Starea bibliotecilor româneşti sau cartea de care cu greu ai parte

Nimeni nu poate uita comunismul din care am ieşit acum câţiva ani şi ceea ce ne-a lăsat moştenire, inclusiv în acest domeniu. Dar măcar la nivel de mentalităţi ne aşteptăm ca după

Nimeni nu poate uita comunismul din care am ieşit acum câţiva ani şi ceea ce ne-a lăsat moştenire, inclusiv în acest domeniu. Dar măcar la nivel de mentalităţi ne aşteptăm ca după atâţia ani să se vadă nişte schimbări... Ne propunem să inaugurăm un serial în care vom vorbi - şi cu ajutorul cititorilor noştri - despre starea actuală a bibliotecilor româneşti.
Pentru bucureşteanul de rând sau chiar studios, posibilităţile de lectură într-o bibliotecă par a fi ceva mai generoase. În realitate, şi Capitala are nenumărate goluri şi deficienţe, în comparaţie cu ceea ce se-ntâmplă într-o ţară civilizată occidentală. Totul începe de la ceea ce cauţi. Bibliotecile de cartier sunt de-a dreptul jalnice. Lipsa spaţiului, lipsa cărţilor esenţiale care au fost editate după '89, condiţiile insalubre adesea, bibliotecarii lipsiţi de orice chef să te ajute... Nu are rost să ne ascundem: bugetul alocat a fost totdeauna modest, iniţiativele de a căuta şi alte forme de finanţare au fost rarisime. Salariile bibliotecarilor sunt de mizerie, este adevărat, dar asta nu i-ar împiedica să te trateze cu un zâmbet dacă ar fi pe acest post din vocaţie. În realitate, nenumăraţi au ajuns bibliotecari din motive conjuncturale - nu au găsit o slujbă mai bună (deocamdată). Pentru alţii însă, fiindcă este un loc "călduţ", bun de rezolvat proiecte personale, de băut cafele şi de stat la o bârfă. Rareori vezi iniţiative de promovare a unor acţiuni culturale care să aducă oamenii mai aproape de bibliotecă şi de actul lecturii. Cine nu ne crede nu are decât să intre într-una din oricum insuficientele biblioteci de cartier.
Nici în facultăţi lucrurile nu stau mai bine. Să luăm ca exemplu o bibliotecă serioasă, cu pretenţii - precum este biblioteca Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti... Pentru un student, timpul este totdeauna limitat. La biblioteca de la Litere trebuie să stai adesea mult şi bine până ce vreo bibliotecară va catadicsi să-ţi acorde un dram de atenţie. Are de vorbit cestiuni importante cu colega de cafea. Alteori nu-ţi împrumută cărţi sub pretexte penibile: "Nu merge computerul" - zice, pe când tu vezi bine că funcţionează. Restanţele mentalităţii comuniste nu îngăduie ca la sala de lectură să fie un acces liber la raft. Despre frigul din aceeaşi sala de lectură nu mai vorbim, ci mai bine îi îndemnăm pe cei care răspund de aceasta să facă un test de lectură de câteva ore acolo. Nu ne angajăm să le plătim medicaţia necesară.
Vă dăm întâlnire cu aceeaşi temă lunea viitoare, când vom vorbi despre BCU.