Povestea cutremurătoare a tânărului ucis la Mineriadă se întoarce. Tatăl lui redeschide cazul şi caută vinovaţii

Volumul „Cine mi-a ucis fiul? Dosarul Frumuşanu–Crăiniceanu se redeschide” de Ştefan Frumuşanu, publicat la Humanitas, va fi lansat vineri, 25 septembrie, la ora 18.00, la Librăria Humanitas Kretzulescu. La eveniment vor fi prezeţi Ana Blandiana, Tatiana Niculescu Bran, Ştefan Frumuşanu, Laurenţiu Mihu şi Lidia Bodea.

„Cine mi-a ucis fiul? Dosarul Frumuşanu–Crăiniceanu se redeschide” este jurnalul unui tată care şi-a pierduit fiul la Mineriadă. Lansarea este programată vineri 25 septembrie, la 24 de ani de la Mineriada din 25 septembrie 1991. Volumul este îngrijit de Tatiana Niculescu Bran, iar Cuvânt înainte este semnat de Laurenţiu Mihu. Lansarea de vineri se doreşte o dezbatare despre evenimentele petrecute acum aproape un sfert de secol.

Ştefan Frumuşanu s-a născut la 28 mai 1944, la Constanţa. Este, în prezent, pensionar. În 1962 a absolvit Liceul „I.L. Caragiale“ din Bucureşti. Între 13 şi 24 de ani, a făcut sport de performanţă (înot, caiac şi handbal). În 1964 a absolvit Şcoala Tehnică de Comerţ, „Nicolae N. Kretzulescu“, Secţia merceologie şi timp de 11 ani a fost tehnician merceolog. Nu a fost membru PCR. Este căsătorit din 1966 cu Luciana Maria Frumuşanu. Fiul lor unic, Andrei, a fost ucis la data de 26 septembrie 1991, în vârstă de 24 de ani, cu un proiectil de semnalizare, în contextul unui protest violent al minerilor din

Valea Jiului, veniţi la Bucureşti. Mineriada din septembrie 1991 s-a soldat cu trei morţi nevinovaţi şi a determinat căderea guvernului Petre Roman.

Acest eveniment i-a schimbat pentru totdeauna viaţa lui Ştefan Frumuşanu, care încă mai aşteaptă să se facă dreptate.

„«Cine mi-a ucis fiul?» este jurnalul unui tată a cărui viaţă se schimbă pentru totdeauna odată cu uciderea fiului său la mineriada din 25 septembrie 1991. De atunci şi până în zilele noastre, anii familiei Frumuşanu s-au scurs între drumul la cimitir şi o cărare sinuoasă, ameţitoare, chinuitoare, prin labirintul tribunalelor. Dar această carte este deopotrivă un manual de istorie recentă şi un dosar politic. Mesajul ei? Orice om are dreptul la povestea lui, dar, mai cu seamă, la dreptate şi la adevăr, oricât de încâlcite s-ar dovedi iţele deciziilor politice. Este cartea unui om curajos şi a unui tată care încă mai are încredere în justiţie”, spune Tatiana Niculescu Bran, îngrijitoarea volumului.

„La început, gândul de a scrie această carte m-a entuziasmat. Mi-am spus că amintirile frumoase, triste sau crâncene despre cum a trăit şi a murit unicul nostru fiu, Andrei Frumuşanu, trebuie să fie dedicate şi transmise tinerilor din această ţară şi opiniei publice care trebuie să afle cum a fost ucis nevinovat şi prin ce greutăţi şi traume morale am trecut noi, părinţii lui, timp de peste 20 de ani, luptând pentru aflarea adevărului”, îşi începe Ştefan Frumuşanu, tatăl lui Andrei, povestea. Am constatat, pe parcurs, că acest gând nu era uşor de realizat şi că atunci când copiii mor înaintea părinţilor sensul vieţii se pierde. Dar mi-am adus aminte că i-am spus unui ministru al justiţiei: „Veţi rezolva acest dosar fie după ce criminalul moare, fie după moartea noastră“, şi m-am hotărât să scriu pentru a le arăta celor din justiţie şi celor care ne conduc că noi, cetăţenii, suntem mai puternici decât ei atunci când dorim aflarea adevărului şi a dreptăţii şi atunci când purtăm cu demnitate crucea grea a vieţii!”.

Aşa începe discursul lui Ştefan Frumuşanu, în primele pagini ale volumului „Cine mi-a ucis fiul?”.

Povestea se deschide cu amintirea luminoasă a zilei în care s-a născut Andrei, care avea 24 de ani când viaţa i-a fost curmată. „Fiul nostru, Andrei, s-a născut la 4 noiembrie 1967. Era o zi de toamnă târzie şi friguroasă. Am fost fericiţi să aflăm că era un băiat sănătos, de 3,2 kg şi 0,53 cm, ivit printre noi în zodia Scorpionului.”