Lumea s-a plictisit de fata liderilor de opinie care dau ture intre televiziuni

Recunoaste Razvan Dumitrescu, realizatorul emisiunii "Realitatea Zilei" de la Realitatea TV

De unde pana unde se ia Razvan Dumitrescu de ministri?
- Eu nu ma iau de ministri. Eu scot doar informatii de la oameni, altii sunt inchizitori in combinatia asta. Eu n-am decat un mijloc: principalul eveniment al zilei, tocat marunt. In presa sunt de prin 1991, la Soti, Soti fiind primul post, ziceam noi, independent de televiziune.
- Si era?
- Dupa ce-am plecat de acolo, mi-am dat seama ca nu prea era. Avand in vedere modul in care a murit acest post de televiziune, am indicii suficiente incat sa afirm ca cineva l-a creat ca sa nu se spuna ca in Romania nu exista o alternativa. Tehnic vorbind, era maximum ce se putea pentru o initiativa sponsorizata, facuta prin fundatii obscure, create de baieti care au lucrat pe afara si asa mai departe. Fiind singura alternativa la postul oficial de televiziune, chiar si emisiunile alea slabe, in care stirea avea 9 minute, erau vizionate. Noi nu intelegeam ca reteta functionala de televiziune inseamna rigoare. Si, cu toate acestea, aveam o viata foarte buna si lumea se uita pentru ca era, repet, singura alternativa.
- Dupa Soti?
- Dupa Soti, Zig-Zag, saptamanal unde m-am simtit foarte bine si unde patronul, Tavi Mitu, cu care sunt in relatii foarte bune si azi, a reusit marea performanta sa-si ingroape un saptamanal de sase sute de mii de exemplare, la vremea respectiva. La un moment dat, din doua in doua saptamani, el voia sa schimbe formatul. "Ba sa il facem nu stiu cum, ba sa nu mai avem politica..." Imi aduc aminte de o discutie foarte interesanta cu el, cu reportofonul pe masa: a vrut sa-si cunoasca oamenii cu care lucreaza si l-a obligat pe redactorul-sef sa-i aduca la el in birou. Statea cu reportofonul pe masa, ii dadea drumul si incepea un fel de interogatoriu: "Da' de ce ne trebuie noua stiri politice? Ce relevanta au ele?" Eu eram siderat: "ce ne trebuie noua stiri despre Ion Iliescu?", "ce ne trebuie noua stirea cutare?" Iar eu l-am intrebat: "Da' dumitale, de ce-ti trebuie ziarul asta? Ca, de fapt, de-aici porneste problema, daca dumneata vrei o publicatie fara stiri, dumneata de ce o vrei?" N-a zis nimic, a tinut-o inainte cu tirul de intrebari. Si-atunci mi-am scos si eu reportofonul pe masa si i-am dat drumul. Mi-am zis ca e probabil, interviul vietii mele, chiar daca nu pot sa il public in ziarul lui. Am rupt, dupa chestia asta, orice relatie. Si domnu' respectiv ce-a facut? Si-a aniversat, cu fast mare, la Intercontinental, ziarul, si dupa o saptamana l-a inchis.
- Televiziunile fac profit sau doar datorii?
- Televiziunile nu pot face profit in primii 7-8 ani de la infiintare, iar, patronii fac datorii... Unii au considerat ca daca investesc mai mult decat ceilalti isi vor crea un ascendent, ratingul va sta sus tot timpul si ulterior televiziunea lor va deveni profitabila. Sigur ca au preferat sa nu plateasca niste taxe, daca li s-a permis. Atentie! Daca nu s-ar fi permis unuia, le-ar fi platit si ceilalti. Asa, s-au gandit: "ce, noi suntem mai prosti? Concuram pe aceeasi piata, noi platim si el nu plateste. Nimeni n-o sa aiba tupeul sa ne ceara noua, daca lui nu-i cere". Si s-a mers in felul asta o perioada de timp.
- Austria are trei televiziuni nationale, noi avem vreo treisprezece...
