"Simt nevoia sa revin la punctul de start - Romania"

Miruna Budisteanu a devenit de mult un nume cunoscut in arta plastica contemporana. Recunoasterea talentului si a subtilitatii sale a inceput intai in strainatate, acolo unde a trait si a invatat, iar

Miruna Budisteanu a devenit de mult un nume cunoscut in arta plastica contemporana. Recunoasterea talentului si a subtilitatii sale a inceput intai in strainatate, acolo unde a trait si a invatat, iar mai apoi in Romania, unde s-a intors pentru a-si definitiva studiile. Miruna Budisteanu este creata din acea plamada speciala a oamenilor care simt nevoia unui centru, a unui reper, de unde pornesc si la care se intorc. Pentru artista, acest reper se numeste in mare Romania si in particular satul Mara, de pe valea Marei, din Maramures. Si asta dupa ce a strabatut lumea prin locurile in care aceasta avea cel mai mult de oferit din punct de vedere al plasticii: Franta, Italia si Statele Unite ale Americii. Calatoria ei prin lume a inceput dupa marele cutremur din 1977, cand a plecat, impreuna cu parintii si cu sora ei, in America, unde ii astepta fratele cel mare, stabilit acolo inca din 1972. Avea zece ani cand a parasit Romania, iar primul "popas" obligatoriu, inaintea ajungerii in America, a fost Italia. Deoarece tatal era regizor de filme documentare la Sahia Film si castigase un premiu in Italia, familia a scapat de lagarul pentru refugiati si, timp de doua luni, au locuit intr-un studio cinematografic, la Roma. "In timpul perioadei petrecute in Italia, mama a incercat sa ne ofere si o vacanta. Am vazut mult, iar impactul Italiei asupra mea a fost foarte puternic. De aceea am si vrut, mai apoi, sa studiez istoria artei la Florenta", marturiseste artista. Dupa Italia, a urmat New York-ul. "Cand am ajuns in Statele Unite, am trait un adevarat soc. Dupa ce invatasem la o scoala vestita din Bucuresti, am ajuns in America, unde nu se invata carte deloc. Am suferit mult. Mi se parea foarte salbatic, iar pe atunci nu prea vedeam multe urme de civilizatie. Voiam inapoi in tara. I-am rugat pe prieteni sa-mi trimita cartile de scoala, in speranta ca voi invata singura si ca voi recupera". Dupa ce a obtinut rezidenta in SUA si a putut veni in Romania fara nelinistea ca nu mai putea pleca, s-a intors in tara, unde a si ramas, nu fara greutate, deoarece a trebuit sa-si implore mama sa o lase sa invete ultima clasa de gimnaziu aici. "Mi-a priit acel an petrecut aici. Eram ghidata de ideea de a recupera. Cu toate acestea, era inceputul anilor '80, situatia de aici incepea sa devina din ce in ce mai grea, iar spre sfarsitul anului scolar deja ma pregateam psihologic sa ma intorc in SUA. Pana la urma, nu a mai fost nevoie, deoarece clasa a noua am facut-o la Paris. Aici am absolvit Liceul "Henry IV". In ultimul an, m-am dus "in inspectie" in Italia, tara unde voiam sa imi continui studiile. M-am decis sa fac istoria artelor la Florenta, insa nu am fost admisa. Asta nu din motive intemeiate pe criterii artistice sau de studii, ci din cauza statutului meu ambiguu: cetatean roman cu rezidenta in Statele Unite, cu studii in Franta, dar, pe atunci, doar cu cetatenie romana". A urmat un an de arhitectura la Paris, insa chemarea spre arta a fost foarte puternica si de aceea am inceput Academia de Arte Plastice la Bucuresti, la sectia de arta monumentala", ne-a povestit artista. Venea la Bucuresti dupa ce in Franta il avusese ca mentor pe George Apostu, cel care "spunea ca trebuie sa fac sculptura. Lucram si mergeam la el o data pe luna. Stia sa faca o lectura totala a lucrarii pe care i-o prezentam. Pe de o parte, ma desfiinta, pe de alta parte ma ridica in slavi. Imi pasa responsabilitati si ma trata ca pe o colega". Dupa absolvirea Academiei de Arte au urmat expozitii internationale, a urmat o fresca realizata intr-o capela din Italia, iar in 1993 a revenit in Romania. Aici, si-a intregit acel "centru" la care se intoarce si din care "se hraneste" si l-a "consolidat", oferindu-i concretete. Un prim punct concret a fost construirea unei case in Maramures, locul unde isi avea originile mama sa. Al doilea punct de reper este apartamentul din Bucuresti, de langa Parcul Cismigiu, aflat in vecinatatea blocului in care locuia cand a plecat in America. Totul ca intr-un cerc perfect, in care lucrurile, la un moment dat, incep sa se implineasca unele pe altele. "Cand sunt departe, imi este dor de tara si trebuie sa revin la punctul de start din cand in cand. E ca o verificare; plec mai bine de aici, unde este creuzetul, focarul de unde am pornit", marturiseste artista.