Tara lui Johnny

"Dom'ne, aici e mai rau decat in autobuz!", constata, nadusit, un barbat intre doua varste. Are perfecta dreptate. In subsolul magazinului Muzica, in care incap confortabil 30 de persoane, misuna,

"Dom'ne, aici e mai rau decat in autobuz!", constata, nadusit, un barbat intre doua varste. Are perfecta dreptate. In subsolul magazinului Muzica, in care incap confortabil 30 de persoane, misuna, claie peste gramada, cam 150. Toti migreaza, precum un banc de pesti, catre punctul cel mai indepartat de intrare. Acolo sta la o masa si da autografe "Papa Johnny". Dupa vreo jumatate de ora, cineva propune ca sesiunea de dedicatii sa se intrerupa putin, pentru ca personajul principal sa poata spune, in cadru oficial, cateva lucruri. Doar isi lanseaza o carte, iar momentul cere un discurs. Multimea de la coada se revolta, declaratiile sa mai astepte, ei s-au copt deja incercand sa obtina semnatura favoritului. Sa-i faci sa fiarba (si la propriu, si la figurat) e o idee cat se poate de proasta. Omul cu ideea proasta insista, iar eroul zilei se extrage cu greu de dupa birou, pentru a traversa incaperea. Strabate anevoie cei cativa metri ticsiti de admiratori si purcede a spune cateva cuvinte. Stii deja cum se consuma astfel de momente: vorbitorul multumeste editurii si "celor care au facut posibila aceasta lansare" si asezoneaza formulele standard cu alte cateva banalitati de sezon. Numai ca de data asta autorul volumului e Johnny Raducanu, iar de la el numai la chestii comode si dragalase nu te-ai astepta. "Daca Romania a ajuns sa acorde atata atentie unui muzicant de jazz, iar o astfel de carte are asa un succes, e jale mare, ma ingrijoreaza grozav". Amintindu-si de timpurile de glorie ale acestui pamant, in care natia conta, in Europa cel putin, muzicianul are si o solutie pentru prezent: "Poate ca ar trebui sa inchiriem tara americanilor". Deloc flatant. Nici cartea, care se numeste "Tara lui Johnny", nu e o colectie de aprecieri magulitoare la adresa locurilor natale. Este, insa, o mostra de dragoste: Johnny isi "povesteste" tara cu luciditatea indragostitului care-si adora iubita, desi ii vede toate defectele. Omul asta slobod la gura, amuzant si grav deopotriva, detasat de toate, dar varat pana in varful tichiei in maruntaiele vietii de-aici, cunoaste o Romanie care a fost comunista si e bezmetica, o patrie din care multi din cei plecati ar fi trebuit sa ramana, asa cum multi dintre cei ramasi mai bine si-ar fi luat taplasita. Ii stie pe securisti, iar asta e suficient pentru a-i lua in bascalie, ii stie pe prosti si nu se poate abtine sa nu-i arate cu degetul, vede lucrurile care merg aiurea si, chiar daca n-o sa mute muntii, macar nu-si fereste privirea. Nu-i pasa daca supara pe cineva, s-a obisnuit sa fie al naibii de incomod. Ii indeamna si pe ceilalti sa faca la fel. "Daca 10 milioane, din astia 20 care suntem aici, ar latra, asa cum fac eu, poate ca aia care, in loc sa faca treaba, se afla in treaba or sa se sperie". Cititorii cartii n-au motiv sa se sperie de cele zugravite in paginile ei, doar traiesc aici in fiecare zi. Au, in schimb, un motiv in plus sa nu uite, sa priveasca mai atent ce e dincolo de propria piele, sa recunoasca, in cele din urma, ca si ei sunt Romania. Asa sublima si grotesca, delicata si mitocanca, sobra si mahalagioaca precum o stim. Johnny isi termina speech-ul, iar anonimii se regrupeaza pentru autografe. Ca pe vremurile despre care aminteste in volum, in care lumea lega prietenii la cozile la unt. In spatiul si asa suprapopulat continua sa curga public proaspat. Iti faci cu mari eforturi loc catre iesire. Dincolo de usa, pe treptele care urca in magazin, zeci de insi asteapta rabdatori sa se mai elibereze vreun loc in apropierea protagonistului. Ieri, macar pentru un ceas si ceva, in miljocul Bucurestiului a fost de-adevaratelea "Tara lui Johnny". Nu e Tara Minunilor, pe unde colinda Alice, dar e una in care are parte nu doar de dezamagiri, ci si de multa dragoste.