- Saptesprezece pe cablu si cate or mai fi prin tara. De ce? Pentru ca noi suntem mai cu mot. Sa luam un caz mult mai apropiat, Polonia are cu 25% mai putine televiziuni decat noi, iar valoarea punctului de rating este de 15 ori mai mare. Punctul ala de publicitate costa in Polonia de 15 ori mai mult decat in Romania. Noi concuram cu preturi mici, avem cea mai acerba concurenta pe piata media. Or, venituri mici inseamna calitate slaba.
- Poate patronii au un interes, aduc bani din alta parte?
- Nu este neaparat o chestie rea sa vii cu bani de-acasa, problema este cat poti sa mai faci chestia asta? Vine momentul 2007 si ne vom lamuri. Sunt in Uniunea Europeana conditii foarte clare de concurenta. Nu e drept ca unul sa traiasca doar din ce produce si altul sa fie sustinut de un partid, de o fabrica a patronului.
- Dar premierul Tariceanu, n-a avut si el un radio?
- Dupa Zig-Zag, am inceput colaborarea cu Radio Contact. S-a intamplat in '93. Putini au stiut ca liderul liberal nu a avut niciodata mai mult de 20% din Radio Contact. Putini au stiut ca o data ce s-a asociat cu un grup media din Belgia, ei aveau actiuni majoritare, de 70%, impunandu-si exact stilul si formatul. A fost foarte profitabil Radio Contact o perioada, a fost numarul 1 in Romania. Tariceanu s-a retras, in '97, a intrat in politica, a ramas cu niste actiuni, din cate stiu eu, care s-au tot diminuat ca pondere.
- Nu se plictiseste lumea de talk-show?
- Talk-show-urile politice rezista in Occident pentru ca au pretext si pretextul este evenimentul. Nu exista talk-show politic, daca n-ai eveniment. Un eveniment e privit cu interes de cetatean si-atunci se uita la talk-show-ul respectiv. Noi, aici, in Romania, facem talk-show ca sa ne aflam in treaba. Il chemam noi pe X sau Y fara un motiv anume si-avem senzatia ca lumea o sa se uite la noi. Si cam aceiasi lideri de opinie dau ture, dintr-un talk-show in altul. Normal ca lumea s-a plictisit de fata lor.
- Cum sunt oamenii politici in pauza, cand nu se filmeaza?
- Mult mai spontani, dezinhibati, mult mai sinceri. Camera de luat vederi inhiba, e mai stresanta decat e un reportofon sau un microfon de radio. De altfel, au dreptate: televiziunea poate sa distruga imaginea unei personalitati. Reflectoarele nu au mila. Lumina lor e cruda si pune in evidenta orice scapare. Fie ca omul e nemachiat, iar atunci transpiratia da prost pe ecran, fie ca i se observa mai bine fiecare gest. Cand ii tremura mana sau vocea, cand priveste piezis sau intr-o parte, publicul are impresia ca nu e sincer, ca ii ascunde ceva.
- Cine da bine pe sticla?
- Petre Roman face ratinguri mari, mult mai mari decat scorul lui politic. Stie sa se exprime la televizor, arata bine, e permanent in priza, priveste drept in "ochii" camerei, deci ai publicului. La polul opus e Viorel Catarama. Si acesta se uita fix la obiectiv; cand observa ca becul rosu al unei camere se aprinde, isi intoarce privirea si il tintuieste pe telespectator. Din pacate pentru el, se misca mecanic, artificial, iar publicul percepe asta ca pe ceva jucat, nespontan, banuindu-l de nesinceritate, chiar daca omul spune adevarul.
- Daca Roman e bun, de ce nu creste in sondaje?
- Romanul apreciaza prestatia unui "actor" la talk-show, dar il recompenseaza prin rating, nu prin vot. Invers insa, putem lua pulsul electoratului. Eu am stiut de la inceputul anului 2004 ca PRM nu va reusi performanta electorala din 2000. Cum? Vadim Tudor nu mai facea rating ca inainte. I-a scazut audienta si asta s-a simtit, mai apoi, la urne.