda, care au făcut posibilă prezenţa mea aici".

Cineastul thailandez nu a apărut chiar din senin, el câştigând, în 2004, Premiul Juriului pentru „Tropical Malady" şi, în 2002, trofeul secţiunii Un Certain Regard pentru „Blissfully Yours".

Cannes 2010 - Cele mai importante premii

-Palme d'Or: „Oncle Boonmee celui qui se souvient de ses vies antérieures", de Apichatpong Weerasethakul
-Marele Premiu al juriului: „Des Hommes et des Dieux", de Xavier Beauvois
-Premiul de interpretare masculină: Javier Bardem („Biutiful") şi Elio Germano („La nostra vita")
-Premiul de interpretare feminină: Juliette Binoche („Copie conforme")
-Premiul pentru scenariu: Lee Chang-Dong pentru „Poetry"
-Premiul pentru regie: Mathieu Amalric pentru „Tournée"
-Premiul juriului: „Un Homme qui crie", de Mahamat-Saleh Haroun
-Caméra d'Or: „Ano bisesto", de Michael Rowe
-Palme d'Or pentru scurtmetraj: „Chienne d'histoire", de Serge Avedikian
-Premiile FIPRESCI: „Tournée", de Mathieu Amalric (selecţia oficială); „Pal Adrienn", de Agnès Kocsis (Un Certain Regard); „Todos vos sodades Capitains", de Olivier Laxe (Quinzaine des Réalisateurs)
-Un Certain Regard 2010: Marele Premiu: „Ha Ha Ha", de Hong Sang-soo; Premiul juriului: „Octubre", de Daniel şi Diego Vega; Premiul de interpretare feminină: Victoria Raposo, Eva Bianco şi Adela Sanchez pentru „Los Labios", de Ivan Fund şi Santiago Loza
-Quinzaine des Réalisateurs 2010: Premiul SFR pentru scurtmetraj (ex aequo): „Căutare", de Ionuţ Piţurescu, şi „Mary Last Seen", de Sean Durkin

Premii importante ale „noului val" românesc la Cannes

-2004: Palme d'Or pentru scurtmetraj: „Trafic", de Cătălin Mitulescu
-2005: Marele Premiu al secţiunii Un Certain Regard: „Moartea domnului Lăzărescu", de Cristi Puiu
-2006: Camera d'Or: „A fost sau n-a fost?", de Corneliu Porumboiu; Premiul de interpretare feminină Un Certain Regard: Doroteea Petre, în „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii", de Cătălin Mitulescu
-2007: Marele Premiu al secţiunii Un Certain Regard: „California Dreamin'", de Cristian Nemescu; Palme d'Or: „432", de Cristian Mungiu
-2008: Palme d'Or pentru scurtmetraj: „Megatron", de Marian Crişan
-2009: Premiul Juriului Un Certain Regard: „Poliţist, adjectiv", de Corneliu Porumboiu
-2010: niciun premiu important