„Jdronca, jdronca” cu Agamiţă, alias Horaţiu Mălăele, la teatru
0
La Teatrul Naţional „I.L.Caragiale", se joacă şi astăzi, 28 septembrie, premiera spectacolului „Scrisoarea”, adaptare după ”O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale, în regia lui Horaţiu Mălăele.
În foaierul TNB, nume cunoscute de public, precum Monica Tatoiu, Mircea Diaconu, Mihai Răzuş au venit pentru a viziona spectacolul.
Sala Mare este aproape plină la premiera de joi, 27 septembrie.
Teatrul se află în plin proces de renovare, dar în sala în care ne aflăm, nu s-au făcut schimbări încă. Proiectul de reconstruţie este în derulare, iar directorul teatrului, Ion Caramitru, promite un produs finit de succes. Dar cu toate astea, de undeva din public se aude: „Aceleaşi perdele, aceeaşi draperie”.
Luminile încep să se stingă, pe fundal vorbeşte Mircea Albulescu. El îndeamnă publicul, pe un ton grav, să îşi închidă telefoanele pe parcursul spectacolului.
Scrisoarea care se pierde din 1884
Începe. Apare pe scenă Muta, o femeie „de casă” , care face „ordine” printre hârtiile lui Tipătescu, mai exact, le aruncă. Da, suntem acasă la Tipătescu.
Spectacolul începe să semene cu opera marelui nostru dramaturg. Uşor, uşor intră în scenă Pristanda (Marcelo S. Cobzariu), Zoe Trahanache, apoi prefectul judeţului, Tipătescu (Mircea Rusu) şi cel mai simpatic dintre toţi ramoliţii, preşedintele mai multor „comitete şi comiţii”, venerabilul Zaharia Trahanache (Virgil Ogăşanu), care îl înştiinţează pe prefect de scrisoarea de amor pe care o are opozantul Nae Caţavencu.
Într-un mod alegoric, actriţele Raluca Petra şi Victoria Dicu dau viaţă atât Mutei, cât şi „coanei Joiţica”, inducând în eroare şi cel mai ager ochi.
Brânzovenescu (Eduard Adam) şi Farfuridi (Marius Rizea) smulg primele aplauze din partea publicului, datorită celebrei replici rostite la unison: „Trădare, trădare, de trei ori trădare!”.
Cetăţeanul Turmentat (Alexandru Bindea) apare în scenă cu...fanfara! Este îngrijit, are aceeaşi bine-cunoscută dilemă, „Eu cu cine votez?”, şi pare că ştie el ce face când tot pierde „nenorocita aia de scrisoare”.
Nae Caţavencu (Mihai Constantin) e un împăştiat, o minte înceată, de parcă toată lumea i-o ia înainte cu trei paşi, are mereu o voce de linguşitor şi nu ştie cum să mai tragă sforile. Ba e prins, ba se ascunde, ba cere îndurare, ba se vrea deputat, ba pierde scrisoarea...ca în cele din urmă să sărbătorească împreună cu „opoziţia”.
Coruptul corupţilor şi ramolitul suprem: Agamemnon Dandanache
În final, spre deliciul spectatorilor, apare în scenă, cu doi SPP-işti din secolul trecut, mai zaharisit decât însuşi Zaharia Trahanache, viitorul deputat, Agamiţă Dandanache (Horaţiu Mălăele). Mimica, gesturile, dar mai ales replicile, aduc hohote de râs din partea audienţei.
Bineînţeles că se plânge de drumul „hodoroc, hodoronc, jdronca, jdronca” şi aminteşte mereu de „familia mea de la patuş’opt”, dar şi de scrisorica pe care la rândul lui a găsit-o în buzunarul lui ”nu spui cine, om important”, făcând mereu aluzie la Zoe şi la „preşedintele mai multor Comitete şi comiţii, onorabilul, Nae Tipătescu” şi încurcându-l mereu, voit sau nu, cu „prefectul Zaharia Trahanache”.
Toată lumea se adună fericită la sfârşit şi îşi rosteşte câte un „speach”. Peste toate însă trebuie amintită replica „În sănătatea coanei Joiţica, că e damă bună” sau ”Eu şi cu familia mea de la patuş’opt în cameră, ca tot românu' impaţial” şi, bineînţeles, „după lupte seculare care au durat aproape treizeci de ani”.
În lumea lui Caragiale, pusă în scenă de Mălăele, personajele sunt grotesc de „umflate”, societatea de azi se aseamănă moralmente cu societatea de atunci, iar micile picanterii asigură un râs garantat.
La sfârşit, aplauzele au răsunat minute bune, compensând cu lipsa lor de pe parcursul spectacolului.
Se încarcă comentariile...
