Tudor Octavian, în "alte povestiri"

Tudor Octavian este cunoscut publicului ca jurnalist, scriitor, critic de artă, şi, mai nou, protagonistul unui reuşit show umoristic de televiziune. Dintre atâtea căi, iubirea cea dintâi pare a

Tudor Octavian este cunoscut publicului ca jurnalist, scriitor, critic de artă, şi, mai nou, protagonistul unui reuşit show umoristic de televiziune. Dintre atâtea căi, iubirea cea dintâi pare a fi însă stilul jurnalistic, fapt pentru care ne şi încântă adunându-şi periodic editorialele în câte o carte: ultima apariţie se intitulează "Alte povestiri" (Ed. Pro Editură şi Tipografie, Bucureşti).
Stilul deseori pamfletic, de o (auto)ironie inconfundabilă, picant, niciodată lipsit de umor, se regăseşte şi de această dată. Tulburătoare este chiar "pastila" de introducere, prin care este ridicat un soclu genului miniatural ale cărui exigenţe, "2300-2500 de semne", constituie un fel de portret-robot al "epocii foiletonistice", conform expresiei lui Hermann Hesse, epocă în care locuim cu toţii. Bunul-simţ al scriitorului palpită în aprige pastişe autopersiflante precum sunt povestirile "Aşa l-am cunoscut pe Celibidache" sau "Dialog cu un cerşetor". Este o carte care se citeşte cu bună dispoziţie, dar şi cu spiritul viu, căci temele de meditaţie la care te cheamă sunt câte-n lume şi-n stele, casante, de o atracţie apropiată uneori spaţiului nevăzutelor. Iată un exemplu care rezumă orice îndemn spre lectură, oricât ar fi acesta de călduros: "Suntem o omenire plină de cocoşaţi. Atâta doar că avem cocoaşa pe dinăuntru şi nu se vede"...