"Se folosesc de numele lui Duke fara sa fi cantat vreodata in orchestra lui"

Istoria muzicii moderne are un capitol numit "Duke Ellington". Artist de geniu, acest om a facut din jazz un gen sofisticat, cu un plus de stil, nemaintalnit pana la el. Autor a peste 5.000 de piese,

Istoria muzicii moderne are un capitol numit "Duke Ellington". Artist de geniu, acest om a facut din jazz un gen sofisticat, cu un plus de stil, nemaintalnit pana la el. Autor a peste 5.000 de piese, s-a aflat, pentru mai bine de o jumatate de veac, in prim-planul muzical. Compozitor, pianist, aranjor si dirijor inzestrat, Duke a format in a doua jumatate a anilor '20 - in buna traditie a vremii - o orchestra care i-a purtat numele si pe care a condus-o mai multe decenii. Dar cum nici geniile nu traiesc vesnic, la moartea titanului, in 1974, fraiele formatiei au fost preluate de fiul sau, Mercer. La patru ani dupa disparitia lui Duke se nastea nepotul acestuia, Paul Mercer Ellington. Si, pentru ca Mercer a murit in 1996, tanarul Paul s-a vazut nevoit sa duca mai departe traditia de familie. Aflat zilele acestea la Bucuresti, pentru concertul de la Sala Palatului, liderul de astazi al legendarei Duke Ellington Orchestra spune ca a trebuit sa renunte la studiile muzicale, pentru a se achita de dificila si onoranta sarcina. Se va reintoarce la studii, constient ca e nevoie sa se perfectioneze. Paul are jazz-ul in sange, ii plac concertele si este foarte multumit de colaborarea cu excelentii instrumentisti din trupa. Dar, desi are doar 26 de ani, nu agreeaza ce se petrece cu acest stil in prezent: "Artistii canta unii pentru altii, ca sa arate cat de grozavi sunt, nu canta pentru public". Veteranii din orchestra, care au cantat si alaturi de celebrul Duke, surprinsi de maturitatea declaratiei lui Paul, il sustin: "Suntem cantareti de jazz, nu cumparam discuri, asteptam sa le primim de la casele de productie. Asta inseamna ca publicul este alcatuit din oameni din afara industriei. Pentru ei ar trebui sa cantam". Nici din punctul de vedere al continutului, membrii Duke Ellington Orchestra nu sunt sunt de acord cu felul in care arata jazz-ul de astazi: "Tinerii se multumesc cu formulele vechi, deja probate, in loc sa faca schimbari radicale, sa inoveze, sa riste". Chiar daca fac parte dintr-un ansamblu faimos, instrumentistii din D.E.O. sunt nevoiti sa activeze si in alte orchestre, pentru a-si asigura venituri satisfacatoare. "Ar putea rezista cantand doar aici numai daca ne-ar finanta Guvernul", glumeste Paul. Nu mai glumeste atunci cand vine vorba despre multimea de artisti care se folosesc de popularitatea si creatiile bunicului sau, pentru a obtine profit. "Se folosesc de numele lui Duke Ellington, fara nici un drept, doar pentru a vinde discuri. Si asta, fara sa fi cantat vreodata in orchestra lui". Paul este, insa, la carma acestei formatii de renume, iar prestigiul acesteia si privilegiul de a fi urmasul lui Duke cantaresc mult. Ce anume mai are importanta pentru acesti muzicieni? "Faptul ca intalnim, in cele mai diferite colturi ale lumii, oameni cat se poate de diferiti, cu care stabilim o legatura aparte. Nu stim cine sunt cei din sala, de unde vin, cum se simt. Speram doar ca totul sa fie mai bine dupa ce le cantam. Este foarte important sa-i cunosti pe ceilalti ca simple fiinte umane, cu care imparti vise si sperante".