Polemici sterile pe ruinele culturii

Din fericire, ministrul Culturii si Cultelor, Razvan Theodorescu, mai exista si pentru cultura. Daca pentru jurnalistul care incearca sa obtina lamuriri despre anumite probleme culturale a devenit

Din fericire, ministrul Culturii si Cultelor, Razvan Theodorescu, mai exista si pentru cultura. Daca pentru jurnalistul care incearca sa obtina lamuriri despre anumite probleme culturale a devenit deja cunoscuta vocea purtatoarei de cuvant a domnului ministru, care nu il anunta niciodata disponibil, atunci cand este vorba de orgoliu, dialogul functioneaza. Era greu de crezut ca acuzele aduse ministerului de catre fostul ministru al Culturii, Ion Caramitru, intr-o conferinta de presa care a avut loc joi, vor ramane fara ecou. Asa ca, daca in alte cazuri raspunsul din partea actualului ministru ar fi putut astepta zile, daca nu saptamani, vineri, dis-de-dimineata, Razvan Theodorescu da un raspuns, preluat de Mediafax, acuzelor aduse de predecesorul sau. Lupta la nivel inalt, in care ministrul Culturii a ripostat cu o ferocitate greu de banuit. Principalele acuze aduse de Ion Caramitru sunt: "blocarea initiativei culturale", "lipsa unei initiative legislative din partea ministerului in ultimii doi ani", "scaderea bugetului MCC la jumatate fata de anul 2000", "neajunsurile programului de descentralizare", "inchiderea a 65 de santiere de restaurare a monumentelor istorice si initierea unei serii de masuri costisitoare, intre care cea referitoare la inlocuirea schelelor de lemn cu unele de metal, in cazul lucrarilor de restaurare". Acuze pe care Razvan Theodorescu le considera "intempestive si amuzante" si mitraliaza o sarja de dezvinovatiri, dupa cum urmeaza: "Aflu cu stupoare ca in acesti doi ani nu am avut initiative legislative. Il voi dezamagi invitandu-l sa citeasca Monitorul Oficial, unde 23 de legi figureaza ca initiate de noi", "In anul 2001, MCC i s-a alocat peste un sfert din rezerva bugetara a Guvernului, ceea ce nu cred ca i s-a intamplat predecesorului meu nici in visele cele mai frumoase", "Candva, Ion Caramitru aducea un elogiu pentru programul de descentralizare caruia domniei sale, imi marturisea, i-a esuat. Astazi il critica de dragul criticii", "Partea cea mai amuzanta, dar si mai trista pentru un fost ministru este aceea ca, preluand informatii dupa ureche, crede ca inchidem 65 de santiere de monumente istorice. Realitatea este ca finalizam activitatea pe 62 de santiere, organizand receptii ale altor monumente". Paruiala guvernamentala are un final fericit pentru cultura, daca ar fi sa credem declaratiile. Ministerul are bani, asa ca justificarea de acum celebra: "nu sunt fonduri", spusa de catre toti responsabilii cu probleme culturale intrebati de ce sunt lasate monumentele sa se darame, de ce se incep lucrari de restaurare si apoi se opresc, de ce avizele de restaurare trebuie sa fie eliberate dupa luni, daca nu dupa ani, de ce nu sunt sustinuti multi oameni de cultura valorosi, din diferite domenii, este cu mult departe de adevar. De asemenea, problema descentralizarii, in urma careia, multe institutii culturale nu stiu nici pana acum de cine apartin, cine trebuie sa le finanteze, se vede ca ar trebui sa nu mai dea dureri de cap nimanui. Pana una-alta, insa, in ciuda tuturor declaratiilor, in ciuda unor razboaie de vorbe, in ciuda unor orgolii puse pe tapet, situatia din cultura romaneasca este disperata. Vina este a multora, un intreg circuit de lucruri esuate, foarte multe probleme ignorate de-a lungul anilor ducand la numeroase situatii limita. De neiertat pentru actualul mininistru este lipsa de interes si de comunicare in cazuri concrete, care nu tin nici de declaratii, nici de cifre. Pe acestea parca nu vrea sa le auda, parca sunt prea terestre pentru sfera sa de interese, parca relatarea lor se indeparteaza prea mult de tonul multumit, afisat la conferintele de presa si in declaratiilor scrise. Din pacate, cultura nu este un obiect, care se poate transforma la fiecare patru ani, care poate fi pus in recipiente diverse, numai pentru a satisface nevoile de moment.